Călători străini prin Dobrogea (LXXII) - cneazul Nikolai Repnin (Rusia) (galerie foto)

Nikolai Vasilievici Repnin (1734-1801) s-a născut într-o familie nobiliară rusă şi la 15 ani a luptat alături de tatăl său în Războiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Apoi a servit în armata franceză în Războiul de Şapte Ani (1756-1763). În 1762 a fost numit adjunct al ministrului plenipotenţiar rus în Polonia, unde s-a implicat în alegerea ca rege a lui Stanislas Poniatowski în 1764. A rămas în Polonia ca titular până în 1768, când a izbucnit Războiul Ruso-Turc (1768-1774) şi s-a distins în numeroase lupte, printre care cucerirea Silistrei în 1774.
 
A fost numit de ţarina Ecaterina II ca ambasador extraordinar la Constantinopol / Istanbul în perioada iulie 1775 - februarie 1776. Dacă pe drumul spre capitala otomană Repnin a trecut prin Moldova, Ţara Românească şi Bulgaria otomană, la întoarcere el a străbătut şi Dobrogea, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra.
 
Drumul până la Iaşi, capitala Moldovei, l-a redat în propriul Jurnal, iar întreaga călătorie a fost relatată în raportul secretarului misiunii diplomatice, Iacob I. Bulgakov. Textul oficial a fost publicat într-un supliment al revistei Academiei de Ştiinţe a Rusiei, „Sankt Petersburgskie Vedemosti“, şi apoi, în 1777, într-un volum separat în 600 de exemplare. Raportul, cu puţine referiri dobrogene, a fost tradus în engleză în 1970, la Chicago, de slavistul Max Mote în lucrarea „Mubadele. An Ottoman - Russian Exchange of Ambassadors“. Ediţia engleză a fost folosită de Institutul „N. Iorga“ pentru traducerea românească din seria „Călători străini despre Ţările Române“.
La întoarcere, Repnin a străbătut regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră, de la sud la nord, în perioada 22 mai - 4 iunie, pe itinerarul: Bazargic (22) - Musubei (23) - Bektir Kioi / Furca (25) - Mamut Kuius / Izvoru Mare (26) -Celebichioi / Mircea Vodă (27) - Satişchioi / Crucea (29) - Casimcea (30) - Cerna (31) - Măcin (1 iunie).
 
Bazargicul, Silistra şi Cavarna au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Bazargicul fusese tranzitat şi de alţi călători străini în secolele XVI - XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII) şi solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI).
 
În tabăra din apropierea satului Musubei, încă „pustiit“ după doi ani de la încheierea războiului, solul rus a primit vizita kadi (judecător) din Cavarna. Apoi, călătorul rus menţionează popasurile în taberele de lângă satele: Furca (azi, înglobat în satul Curcani, comuna Cobadin, judeţul Constanţa), Izvoru Mare (azi, în comuna Peştera, jud. Constanţa), Mircea Vodă (azi, comună în jud. Constanţa), Crucea (azi, comună în judeţul CT), Casimcea (azi, comună în jud. Tulcea) şi Cerna (azi, comună în jud. TL).
 
La Mircea Vodă a avut loc schimbarea căruţelor. La Măcin, ambasadorul a fost întâmpinat de capugibaşi (comandant) din Brăila otomană. După ce au fost trecute vehiculele pe celălalt mal al Dunării, la 4 iunie au traversat şi Repnin şi paşa, „în bubuitul tunurilor şi în sunetul muzicilor ruseşti şi turceşti“.
 
Prin Măcin trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVII - XVIII: clericul armean S. Lehaţi (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul G. R. Boscovich (Ragusa; 1762/LXIV), diplomatul otoman Resmi Ahmed (1764/LXVI), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII) şi solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI).
 
Predecesorii ruşi ai lui Repnin din secolele XVI-XVIII au fost monahi, cu excepţia diacului Korobeinikov: T. Korobeinikov (1593/XVII), călugărul V. Gagara (1637/XXVII), stareţul A. Suhanov (1651/XXXI), ierodiaconul I. Travelski (1651/XXXII), stareţul Leontie (1701/XLV), ieromonahii Macarie şi Silvestru (1704/XLVII) şi călugării Silvestru şi Nicodim (1722/LVI).

Surse foto: 

ro.wikipedia.org
2.bp.blogspot.com
www.ziuaconstanta.ro
pescarul.powweb.com
2.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
www.agero-stuttgart.de 

Documentare: 

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, vol. X / partea I, Bucureşti, 2000.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat-unu.ro
upload.wikimedia.org
pictures.abebooks.com