Agricultura şi creşterea animalelor în Dobrogea anului 1941 (I)

Perioada interbelică, cu bunele şi cu relele sale, s-a încheiat. Boemia anilor 30 a devenit doar o dulce amintire, iar România se pregătea să intre într-un război mondial în care se aflau deja angrenate marile puteri ale lumii.
 


Timp de mai bine de un an de la declanşarea conflictului mondial (n.a. invazia Poloniei, 1 sept 1939), România a reuşit să rămână neutră, dar suferea deja cumplit din cauza maşinaţiunilor puse la cale de către Hitler şi Stalin. Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, deschisese deja drumul către sfâşierea teritorială a României. În 1940, Carol al II-lea, încă rege al României (până la abdicarea din 6 septembrie), nu reuşea să facă nimic pentru a împiedica agresiunea Uniunii Sovietice.
 
Pe 26 iunie 1940, ruşii au dat statului român un ultimatum: cedarea în 48 de ore a Basarabiei şi a Nordului Bucovinei. Acestei răpiri avea să i se alăture şi Ţinutul Heţei, partea nordică a judeţului Hotin. România a fost nevoită să evacueze şi să cedeze fără luptă aceste teritorii.
 
Coşmarul era însă abia la început pentru că Ungaria şi Bulgaria, susţinute de Hitler, şi-au formulat propriile pretenţii teritoriale. Pe 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, România a pierdut şi nord-vestul Transilvaniei (în favoarea Ungariei), un teritoriu cu o suprafaţă de 42.000 km pătraţi, cu o populaţie de 2,6 milioane de locuitori.
 
Pe 6 septembrie 1940, Carol al II-lea abdica în favoarea fiului său Mihai şi la scurt timp părăsea ţara. Conducerea statului a fost preluată efectiv de generalul Ion Antonescu. O zi mai târziu, pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, România pierdea Cadrilaterul (Dobrogea de Sud), cu ale sale două judeţe, Caliacra şi Durostor. Tratatul a fost ratificat pe 13 septembrie de către Ion Antonescu, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Miniştri. Antonescu era ferm convins că România îşi poate recupera teritoriile pierdute doar dacă avea să intre în război alături de Germania lui Hitler. Avea să facă acest lucru în vara anului următor (pe 22 iunie 1944 va începe campania militară germano-română contra ruşilor).
 
Tratatele de mai sus au ciuntit trupul României Mari. În intervalul septembrie 1940 - iunie 1941, statul trece printr-o perioadă critică, confruntându-se cu probleme deosebite de ordin economic, social etc. Interesul Germaniei pentru România este însă unul evident: România, chiar şi după pierderile teritoriale, este încă o ţară cu resurse deosebite, o ţară bogată a cărei avere este râvnită.
 
Am făcut această scurtă prezentare pentru a înţelege contextul istoric. Pe 6 aprilie 1941, România, atât cât a rămas din ea, este scena unui recensământ general, logic în contextul celor mai sus arătate. Cu ocazia acestui eveniment naţional este efectuat şi recensământul agricol al României, care va fi însă publicat de Institutul Central de Statistică ani buni mai târziu, după o lungă şi laborioasă perioadă de prelucrare a datelor.
 
Cifrele prezentate în acest recensământ agricol demonstrează cele mai sus afirmate, şi anume că România continua să fie un stat bogat în resurse, mai ales un “grânar al Europei”, de care Germania nazistă avea atâta nevoie. Informaţiile cuprinse în recensământul agricol al României, din aprilie 1941, sunt extrem de interesante şi de complexe. În această serie de articole ne vom axa însă doar asupra analizării situaţiei din Dobrogea. Ţinutul dintre Dunăre şi Mare fusese deja ciuntit de Tratatul de la Craiova iar provincia istorică avea acum doar două judeţe, Constanţa şi Tulcea. Chiar şi aşa, cifrele arată că ţinutul se dezvoltase în perioada interbelică, judeţele din Dobrogea ajungând, în anumite domenii, să rivalizeze şi să întreacă alte judeţe din ţară care se lăudau de secole cu realizările lor. Unele cifre prezentate în recensământ sunt date ca fiind provizorii, dar eventualele corecturi ulterioare nu au fost de natură să afecteze tabloul principal.
 
Trebuie să spunem mai întâi că, după pierderile teritoriale din 1940, România a ajuns să aibă în primăvara lui 1941 o populaţie totală de 13.535.757 de locuitori. Dobrogea avea 519.297 de locuitori, din care 316.276 în judeţul Constanţa şi 203.021 în judeţul Tulcea. Din totalul locuitorilor dobrogeni, nu mai puţin de 365.585 locuiau în mediul rural. Dintre aceştia, potrivit recensământului agricol pe care îl analizăm, doar 210.714 de persoane formulau populaţia activă în agricultură (cca 113.000 în jud. C-ţa şi cca 97.000 în jud. Tulcea).
 
Judeţul Constanţa avea în componenţă opt comune urbane: Carmen Silva, Cernavoda, Eforie, Hârşova, Mangalia, Medgidia, Techirghiol şi reşedinţa de judeţ, Constanţa. Pe întreaga sa suprafaţă se găseau 229 de sate. Judeţul Tulcea (trecut din punct de vedere administrativ în ţinutul Dunărea de Jos) avea cinci comune urbane: Babadag, Isaccea, Măcin, Sulina şi reşedinţa Tulcea şi 143 de sate.
 
România din primăvara anului 1941 este formată din 48 de judeţe, care împreună aveau o suprafaţă totală de 19.525.000 de hectare. Această suprafaţă nu reprezenta însă nicidecum doar teren agricol. Aici intrau numeroase categorii: terenurile agricole individuale, păşunile statului, pădurile statului, păduri individuale, bălţi, lacuri şi albii de râuri, suprafeţele comunelor urbane şi rurale, suprafeţele căilor de comunicaţie, suprafeţele cu scop industrial, Fermele Statului, terenurile Ministerului Agriculturii, proprietăţile familiei regale etc...
 
(Va urma)

Sursa foto: Imaginea reprezintă o ilustrație din cartea „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. 

Bibliografie

 
Recensământul agricol al României din 1941, vol.I – Institutul Central de Statistică, coordonator Roman Crasin, Editura Institutului Central de Statistică, Bucureşti V, Splaiul Unirii nr.28, 1945
Anuarul Statistic al României 1939-1940, Institutul Central de Statistică, coordonator Sabin Manuila, Editura Imprimeria Naţională, Bucureşti, Splaiul Unirii, 1940
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

O bătălie uitată Distrugerea armatei lui Zopyrion, generalul lui Alexandru cel Mare