18 iulie - Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum

Pentru a nu pierde ,,Chipul şi asemănarea”, a fost trimis Iisus Hristos: ,,Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om” (Crezul). 
Suntem din neam împărătesc (Fapte XVII, 28), iar veşmântul primit la Sfântul Botez este haină cerească şi luminoasă. După omul bun, milostiv, iubitor de semeni, virtuos, credincios, drept, născut din apă şi din duh - duhovnicesc, (care nu-i creştin doar cu numele) tânjesc ,,vremurile”.



Cetăţean al cerului, făptură nouă (II Cor, V,17), pecetluit cu darurile Sfântului Duh şi ostaş credincios a lui Hristos, pe care moartea nu-l poate despărţi de dragostea divină ,,întru dreptatea şi sfinţenia adevărului” (Efeseni IV, 24).
Creştinul are ,,nume nou” şi straja este rugăciunea, nădejdea, răbdarea, credinţa (Evrei XI,6), fiind sarea pământului, lumina lumii, omul libertăţii şi vieţuieşte în ,,duhul înţelepciunii şi al descoperirii...”(Efeseni I,17), omul păcii şi purtătorul Crucii ca moştenitor al veşniciei. Homo christianissimus, model etern care ţine îndreptar Evanghelia şi nu trădează. 
„Părinţii mei m-au numit Emilian, iar Hristos, adevăratul Dumnezeu, m-a învrednicit a mă numi şi a fi creştin”.
Era 18 iulie anul 362 d.Hr. în Durostorum, pe limesul de Est  al împeriului roman, aproape de Istru (Dunărea).
Pământ daco-roman pe care Burebista l-a stăpânit şi mai târziu romanii au zidit cetatea Durostorum. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân ţinea de Ţara Românească şi aparţine României Mari între anii 1913-1940.
Este cedat Bulgariei în urma tratatului impus de Puterile Centrale, azi se numeşte Silistra, oraş din regiunea istorică Dobrogea şi din Cadrilater.
Constantin cel Mare prin Edictul de la Mediolan (313 d.Hr.) dă libertate creştinilor, dar Iulian Apostatul (361-363) începe să restabilească cultul zeităţilor şi să persecute pe cei care nu aduceau jertfă idolilor.  
,,Ce monstru hrăneşte Imperiul roman! Ar fi fost mai bine ca întreg pământul să se umple de nenorociri decât să apară o asemenea fiară.” (cuvinte rostite de Sf. Grigorie de Nazians coleg la Universitatea din Atena cu viitorul împărat). 
Pune în Tracia (de unde se zice că provenea) prefect pe Capitolin, cu misiunea specială de a omorî pe toţi cei care cred în Crestus (Hristos). Lumea barbară şi păgână  era lipsită de milă şi mânjită de sânge: ,,Mali inter malos vivimus” (suntem răi şi trăim între oameni răi - Seneca). 
Ura acestuia faţă de creştini era paranoică, încât nu-l iartă nici pe Emilian fiul lui Sabbatianus conducătorul cetăţii Durostorum, care sfărâmă zeităţile.
La început văzând grozăvia, prigonitorii au învinuit pe altcineva, dar conştiinţa adevăratului creştin mărturiseşte: „De voi ascunde faptul, mântuirea mea va fi pierdută”, zice ostaşul Emilian.
L-au chinuit amarnic şi l-au bătut cu vine de bou pentru că le-a stricat altarele de jertfă, vasele de libaţiuni şi cu ciocanul a spart ciopliturile  idoleşti. 
,,- Cine te-a îndemnat să faci ocară zeilor celor fără de moarte?”. 
Şi aşa s-au distrus capiştile, încât tot ţinutul vuia de curajul acestui ostaş. 
,,- Dumnezeu şi sufletul meu mi-au poruncit să calc în picioare pe aceşti neînsufleţiţi (zei),
„- Rob eşti sau liber?” 
„- Sunt rob al lui Hristos, iar fiu sunt al lui Sabbatianus, prefectul acestei cetăţi”. 
,,- Iar tatăl tău va plăti stăpânirii o livră de aur, fiindcă nu s-a îngrijit de tine. De aceea, ca nu cumva şi alţii să se gândească la astfel de lucruri şi să se rătăcească, avându-te pildă pe tine, tu singur vei fi aruncat în flăcările cuptorului.”
Tertulian, scritorul bisericesc din Cartagina avea dreptate când a rostit: ,,Sângele martirilor este sămânţa creştinismului". 
Capitolinus a poruncit: „- Dezbrăcaţi-l şi-l întindeţi pe pământ, ca să ştie că se află în faţa vicarului“.
L-au scos pe Sfântul Emilian din cetate şi l-au aruncat în foc, dar văpaia nu l-a atins. Toţi s-au înspăimântat când  l-au văzut că a ieşit nevătămat din vâlvătaie.
Şi întorcându-se cu faţa spre răsărit şi-a făcut semnul Crucii zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu!”
Soţia dregătorului împreună cu creştinii l-au îngropat după rânduială în Gedina, aproape de cetate.
Actul Martiric în latineşte şi greceşte despre Mucencia Sf.Emilian se păstrează într-o copie la Biblioteca Vaticanului: Codex Vaticanus, Acta Sanctorum iulii şi Venetus Marcianus.
„Izbăvitorule de întristare, Sf. Mc. Emilian, stâlp al creștinătății...Cel ce ai rupt haina păgânătații prin credință...nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre.”(rugăciune)
Istoricul bizantin Nichifor Callist,Teofan Mărturisitorul vorbesc despre Sf. Emilian iar, Eusebiu al Cezareii spune în Cronica sa:, „a fost ars de viu Emilian la Durostor, din ordinul vicarului, pentru că a răsturnat altarele”.
Teodoret al Cyrului: „în Durostor, oraş însemnat al Traciei, Emilian, luptătorul biruitor, a fost dat focului de către Capitolinus, conducătorul întregii Tracii”. 
- Ca pe o podoabă a mucenicilor şi apărător fierbinte al dreptei credinţe, te lăudăm pe tine: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos! (condac)
Moaştele Sfântului Mucenic Emilian se găsesc la Catedrala mitropolitană din Silistra, iar în anul 1997 Biserica Ortodoxă Bulgară dăruieşte părticele din Sfintele Moaşte, Catedralei Episcopale din Slobozia şi  în anul 2008 Bisericii ,,Naşterea Maicii Domnului” (Drumul Taberei - Bucureşti).
- O, mult pătimitorule ostaș al lui Hristos, Sfinte Mucenice Emilian, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cerești, primește rugăciunea noastră, a păcătoșilor (acatist).
 
Sursa foto: Arhivă personală Pr. Iulian ZISU