Erezia lui Audius, exilarea în Scythia Minor și misiunea sa printre goți (I)

În urmă cu mai bine de 1600 de ani, în provincia romană Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, a ajuns în exil un înalt cleric creștin, pe nume Audius (Audios). Acuzat de erezie din motive ce urmează a fi prezentate în acest material, Audius a întemeiat un grup monahal pe care unii l-au numit secta audienilor, după numele ctitorului ei.
 

Audienii au format un grup religios, ascetic, cu reguli extrem de riguroase și care nu erau în concordanță cu legile impuse de sinoadele organizate în imperiu. Vom reveni însă asupra datelor legate de această mișcare eretică.
 
Vom prezenta povestea lui Audius și a discipolilor săi, beneficiind de texte antice și de interpretări ce aparțin unor specialiști reputați (istorici și teologi), ce au studiat decenii întregi această poveste.
 
Povestea lui Audius, arhidiacon de Edessa (capitală a provinciei Mesopotamia Superior din Dioceza Orientului, astăzi oraș în Turcia), nu face decât să întregească noi pagini din istoria Dobrogei antice. Informațiile existente ne spun că acest Audius a fost exilat în Mica Sciție, cel mai probabil de către împăratul roman Constantius al II-lea (337-361 d.H.), fiul lui Constantin cel Mare.
 
A stat un timp în Dobrogea antică (nu se știe exact câți ani anume), după care a trecut Dunărea și a mers în "Țara Goților", unde a propovăduit creștinismul printre barbari. Această Țară a Goților este o zonă ocupată de acești germanici și identificată de mulți istorici cu regiunea Buzăului (zona Pietroasele, unde a fost descoperit celebrul tezaur "Cloșca cu puii de aur"). Țara Goților era numită și Caucaland ("caucalandenses locus") sau Țara de Piatră, așa cum indica Ammianus Marcelinus, istoric și general roman din sec.IV d.H.
 
Audius și discipolii săi au fost forțați să se retragă din  teritoriul goților și să revină în Scythia Minor, unde au mai rămas o bună perioadă. Specialiștii opinează că audienii s-au retras înapoi în Dobrogea antică între anii 269-272 d.H., în timpul în care Athanaric, "regele" goților thervingi (judele thervingilor - thervingorum judex), anti-creștin declarat, îi persecuta pe cei care propovăduiau religia.
 
Pentru că în Scythia Minor erau multe tulburări din cauza goților, Audius  s-a refugiat apoi în Asia. După moartea sa, mișcarea lui a fost continuată de alți doi episcopi cunoscuți (Uranius din Mesopotamia și Silvanus din Gothia), după care a dispărut treptat.
 
Înainte de a prezenta o scurtă analiză a acestei așa-numite secte audiene și a motivelor pentru care ea a căpătat un astfel de renume, trebuie spus că Audius este menționat în mai multe izvoare antice începând cu anul 325 d.H, povestea sa fiind apoi reluată și în secolele următoare. Primul și cel mai de seamă izvor de informații este textul scris de episcopul Epiphanios din Salamina (Salamis), contemporan al lui Audius și autor al operei "Împotriva celor 80 de erezii".
 
Astfel, scrie următoarele Epiphanios: "Audianii sau odianii, cum li se mai spune, sunt o tagmă. Aceștia locuiesc în mânăstiri și trăiesc retrași de societatea celorlalți oameni, având așezările lor prin pustietăți ori în apropierea orașelor, sau prin suburbii, sau chiar prin alte locuri unde obișnuiesc să își facă sălașurile sau așezările lor cele îngrădite. Întemeietorul acestei secte a fost Audios, care a trăit pe vremea lui Arius, cam pe atunci când se adunase împotriva lui Arius Sinodul (n.a. Sinodul ecumenic de la Niceea din 325 d.H), care l-a condamnat... Același bătrân Audios a fost surghiunit iar împăratul (n.a. Constantius al II-lea) l-a trimis prin părțile Sciției (în Scythia Minor - provincie a imperiului), fiindcă făcea să se răzvrătească multă lume.
 
Și pe când Audios se afla acum de o bună bogată de vreme în Sciția și pătrunsese adânc în interiorul țării goților (n.a.localizați încă dincolo de Dunăre, nu intraseră încă în Dobrogea sub formă de federați), i-a instruit pe mulți dintre goți în lucrurile credinței. Tot el a întemeiat în această țară a goților și mânăstiri, în sânul cărora a înflorit regula călugărească, deprinderea de a trăi în feciorie și o asceză destul de severă... Fără îndoială, felul de viață al comunităților audiene este cu totul vrednic de admirație. Și orice faptă care se petrece în mânăstirile audienilor este frumoasă..."
 
După cum se vede, episcopul de Salamis nu numește sectă mișcarea lui Audius, ci tagmă (breaslă, clică, castă - conform DEX). Nici măcar nu își ascunde simpatia față de regulile acestui grup. Epiphanius ne oferă detalii prețioase: Audius a trăit pe vremea lui Arius (Arie - întemeietorul sectei ariane, a cărui erezie a fost condamnată în 325 d.H la Niceea), dar autorul nu îi pune nicio clipă pe cei doi pe același loc, necreând o legătură clară între ereziile lor.
 
Mai aflăm însă că Audius a fost exilat pentru că "făcea să se răzvrătească multă lume", iar motivele urmează a fi deslușite...
 
(Va urma)
 
Sursă foto - FONTES II - Izvoarele istoriei României - print-screen p.172-173, fragment din textul original al lui Ephiphanios din Salamina și traducerea în română.
 
Bibliografie
 
FONTES II - "Izvoarele istoriei României (De la anul 300 până la anul 1000)"; publicate de Haralambie Mihăescu, Gheorghe Ștefan, Radu Hîncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu; Edit. Academiei RSR - București 1970 - citate din opera lui Ephiphanios din Salamina, p.173
 
pr.dr.Mihai Ovidiu Cățoi - "Corecturi și completări la cronologia mișcării audiene în Imperiul Roman și la Dunărea de Jos", articol apărut în "Polychronion Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Casian, la 60 de ani", Edit. Istros a Muzeului Brăilei Carol I, Edit. Arhiepiscopiei Dunării de Jos - Galați, 2015
 
Ion Barnea - "Relațiile provinciei Scythia Minor cu Asia Mică, Siria și Egiptul", Revista Pontica nr. V, p.251-265
 
Antoniu Cătălin Păștin - "Monahismul românesc în Constituția și lucrarea Bisericii", sursă - academia.edu - articol accesat pe 7.01.2019
 
Peter J. Heather, John Mattews - "The goths in the fourth century", Liverpool University Press, 1991 - lucrare reeditatată în 2004; p.125 - nota de subsol 1
 
Enciclopedia Arheologiei și Istoriei Vechi a României, vol 1 (A-C), coordonator științific Constantin Preda, Edit. Enciclopedică, București, 1994; p.137
 
Marin Popescu- Spineni - "România în izvoare geografice și cartografice", Edit. Științifică și Enciclopedică, 1978, p.61
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile școlilor nr. 25 și nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoția 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licențiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultății, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanța. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citește și:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Evoluţia Dobrogei în statistici, de la finele sec. XIX şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Partea a IV-a (1930-1940). Detalii inedite din diverse domenii