25 noiembrie-Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina

 

Suntem pe vremea împăraţilor  prigonitori Diocliţian (244-311) şi Cezarului care stăpânea în Răsărit, Maximian Daja (305-313).

În oraşul Alexandria din Egipt la anul 285 se naşte Ecaterina, copila demnitarului acestei cetăţi, având  o  mamă creştină  evlavioasă. Tânăra primeşte o creştere aleasă şi datorită averii părinţilor  a fost dată la  şcolile timpului unde a învăţat ştiinţa matematicii, medicinii, filozofiei, şi retorici lui Platon, Demostene, Hipocrate, Panten, Galin.  Este botezată şi urmează slujbele bisericii şi cursurile de catehetică la şcoala înfiinţată de  mama ei.

Pentru învăţătură şi înţelepciunea cărţilor era deja cunoscută, iar frumuseţea  şi farmecul ei făcea vâlvă în tot ţinutul.
Cu o viaţă curată şi râvnă pentru Mirele ceresc, deja Ecaterina mergea pe calea sfinţilor. În zadar tatăl ei a încercat să o căsătorească cu diferiţi pretendenţi bogaţi, căci gândul ei era doar la viaţa cea sfântă. A suportat pedeapsa tatălui, care nu a înţeles drumul şi menirea fiicei lor.

Mucenicia sfinţilor ne-a dat Crezul şi mărturisirea Adevărului pe care-l propovăduieşte Biserica întemeiată de Hristos.

Păgânul împărat care-l cunoştea bine pe tatăl Ecaterinei, văzându-o a vrut să o ademenească cu promisiuni deşarte, obligând-o să jertfească capiştilor idoleşti.

Totul a fost zadarnic! ,,Crezi în basme, împărate, creştini au Stăpân pe Hristos în cer şi pe pământ”.

Au pus vrăjitori şi înţelepţi ca să o convingă de ,,rătăcirea” ei, dar cu răutate şi fără argumente au pârât-o împăratului care a dat poruncă să fie pedepsită.

Grozave au fost chinurile la care a fost supusă, însă cu rugăciune spre spaima şi mirarea privitorilor a rămas teafără, încât şi soţia Cezarului era tulburată de coşmaruri.

Şi au adus o roată dinţată, dar minune...roata s-a fărâmiţat. L-a implorat împărăteasa să o slobozească, dar prigonitorul înfierbântat  că nu o poate îngenunchea idolilor pe Ecaterina,  îşi exilează soţia şi  apoi o omoară. Multe au fost caznele îndurate  de această muceniţă! Tiranul văzându-se umilit a poruncit să-i taie capul acestei Sfinte în această zi de 25 noiembrie 305, în care o pomeneşte ortodoxia cu slujbă şi acatist în calendar. 

Se spune că a curs lapte în loc de sânge şi îngerii au luat trupul ei, aşezându-o lângă moaştele sf. Marcu şi mai târziu creştinii au rânduit-o în catedrala oraşului Alexandria din Egipt.

Este pictată ca o împărăteasă  încoronată, ce are Crucea în mână împreună cu o ramură de finic şi alături roata muceniciei.

,,Vrednicei de laudă, muceniței Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu și cu învățătura ei cea preaînaltă a uimit știința învățaților de atunci și a întrecut limba oratorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem cântare de biruință, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmașilor și să-i cântăm:
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!” (condac)

Multe sunt minunile petrecute în istoria creştinismului la racla cu Moaştele Sf. Ecaterina, pe care împăratul Iustinian al Bizanţului le duce în Muntele Sinai într-o Mânăstire fortificată.

Nu doar lumea creştină ci chiar arabii-musulmani o respectă şi pentru acest fapt au ridicat aici un minaret şi astfel cuceritori Semilunii nu au profanat Biserica (ctitorită de sf. Împărăteasă Elena – anul 337).

Pelerinii din toată lumea creştină şi de oriunde, urcă  Sinaiul pe care Moise a primit Tablele Legii. Aici îşi pleacă genunchii rugându-se la această Sfântă ce prin râvna ei a păstrat credinţa şi duce rugăciunile nostre la Dumnezeu.

Toţi care  ajung să se închine sf. sale Moaşte, primesc binecuvântare şi un mic dar ca un simbol: ,,inelul” Sf. Ecaterina care s-a cununat pe veşnicie cu Sf. Treime. ,,Iată, astăzi te primesc pe tine mireasa Mie nestricată şi veşnică”.

Mâna neputrezită a Sf. Ecaterina pe care a dăruit-o lui Hristos  se păstrează şi azi, fiind dovada sfinţeniei. Chemarea Domnului a schimbat veacurile şi cei care nu au rămas indiferenţi trăiesc bucuria credinţei.

Daniile româneşti şi închinarea mânăstirilor sf. Ecaterina din Bucureşti şi mânăstirea Sinaia, au dat obolul lor ca aceste locuri sfinte să dăinuie, iar Domnitorul Sfânt Brâncoveanu străjuieşte în pictura  Mânăstiri sf. Ecaterina din Sinai. Sunt cunoscute lumii descoperirile făcute în anul 1980 în zidurile Mânăstirii, unde călugării datorită vitregiilor şi expansiunilor păgâne au ascuns ,,averea” lor. Şi astfel s-au găsit manuscrise sfinte cu texte originale vechi ale Noului Testament din epoca apostolică, care păstrează cu fidelitatea traducerea sf. Scripturi (Septuaginta).

,,Cu înţelepciunea ca şi cu razele soarelui ai luminat pe filosofii cei păgâni şi ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinţei, întunericul l-ai gonit;...mireasă de Dumnezeu chemată, Fericită Ecaterina!” (troparul)