La 80 de ani de la trecerea în eternitate In Memoriam savantul Lazăr Edeleanu, patronul spiritual al celui mai mare liceu constănțean cu profil chimie

Chimistul Lazăr Edeleanu, cel care avea să descopere metode noi de extracție și rafinare a hidrocarburilor, s-a născut la București la 1 septembrie 1862, în familia numeroasă a muncitorului strungar Șaie Edeleanu, mai târziu familia mutându-se la Focșani.
Micul Lazăr, dovedind reale aptitudini pentru însușirea cunoștințelor științifice, este trimis la vârsta de 12 ani la București pentru a-și continua studiile. Învață la Liceul „Sf. Sava", întreținându-se din meditații și trăind în condiții precare, găzduit într-un subsol. Muncește din greu, timp de un an, după susținerea bacalaureatului (1882) și agonisește astfel bani pentru a se înscrie la Universitate.


După absolvirea liceului pleacă la Berlin, unde studiază chimia. Printre profesorii pe care i-a avut la renumita universitate germană s-au numărat: A.W. Hofmann, C.F. Rammelsberg și H.L. Helmholtz.
Este autor al procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid.


În anul 1887 obține titlul de doctor în chimie cu cercetarea „Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici", în cadrul căreia descoperă fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de „benzedrină", cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu în anii 1920.
Pleacă pentru o perioadă la Londra și lucrează, ca șef de lucrări, la Royal Artilery College. În această perioadă face, împreună cu Ch.F. Cross și E.J. Bevan, cercetări în vederea obținerii unui tip de mătase artificială neinflamabilă. De asemenea, lucrează împreună cu R. Meldola pentru obținerea unor coloranți pe bază de oxazină.


Întors în țară, și-a câștigat aprecierea chimistului Constantin I. Istrati, care l-a reținut ca asistent și apoi ca șef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultății de Științe din București.


În 1897 este numit director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor, iar în 1906 șeful Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic (înființat în acel an) și în același timp director al rafinăriei Vega, aflată în proprietatea companiei germane Diskont. În anul următor, 1907, face parte din comitetul de organizare al Congresului Petrolului de la București și publică împreună cu Ion Tănăsescu importanta sa monografie „Studiul petrolului român - Proprietăți fizice și tehnice".


În 1908 concepe cea mai însemnată dintre invențiile lui, cunoscutul „procedeu Edeleanu", constând în rafinarea produselor petrolifere cu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Procedeul a fost aplicat mai întâi experimental în România la rafinăria Vega, apoi industrial în Franța (la Rouen, de catre German Borsig Company) și ulterior în lumea întreagă. A fost director al rafinăriei Vega (1906-1910), iar în perioada 1900-1913 a reprezentat România la congresele și reuniunile internaționale legate de petrol de la Paris (1900), Liège (1905), București (1907), Londra (1909) și Viena (1913).


Începând din 1910 se stabilește în Germania, unde se consacră industrializării procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid, fiind și director la „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie", care, în onoarea inventatorului român, a primit numele de „Edeleanu Gesellschaft" și care funcționează și astăzi în Frankfurt. Această firmă a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu" (reînnoită până în zilele noastre) - marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanți pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare și turbine, ulei alb, instalații și elemente de instalații pentru îmbunătățirea hidrocarburilor. In timpul regimului național-socialist din Germania compania Edeleanu a fost cumparată de firma Deutsche Erdöl-AG, iar ulterior a trecut din mână în mână până ce în anul 2002 a fost cumpărată de firma Uhde, aparținând concernului ThyssenKrupp.


În anul 1960, existau 80 de „instalații Edeleanu" în diferite țări ale lumii. „Procedeul Edeleanu, sublinia Costin D. Nenițescu, a devenit și este astăzi încă, sub forma multiplelor sale variante, procedeul de bază al fabricării uleiurilor de calitate superioară".
Edeleanu a obținut 212 brevete de invenții, în România, dar și în SUA, Germania, Franța, Austria, Suedia, Olanda etc.


A fost distins de-a lungul timpului cu numeroase premii dintre care enumerăm:
• 1906 - ordinul Regele Leopold al Belgiei, cu gradul de ofițer
• 1910 - membru al „Societății de Științe Naturale" din Moscova
• 1925 - membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists" din Londra (1925),
• 1932 - medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate științifică desfășurată in domeniul chimiei analitice
• 1932 este numit consilier economic onorific al României în Germania.


Sursa text: icr.ro
 

În urmă cu 25 de ani, liceul din Năvodari primea numele său

Construcţia şi dezvoltarea actualului liceu a început din anul 1961-1962, ele fiind justificate de necesitatea formării cadrelor calificate pentru unităţile de industrie chimică ale oraşului Năvodari: Combinatul de Îngrăşăminte Chimice-Fertilchim; Combinatul Petrochimic Midia Năvodari-S.C. Petromidia S.A.
În primii ani, din cauza lipsei unei clădiri proprii şcoala a funcţionat în interiorul Combinatului de Îngrăşăminte Chimice pregătind în fiecare an aproximativ 260 de elevi în Şcoala Profesională şi 30 de elevi în Şcoala de Maiştri în specializările: chimie industrială, mecanică şi electrotehnică.

Din anul şcolar 1967-1968, Şcoala Profesională, formă de învăţământ pe care acest liceu a avut-o în primii 12 ani de funcţionare a beneficiat de o clădire proprie cu 8 săli de clasă, 2 laboratoare, 3 ateliere, 2 cabinete, o bibliotecă, o cantină şi un internat.

Începând cu anul şcolar 1972-1973 şi-a început funcţionarea, alături de Şcoala Profesională, Liceul Industrial de Chimie. După înfiinţarea liceului numărul elevilor a crescut simţitor astfel că în anul şcolar 1973-1974 ajungea la 900 de elevi. Tot în acest an şcolar a fost introdusă o nouă formă de organizare – învăţământul liceal în trepte – o măsură introdusă de conducerea comunistă pentru modernizarea învăţământului.

Anul şcolar 1978-1979 a reprezentat începutul unei noi etape de dezvoltare în evoluţia şcolii; în acest an s-a dat în folosinţă actuala clădire a şcolii şi de atunci datorită creşterii necesarului de forţă de muncă calificată ca urmare a construirii Combinatului Petrochimic Midia Năvodari, numărul claselor şi al elevilor a crescut considerabil. În felul acesta s-a redimensionat activitatea şcolii care în 1980 avea sarcina de a instrui 1860 de elevi, număr care a continuat să crească şi în anii următori.

Începând din 1978 Liceul Industrial dispunea de: 32 săli de clasă, o bibliotecă, o sală de sport, o cantină modernă, trei internate proprii, 9 ateliere, o hală tehnologică, 6 laboratoare de chimie, 2 laboratoare de fizică, o centrală termică.

Din anul şcolar 1990-1991 instituția a purtat denumirea de Grupul Şcolar de Chimie Năvodari. În 1995 a fost înfiinţată prima clasă de informatică la iniţiativa Primăriei şi PetroMidiei care au sprijinit permanent buna funcţionare a liceului.

Din 1996 liceul şi-a schimbat titulatura devenind Grupul Şcolar Industrial „Lazăr Edeleanu”, iar patru ani mai târziu devine Liceul Tehnologic „Lazar Edeleanu”.


Citește și:

Liceul Tehnologic „Lazăr Edeleanu” Năvodari a scris: Povestea de succes a Proiectului internațional Green Actions Team