Călători străini prin Dobrogea (L) - Michael Eneman (Suedia) (galerie foto)

Micahel Eneman (cca 1675? - după 1712?) a fost pastor luteran (protestant) şi profesor de limbi orientale la universitatea din Upsala. În timpul războiului cu Rusia din 1700-1721, regele suedez Carol XII a ajuns în oraşul turcesc Bender (Tighina) de pe Nistru, de unde l-a trimis în 1709 pe Eneman ca să preia parohia luterană din Constantinopol / Istanbul.
 
În timpul călătoriei spre capitala otomană, pastorul a străbătut Dobrogea de la nord la sud, regiunea făcând parte din eyalet (provincie) Silistra. Jurnalul manuscris al călătoriei sale orientale în limba suedeză s-a păstrat la biblioteca universitară din Upsala. Partea referitoare la drumul Tighina - Constantinopol a fost tradus în franceză de C. I. Karadja şi publicat în 1929 în „Revue Historique du sud-est europeen”. Institutul „N. Iorga” a folosit această versiune franceză pentru traducerea românească din seria Călători străini despre Țările Române.
 
La 2 decembrie, suita lui Eneman a părăsit reşedinţa paşei din Ismail (pe malul nordic al Dunării, azi, în Ucraina) şi a traversat fluviul, mai întâi într-o „insulă mare”, identificată de istoricii de la „N. Iorga” cu ostrovul Ciatal, şi apoi cu „podul umblător”, adică cu bacul. Insula a fost parcursă în trei ore, Dunărea fiind acolo „foarte lată şi adâncă”. Pornind de la acest considerent, suedezul face un excurs în istoria antică, crezând că aici construise podul de vase regele persan Darius I, în timpul campaniei împotriva sciţilor din nordul Mării Negre (514 î. H.). De asemenea, el identifica ostrovul cu insula Peuce, în care s-a retras Syrmus, regele tracilor tribali, în faţa înaintării regelui macedonean Alexandru cel Mare (335 î. H.). În cursul nopţii, a ajuns în „micul oraş Tauijeck / Tulcea”.
 
Oraşul fusese tranzitat în secolele XVI-XVIII de următorii călători străini: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), stareţul rus Leontie (1701/XLV) şi călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII).
 
În seara zilei de 3 decembrie, pastorul luteran a ajuns la „Babba sau Babbada / Babadag”. Era un „orăşel frumos, locuit în cea mai mare parte de creştini”, dar şi de „mulţi evrei”. Călătorul suedez a constatat că „turcii ne-au tratat cu multă cinste, în timp ce grecii ne-au privit chiorîş din cauza prieteniei lor cu ruşii”. În izvoarele occidentale, catolice şi protestante, termenul de „grec” avea şi o accepţiune generică de ortodox. Eneman menţionează prezenţa în zonă a sultanului Ahmed III, în timpul războiului din 1711 cu ruşii, ceea ce indică finalizarea târzie a redactării manuscrisului. Eneman se întoarce din nou în antichitate, considerând că „Tomis, capitala Pontului Euxin” s-ar fi aflat „nu departe de aici” şi că oraşul „a ajuns vestit” în urma exilului poetului latin Ovidius (8-17 d. H.). Prezenţa evreilor între Dunăre şi Marea Neagră a fost menţionată anterior de soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII) şi nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI).
 
Prezenţa „grecilor” în Dobrogea fusese semnalată înaintea lui Giniski şi de alţi călători: nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), nobilul sol polonez J. Krasinski (1636/XXV), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B) şi nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/1704).
 
Babadagul fusese vizitat în secolele XIV-XVII de alţi călători străini: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII) şi nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV).
 
La ieşirea din Babadag, Eneman merge pe ţărmul mării şi observă că în zonă câmpiile sunt „foarte întinse”. El confundă zona cu portul bulgăresc Varna, unde a fost înfrânt şi ucis de otomani în 1444 Vladislav / Ladislau, regele Poloniei şi Ungariei. Suedezul îl omagiază pe „viteazul” Vladislav şi-l face responsabil pe papa Eugen IV de înfrângere.
În seara zilei de 4 au poposit la Wister / Ester, „un orăşel mic creştin”. Prin Ester a mai trecut şi călătorul otoman Evlia Celebi. A doua zi, la amiază, au ajuns la „satul Caraffa”, identificat cu probabilitate cu Caratai (la N de Murfatlar, în judeţul Constanţa) de istoricii de la „N. Iorga”. Apoi, seara, au poposit în „satul Cobadin”, azi în judeţul Constanţa.
 
Pe 6 decembrie seara, au ajuns la Bazarsihik / Bazargic. Prin Bazargic au mai trecut în secolele XVI-XVII şi alţi călători străini: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B) şi nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI). Bazargicul a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Prin Dobrogea a trecut anterior lui Eneman un diplomat de origine germană al regatului Suediei, Conrad Hiltebrandt (1657/XXXV).

Surse foto: 

3.bp.blogspot.com
www.ziuaconstanta.ro
www.romaniapozitiva.ro
brailachirei.files.wordpress.com
babadaglive.ro
2.bp.blogspot.com
www.worldwideromania.com
ro.wikipedia.org

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. VIII, Bucureşti, 1983.
www.magazinistoric.ro
images5.okr.ro
ro.wikipedia.org
4.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org