Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
18:59 28 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Călători străini prin Dobrogea (CXVIII) - Nathanael Burton (Marea Britanie - Anglia) - galerie foto

ro

19 Jun, 2017 00:00 4209 Marime text
Nathanael Burton (? - ?) a fost capelan anglican al regimentului de artilerie britanic staţionat în Dublin, capitala Irlandei.
În 1836, el a plecat din portul Liverpool cu intenţia de a se stabili în sudul Europei. Dar întâmplări neaşteptate l-au purtat într-o lungă călătorie prin Malta şi provinciile otomane Egipt, Liban, Palestina, Cipru, ajungând în aprilie 1837 la Constantinopol/Istanbul.
 
Din capitala otomană, preotul anglican a străbătut Europa otomană până în Ţara Românească, ocazie cu care a trecut şi prin sudul Dobrogei, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa la Silistra. La întoarcerea în Dublin, Burton a publicat în 1838 relatarea călătoriei sale, cu titlul Narrative of a Voyage from Liverpool to Alexandria, touching at the island of Malta, and from thence to Bairout in Syria; with a Journey to Jerusalem, Voyage from Jaffa to Cyprus and Constantinople, and a pedestrian Journey to Constantinople, through Turkey, Wallachia, Hungary and Prussia, to the town of Hamburgh in the years 1836-1837. Institutul „N. Iorga“ a folosit această ediţie pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX lea.
 
Călătorul englez a sosit la 29 mai 1837 în Silistra, cetate „mică“, dar „însemnată“. Fortificaţia cuprindea un zid de piatră „puternic“, un şanţ şi un val gros de pământ, în care fuseseră amplasate tunuri. După ce a fost cucerită de ruşi în timpul războiului din 1828-1829, cetatea a fost ocupată până la achitarea despăgubirilor de război de către turcii învinşi.
La intrarea pe poarta oraşului, călătorului străin i s-a oprit „teşchereaua“ (paşaportul) pentru a i se acorda altul, dar autorităţile otomane locale i-au eliberat iniţial un document greşit pentru că nu au înţeles dacă venea de la sau mergea la Constantinopol! Între timp, cu ajutorul unui evreu, a găsit o cameră „confortabilă“ cu podea de scândură în caravanseraiul oraşului (han).
Guvernatorul Ali-paşa, care avea şi importanta calitate de ginere al sultanului Mahmud II, tocmai primise în audienţă o delegaţie de „preoţi greci“ (ortodocşi). Atitudinea „însufleţită“ a acestora arăta că doleanţele lor fuseseră acceptate, deoarece „politica Turciei urmăreşte să acorde orice privilegiu creştinilor“, dat fiind că aceştia reprezentau majoritatea supuşilor.
 
În oraş exista şi populaţie evreiască „însemnată“, dar rămăseseră şi „câţiva“ ruşi „cu aer înverşunat“. Burton a observat că aici se construiau atât tradiţionalele vase cu pânze, cât şi moderne vase cu aburi. Dar constatând că oraşul era format din „câteva“ străzi şi că bazarul „nu este mare“, el a concluzionat că, exceptând fortificaţia, localitatea „nu se poate compara cu Rusciukul (azi, Ruse)“.
 
Spre „dezamăgirea“ britanicului, nu exista pod peste Dunăre şi, ca urmare, a traversat fluviul la Călăraşi, în Ţara Românească, cu o corabie ce transporta peşti, plătind patru piaştri otomani.
 
Silistra a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Prin Silistra trecuseră şi alţi călători străini în secolele XV-XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445 /Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), medicul german din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), solul otoman Abdulkerim paşa (1775/LXXI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată Franz Mihanovici (1783/LXXIX), contele francez d`Hauterive (1785/LXXXII), britanica lady Craven (1786/LXXXIII), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), căpitanul austriac de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII), ofiţerul britanic de marină sir W. Smith (1792/XC), călugărul grec Mitrofan (1610-1611/XCVII; s), medicul britanic W. Witmann (C/1802), contele francez de Langeron (1807;1809/CI), contele francez de Lagarde (1813/CIII), diplomatul danez Clausewitz (1824/CIV), lt.-col. rus F. Nyberg (1828;1830/CVI.), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829/CVIII) şi geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII).
 
Predecesorii britanici ai lui Burton din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J. B. of Antermony şi James Fraser: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI) şi E. Spencer (1836/CXVII).
 
Surse foto:
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/
https://www.agero-stuttgart.de/
http://4.bp.blogspot.com/g
https://upload.wikimedia.org/
https://images.okr.ro/ (piaştri argint Mustafa III secolul XVIII)
 

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.

http://www.acad.ro/com2011/ (Daniela Buşă)
http://www.librariaeminescu.ro/https://www.amazon.com/
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii