Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.5.D) - Evlia Celebi (Turcia)
Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.5.D) - Evlia Celebi (Turcia)
09 Sep, 2016 00:00
09 Sep, 2016 00:00
09 Sep, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3800
Marime text
3800
Marime text
Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul și se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed pașa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la școli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constatinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaște o serie de demnitari și cărturari ai Imperiului Otoman.Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoțește pe sultan în campania împotriva Persiei șiite. După câțiva ani, el primește slujba de spahiu (călăreț) cu soldă și însoțește diverși demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-pașa, devine mare vizir, începe să călătorească și în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum și în Europa creștină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turcești împotriva Habsburgilor, a cazacilor și a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morții sale, la o vârstă înaintată.
Opera lui Evlia Celebi, care se numește Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor și pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă și latină. Ediția cea mai completă și mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deși primele șase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediția turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în românește de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
Volumul III este cel mai bogat în informații despre Dobrogea, fiind rezultatul călătoriei din 1651 în suita rudei și protectorului său Melek Ahmed-pașa. Acesta fusese mazilit din funcția de mare vizir și numit în funcția de valiu al eialetului / vilaietului („provincie”, în turcă) Silistra. Astfel, Evlia Celebi poate fi socotit, în ansamblu, călătorul din secolele XIV-XVII care a arătat cel mai mare interes Dobrogei prin numărul de pagini dedicate acestui subiect.
La începutul secolului XVII, sangeacul Silistra și alte sangeacuri au fost detașate din eialetul Rumelia și au format eialetul Silistra, în scopul eficientizării apărării litoralului vestic al Mării Negre împotriva incursiunilor cazacilor. Pentru noul eialet de rang viziral, Evlia mai folosește și numele cetății Oceakov (port la Marea Neagră, între Nistru și Bug, azi, în Ucraina).
După preluarea funcției în toamna lui 1651, Melek-pașa a plecat într-o inspecție prin eialet în februarie - martie 1652.
Din Hadjioglu Pazarî (fost Bazargic, azi, Dobrici, în Bulgaria), Melek-paşa a mers tot spre răsărit şi a ajuns în satul musulman Kodoman. Era compus din 300 de case şi avea o casă de oaspeţi. „Bogătaşul” Kodoman-aga a oferit „un mare ospăţ” musafirilor şi i-a dăruit valiului trei cai.
Mai departe, s-a continuat deplasarea spre est, prin câmpia Batova, „un loc plăcut, cu grădini pline de flori” situat pe ţărmul Mării Negre. Aici au poposit în corturi 40 de zile, perioadă în care caii s-au îngrăşat cu lucernă, trifoi şi pir „aşa de mult că nu se poate descrie”. Locuitorii din oraşele din zonă au venit în număr atât de mare, încât s-a format „un târg mare de ordie”. Misiunea soldaţilor lui Melek-paşa era de a apăra de „răutăţile cazacilor rebeli” „trecătoarea Varna” (port în Bulgaria de azi) şi târgurile Yalcin (identificat de istoricii de la Institutul „N. Iorga” cu Balcic), Cavarna, Keligrad (capul Caliacra, azi, în Bulgaria) şi Mankalya (Mangalia). De aici, au poposit la Batova.
În continuare, valiul s-a deplasat spre nord, de-a lungul litoralului, poposind în satul Mundjiki (probabil Muncil). Acest sat musulman avea geamie şi constituia un zeamet, adică o feudă cu venit anual între 20.000 şi 100.000 de aspri de argint otomani.
De aici s-a continuat drumul spre nord, ajungând la „schela Balcic”, adică un punct vamal. Melek-paşa a fost informat de „un om cinstit dintre raiale” că 36 de şayka (corabie mică) căzăceşti pregătesc un atac împotriva localităţii şi a reuşit să captureze vasele inamice. Apoi, Evlia descrie Balcicul şi Cavarna.
Marşul spre nord îi duce la Cetatea Keligra-Sultan, pe care Evlia Celebi o descrisese cu ocazia unui naufragiu pe ruta Crimeea - Constantinopol în 1648 (Călători XXXVIII.2).
Continuând drumul spre nord, ajung în satul Yilanli („sat cu şerpi”), azi, Vama Veche (fost Ilanlâc), în judeţul Constanţa. Acest sat musulman era compus din 200 de case şi avea o geamie, Evlia observând că aici existau „mulţi şerpi”.
De aici au ajuns în Mangalia, situat „într-un şes nisipos”, oraş pe care călătorul otoman îl caracteriza ca fiind „frumos şi înfloritor”. Scriitorul îi consacră un capitol întreg, întitulat „Descrierea oraşului şi marelui port Mangalia”.
Din punct de vedere istoric, era un oraş „foarte vechi”. Fusese cucerit de Edje Iakuboglu Umurdja, un comandant al sultanului Baiazid I Ildîrîm (Fulgerul) (1389-1402), care îi distrusese apoi cetatea, ale cărei temelii le observase Evlia la intrarea în port.
Din punct de vedere administrativ, oraşul era reşedinţa unui kadi (judecător religios) cu venit de 300 de aspri, a unui serdar (comandant militar), a unui muhtesib (primar) şi a unui subaşi (şef al poliţiei). Din punct de vedere religios, era un vakuf (fundaţie religioasă de binefacere condus de un mutevelli) al Esmahanei-Sultan, una dintre fiicele sultanului Selim II (1566-1574). De altfel, cea mai importantă geamie era cea care purta numele acestei prinţese, fiind construită în 1573, având cei mulţi enoriaşi din regiune şi fiind caracterizată de Evlia ca fiind „strălucitoare”.
Imam (preot musulman pentru cele cinci rugăciuni zilnice), hatib (predicatorul de vineri) şi muezzin (clericul care cântă din minaret chemarea la slujbă) erau trimişi din capitala Constantinopol / Istanbul, ceea ce însemna că erau „persoane instruite şi înţelepte”.
Din punct de vedere social, existau „mulţi negustori”, care locuiau în „case solide”, de frica incursiunilor cazacilor. Cei mai mulţi ayan (notabili) erau lazi (popor din NE Turciei asiatice de azi), care după mamă erau kuloglu, adică fii de sclavi. Potrivit unei anecdote care arată respectul lazilor pentru Mangalia, dacă un credincios nu putea să meargă în hadji (pelerinajul la oraşul sfânt Mecca), atunci ei îi spuneau: „Bre, ignorantule, du-te la Mangalia, care este Mecca pribegilor şi sărmanilor”. Printre localnici se numărau „mulţi greci şi evrei”, înregistrându-se multe procese între evrei şi lazi. Evlia sublinia corectitudinea acestor procese, arătând că, dacă un laz îl pălmuia pe un evreu, „e sigur” că agresorul era pedepsit conform Șer (legislaţia islamică).
Printre construcţiile oraşului se numărau: şapte şcoli pentru copii, trei hanuri, vreo 300 de prăvălii, un bezestan (mic bazar central pentru comercializarea obiectelor de valoare) şi un mic hammam (baie publică). Fiind „un loc de negoţ”, lângă vamă se mai găseau circa 300 de prăvălii şi şapte cafenele. În opinia lui Evlia, numărul magazinelor era mic raportat la mărimea localităţii, iar „cea mai bună clădire” era hanul serdarului.
Portul era „mare”, aici încărcându-se cu grâne pentru Constantinopol 1.000 de şayka, karamursel (corabie) şi zabun (corabie). Din cauză că deseori se formau „valuri cît munţii”, corăbiile plecau imediat după ce încărcau. În pofida prudenţei, „în fiecare an pier aici multe corăbii”. Bazându-se pe surse orale, Evlia face indirect referire la portul antic grecesc Callatis: „Se spune că în vechime, în locul acesta a fost un port mare, cu două ieşiri”. La lumină, el a observat pe fundul mării „pietre mari cît munţii”, corăbiile otomane acostând numai la adăpostul acestor temelii de la ţărm. De asemenea, călătorul a observat pietrele şi alte obiecte aruncate în port de „corăbierii neascultători” şi spera că într-o zi kapudan-paşa (comandantul flotei militare otomane) va veni să cureţe portul şi să aplice amenzi.
În Mangalia se aflau „pretutindeni vii şi grădini frumoase”. Lângă grădinile din partea apuseană a oraşului se afla un mic lăcaş „încîntător”, denumit Maharrem-Baba (baba=tată), unde localnici de toate vârstele petreceau după-amiezile.
Prin Mangalia au mai trecut înainte de Evlia Celebi: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII) şi clericul creştin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII).
Balcic, Cavarna şi Cap Caliacra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedat Bulgariei.
Surse foto
ytimg.googleusercontent.com
upload.wikimedia.org
supravietuitor.files.wordpress.com
www.nasul.tv
alexandrone.files.wordpress.com
www.ziuaconstanta.ro
Documentare
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.
www.magazinistoric.ro
www.cluj.travel
pbs.twimg.com
archive.org
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
