27 martie 1918 Centenarul Unirii Basarabiei cu România (galerie foto)

În anul 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, cea mai mare parte a cercurilor politice româneşti aveau în vedere intrarea României în război alături de Antantă, în vederea eliberării Transilvaniei şi Bucovinei de sub stăpânirea Austro-Ungariei. În ce priveşte Basarabia, aflată sub stăpânire rusească, posibilităţile ca românii dintre Nistru şi Prut să se elibereze erau mai reduse, deoarece Rusia era aliată cu Marea Britanie şi Franţa. Cercuri politice mai restrânse insistau asupra pericolului rusesc şi a necesităţii eliberării mai întâi a Basarabiei, pronunţându-se pentru o alianţă cu Puterile Centrale.
 
După doi ani de neutralitate, România a semnat, în august 1916, la Bucureşti, Tratatul de Alianţă cu Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, precum şi o convenţie militară. Pentru prima dată, într-un tratat semnat împreună, aceste mari puteri garantau ţării noastre drepturile asupra teritoriilor româneşti din Austro-Ungaria. În urma eşecului campaniei militare din anul 1916, două treimi din teritoriul ţării a fost ocupat. Conducerea statului, autorităţile centrale, armata precum şi numeroase persoane s-au refugiat în Moldova. Redus la teritoriul Moldovei, statul român continua să existe. Glorioasa rezistenţă din vara anului 1917 a avut însă o importanţă vitală în îndeplinirea idealului naţional. Menţinerea fiinţei statului român, prin victoriile din anul 1917, a însemnat menţinerea nucleului în jurul căruia au gravitat forţele de eliberare naţională.     
 
Mişcarea de eliberare naţională a românilor din Basarabia s-a intensificat în urma Revoluţiei ruse din februarie 1917 şi a căderii ţarismului. La Chişinău s-a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc, în programul căruia se sublinia necesitatea unei autonomii largi a Basarabiei, dobândirea drepturilor cetăţeneşti şi a drepturilor naţionale pentru moldovenii din Basarabia şi de dincolo de Nistru, învăţămînt şi slujba religioasă în limba română, reforma agrară ş.a. Pentru autonomie administrativă, economică şi culturală s-a pronunţat şi primul Congres al Uniunii Cooperativelor din Basarabia. Congresul preoţimii basarabene cerea un mitropolit român, autonomie politică, drepturi şi libertăţi democratice, convocarea unei adunări naţionale şi constituirea unui înalt sfat cu atribuţii legislative şi executive. Congresul studenţilor moldoveni s-a pronunţat pentru învăţământ în limba română şi introducerea alfabetului latin. Congresul ţăranilor din Basarabia a subliniat necesitatea unei largi reforme agrare, iar Congresul corpului didactic din Basarabia a reluat şi întărit ideile unei largi autonomii a Basarabiei şi a învăţământului naţional în limba maternă, cu grafie latină. Totodată, au apărut şi adversari ai autonomiei Basarabiei, militari şi funcţionari ruşi, ziare ruseşti etc., elemente încurajate pe diferite căi de guvernul rus.
 
În toamna anului 1917, anarhia a cuprins tot mai mult Basarabia. Vechile autorităţi s-au dovedit neputincioase în faţa actelor de dezordine şi violenţă. Iniţiativa a fost preluată de militari, care au convocat Congresul Soldaţilor Moldoveni, la care au participat 800 de delegaţi, reprezentănd aproximativ 200.000 de ostaşi de pe toate fronturile. Congresul a hotărât ca Basarabia să se bucure de autonomie teritorială şi politică în cadrul unei Rusii care trebuia să fie republică federativă democratică, fapt ce nu s-a realizat. S-a hotărât constituirea unităţilor militare moldoveneşti, trecerea moşiilor mănăstireşti, ale statului şi cele particulare în mâinile celor care lucrează, naţionalizarea învăţământului, menţinerea legăturilor cu populaţia şi organizaţiile moldoveneşti de peste Nistru, respectarea drepturilor naţionalităţilor şi altele.
 
Pentru administrarea Basarabiei autonome, Congresul a constituit Sfatul Ţării, format din 150 de deputaţi, în care au fost aleşi reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, confesiunilor şi orientărilor politice, asociaţiilor profesionale şi culturale etc. În Sfatul Ţării au fost aleşi: 105 deputaţi români, 15 ucraineni, 14 evrei, şapte ruşi, doi germani, doi bulgari, doi găgăuzi, un polonez, un armean şi un grec. Preşedinte a fost ales Ion Inculeţ.
 
În decembrie 1917, Sfatul Ţării a adoptat o Declaraţie prin care se proclama Republica Democratică Moldovenească. Declaraţia a fost primită cu deosebită bucurie şi în dreapta Prutului. În ziua de 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a proclamat, cu unanimitate de voturi, independenţa. După proclamarea independenţei Republicii Moldoveneşti, chestiunea unirii se punea pe teren practic. Era evident că Republica Moldovenească nu putea să rămână independentă. În Basarabia, curentul care cerea unirea era de nestăvilit. Tot mai multe organizaţii, comitete, adunări şi delegaţii se pronunţau în acest sens. Partidul Naţional Moldovenesc a depus o stăruitoare activitate pentru extinderea influenţei în întreaga Basarabie. În acest timp, la Iaşi s-a discutat modalitatea de realizare a unirii, adoptându-se soluţia deliberării în Sfatul Ţării. Guvernul român accepta solicitările de unire venite de peste Prut şi urma să-şi prezinte poziţia oficială după exprimarea votului Sfatului Ţării.
 
În după-amiaza zilei de 27 martie 1918, a avut loc şedinţa Sfatului Ţării, care a adoptat Hotărârea de unire cu 86 voturi pentru, 3 contra şi 36 de abţineri. Iată cum începe textul rezoluţiei de unire: În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile ei graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum mai bine de o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România.
 
Hotărârea a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni, conştienţi că, în vremuri grele, se realiza un pas important pe calea înfăptuirii României întregite. Unirea Basarabiei cu ţara a stimulat lupta de eliberare a românilor aflaţi încă sub stăpânire străină. Destrămarea Austro-Ungariei a favorizat lupta pentru autodeterminare a românilor din Bucovina, astfel că, în ziua de 28 noiembrie 1918, Congresul General de la Cernăuţi a votat unirea Bucovinei cu Regatul României. După doar două zile, la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Se înfăptuia, aşadar, visul de veacuri al românilor, acela de a trăi într-un stat naţional, suveran, independent şi unitar.
 
La mulţi ani, români de pe ambele maluri ale Prutului!
 
Despre Sorin Marcel Colesniuc              
 

Dr. Sorin Marcel COLESNIUC, cercetător ştiinţific, a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi a primit titlul de DOCTOR în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De asemenea, a absolvit un master în ştiinţe politice la SNSPA Bucureşti, specializarea „Securitate şi Diplomaţie”. A fost directorul Muzeului de Arheologie „Callatis” Mangalia în perioada 2009 – 2013, apoi şeful Muzeului „Callatis” (din cadrul Complexului Cultural Mangalia) în perioada 2013 - 2017. A iniţiat şi coordonat sute de proiecte culturale şi a participat la numeroase conferinţe, colocvii şi sesiuni ştiinţifice, naţionale şi internaţionale. Pentru activitatea ştiinţifică şi culturală a primit numeroase premii, diplome şi distincţii. A publicat opt cărţi ca autor sau coautor şi coordonator ştiinţific, peste 70 de studii în reviste ştiinţifice de specialitate şi peste 400 de articole în reviste de cultură şi ziare, prin care a popularizat istoria locală şi naţională. Cea mai importantă realizare a sa, în plan profesional, o reprezintă recuperarea de la Moscova, în anul 2011, a singurului papirus antic descoperit pe teritoriul României. Papirusul fusese trimis la Moscova pentru conservare şi, timp de jumătate de secol, toţi oamenii de ştiinţă din România l-au considerat ca fiind pierdut.

 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Sorin Marcel Colesniuc propune o nouă serie de articole pentru pasionaţii de istorie
  
Interviu online cu cercetătorul ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc. Tema este „Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru Dobrogea“
 
Două capiteluri de excepție din Muzeul Callatis