6 august - Praznicul Schimbării la Față a Domnului

,,Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci... Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei XVI,13-16).
Lumina lină a Sfintei slave străluceşte şi azi pe Tabor, muntele cel sfânt a lui Dumnezeu, ca omul să înţeleagă că ,,Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi” (Sf. Grigorie Palama - Φώς ιλαρόν).



În timpul Sf. Liturghii la Mănăstirea ortodoxă cu hramul Sf. Proroc Ilie, în fiecare an un nor luminos stă deasupra Bisericii la ceasul slujbei de Priveghere.
Toţi pelerinii care au trăit acest moment, mărturisesc că un miros de tămâie naturală îmbie atmosfera şi nu este nici o adiere de vânt, ci doar cerul senin şi înstelat.
Lumea ştiinţei nu s-a lăsat înduioşată şi cuprinsă de ,,misticism”, ci a cercetat fenomenul miraculos, iar savantul rus Serghii Mirov, concluzionează: ,,O sferă luminoasă de ceaţă îi înconjoară pe credincioşi, după care norul apare deasupra crucii bisericii, crescând în dimensiuni, şi coboară peste credincioşi, acoperindu-i şi înconjurându-i într-o umezeală". 
Evanghelistul Matei (XVII,1-9) pomeneşte despre acest nor din care s-a auzit glasul Tatălui ceresc.
Ştiinţa urmăreşte cu atenţie mersul Cerurilor ,,făcându-şi urechea pâlnie” (programul SETI) ca să decripteze semnale, iar arheologia răscoleşte huma trecutului ca să aduc mărturii prezentului.
,,Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt”. (2 Petru I,16-18)
Astăzi pe muntele Taborului, Fiul Omului arată strălucirea dumnezeiească şi se revelează ca Fiu al lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Schimbării La Faţă a Domnului  ne face contemporani cu evenimentul divin şi prin  Sf.Liturghie, cu binecuvântare ni se împărtăşeşte harul dumnezeiesc. Doar Petru, Iacov şi Ioan îl însoţeau pe Iisus şi alegerea lor nu este întâmplătoare, deoarece pe mărturia Apostolilor este zidită Biserica, pe care iadul nu o poate birui.
,,Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”.
Trupul Domnului spiritualizat (transfigurat) care nu a absorbit omenitatea.
Timp de 40 de zile  după Înviere s-a arătat ucenicilor ca să se dumirească, pentru că este ,,istoria” lui Dumnezeu printre pământeni. El este lumina Lumii şi suntem sfătuiţi... să nu ne cuprindă întunericul. Omule, tu ţărână fiind poţi privi pe Creator?
A zis să fie Lumină şi a fost, pentru că se îmbracă ,,cu lumina ca şi cu o haină" şi când se pogoară Duhul Sfânt primim har... Metamorfosis (Μεταμόρφωση τοῦ Σωτῆρος Χριστοῦ) este certitudinea că Iisus Hristos este pârga celor adormiţi şi vom învia în nestricăciune.
Citiţi din epistola Sf. Ap. Pavel  (1 Corinteni cap. 15) şi veţi vedea profunzimea sărbătorii, o anticipare şi o pregustare a Raiului din care am plecat. Acesta a fost motivul Întrupării:,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui”. (Ioan I,14). 
Am fost zidiţi chip şi asemănare şi acestui Chip de pe Tabor ne închinăm zicând: ,,Preacuratului Tău Chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre”. (rugăciune)
Era şi Moise şi Ilie, vorbind cu Domnul despre ceea ce avea să pătimească. Icoana celor 2 Testamente care este  dumnezeiască, încât Petru a rostit: ,, Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una”.
Doreau ca acest  moment să nu treacă repede şi această stare să fie simţită şi trăită de toţi cei care se vor ruga. Coliba rămâne ,,transhumanţa” omului care are nevoie ca  Blândul Păstor  să intre sub acoperişul lui.
Acum au înţeles de ce Dumnezeu a păstrat Legea şi Proorocii. ,,Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere" (Marcu IX,1).
Ne-am amintit de Sinai, când Moise a primit Tablele Legii cu cele 10 Porunci, de Rugul din Horeb care ardea şi nu se mistuia, de norul care umbrea poporul în pustiu, ca egiptenii să le piardă urma şi de stâlpul de foc ce lumina drumul spre Pâmântul Făgăduinţei. Nu putem uitat că strămoşii şi bătrânii s-au adăpostit în corturi timp de 40 de ani, iar Cortul  Mărturiei se acoperea de norul Slavei şi lângă Chivotul Legii auzeau Glasul lui Dumnezeu.  Ilie prorocul ridicat la cer într-o căruţă de foc avea acelaşi dor, să-L vadă. Dar Domnul a trecut pe lângă peştera lui ca într-o adiere subţire de vânt ca să nu moară. Iată pe  aceşti doi reprezentanţi veniţi pe Tabor lângă Iisus, ca  poporul să priceapă că Hristos  nu a venit să strice rânduielile Legii şi ale profeţilor, ci să le împlinească:,,un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
Acest glas al Tatălui a răsunat întâia oară la Botezul Domnului în râul Iordan. Vom fi întrebaţi toţi, dacă am luat în seamă acest sfat şi ,,unii” vor fi surprinşi! (Matei XXIV, 30-31).
- Şi le-a mai spus Domnul: ,,Treziţi-vă şi nu vă temeţi!”
Nouă creştinilor ne ajunge  mărturia lui Dumnezeu, pentru că Atotputernicia Lui convinge! Dovada Cerului este glasul Tatălui şi suntem încredinţaţi de acest Adevăr. Este legământul celor credincioşi care se străduiesc să agonisească sfinţenia, iar cel care se îndoieşte pierde totul!  În grădina Ghetsimani Apostolii au fost cuprinşi de o ,,stare” de nedescris,  anticiparea Împărăţiei, pregustarea Raiului. Contemplarea este treaptă a desăvărşirii, o cale mistică, iar rugăciunea inimi şi a minţii este rostită cu metanie mare şi trăită intens: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.“
Apostolul Pavel răpit până la al treilea Cer a văzut şi auzit lucruri, care nu pot fi descrise de vorbele omeneşti. Nu vă miraţi că bolnavii se vindecau, când umbra lui Petru trecea peste ei! Sf. Părinţi  au hotărât ca aceast Praznic să fie sărbătorit pe 6 august, deoarece este o profundă legătură între suferinţă, Taina Crucii, Înviere şi Eshatologie.  Astăzi mergem pe Tabor şi rugăciunea noastră  urcă la Cel care a umplut Cerurile şi pământul de Mărirea Lui, iar Sfinţii urmând Calea s-au înveşmântat cu Lumina harului şi au primit cununa (aureola).
,,Schimbatu-te-ai la față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătându-le ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Srălucește și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă ție” (troparul). 
 
Sursa foto: basilica.ro