Călători străini prin Dobrogea (LXXXII) - contele d'Hauterive (Franța) (galerie foto)

Alexandre de Lanaute (1754-1830), conte d'Hauterive, s-a născut într-o familie nobiliară scăpătată. A studiat la Ordinul călugărilor catolici Oratorieni, unde apoi a și predat. În 1784 a făcut parte din suita contelui de Choiseul, numit de Ludovic XVI ambasador pe lângă Abdul Hamid I.
 
În ianuarie 1785, Choiseul l-a propus pe d'Hauterive ca secretar al lui Alexandru Mavrocordat, nou-numitul domn al Moldovei de către sultan. În februarie, el l-a însoțit pe domn în călătoria de la Constantinopol / Istanbul la Iași, ocazie cu care a trecut și prin Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reședința la Silistra. D'Hauterive a descris călătoria în „Journal inedit d un voyage de Constantinople a Jassi, capitale de la Moldavie, dans l'hiver de 1785, par le Comte d'Hauterive”. Manuscrisul a fost descoperit și publicat în 1877 la Paris de publicistul filoromân Abdolonyme Ubicini în „Revue de geographie”. La București, originalul francez a fost republicat în 1902 de Șt. Orășanu și I. Bianu. Ediția celor doi a fost folosită de Institutul „N. Iorga” pentru traducerea românească din seria „Călători străini despre Țările Române”.
 
Suita domnului a traversat sudul Dobrogei și a ajuns la 20 februarie / 3 martie în localitatea Azlatar / Alfatar. După încă patru ore de drum, călătorii au poposit în orașul dunărean Silistra, care era bântuit de ciumă. De trei luni, epidemia făcea 50 de victime zilnic, periferiile localității fiind „împânzite cu cimitire pline cu morminte recente”. „Miasmele contagiunii” din zonă au fost atenuate de joaca copiilor care înălțau un zmeu și de bucuria celor 2.000 de localnici bulgari, turci și armeni care l-au întâmpinat pe înaltul oaspete primind pomeni.
 
Prezența bulgarilor în Dobrogea a fost semnalată și de alți călători străini în secolele XVI- XVIII: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), clericul creștin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. Of Antermony (1738/LVII), diplomatul maghiar curut M. Kelemen (1738/LVIII), iezuitul ragusan G. Boscovich (Dubrovnik; 1762/LXIV) și diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI).
 
Prezența armenilor în Dobrogea fusese observată și de alți călători străini în secolele XVII - XVIII: clericul armean S. Lehați (1608/XXII), episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2) și diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI).
 
În ciuda poziției sale strategice, Silistra era un port mic, „o duzină de maghernițe” fiind situate pe „un soi de chei”. În localitate funcționau „12-15 moschei” și „câteva mori“. Funcționarea unor mori pe Dunăre mai fusese amintită și de alți călători străini: cărturarul otoman Evlia Celebi (sec. XVII/XXXVIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) și căpitanul austriac K. von Titelsberg (1783/LXXVIII).
 
Pe malul muntenesc erau vizibile lucrările unui pod începute în urmă cu trei ani și care „nu va fi terminat nici în trei veacuri“, în pofida birurilor și corvezilor impuse țăranilor. Aici, suita domnească a trecut Dunărea, pe care contele o considera „cel mai frumos fluviu din Europa“, ale cărui ape mari și pline de sloiuri de gheață aminteau de cele din strâmtoarea Dardanele (Europa-Asia) în timpul furtunii.
 
Silistra și Alfatar au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparținut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.

Prin Silistra au mai trecut și alți călători străini în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII) și diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim pașa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) și căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX).
 
Alți călători francezi care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/IV), baronul F. de Pavie (1585/XV), secretarul diplomatic de la Croix (1672/XL), J. Tavernier (1677/XLII), călugărul iezuit P. Avril (1689/XLIII), protestantul A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), baronul F. de Tott (1769/LXVIII), contele d`Antraigues (1779/LXXIV), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784) și T. du Verne du Presle (1784/LXXXI).

Surse foto: 

2.bp.blogspot.com
4.bp.blogspot.com
www.romanianmuseum.com
en.wikipedia.org
ro.wikipedia.org
ro.wikipedia.org 

Documentare: 

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, volumul X / partea I, București, 2000.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat-unu.ro
clasapalatina.files.wordpress.com
fr.wikipedia.org
pmcdn.priceminister.com
ro.wikipedia.org