Oluwatoyosi Eniola Adeniji, studentă la Medicină, în Constanţa „Aş rămâne aici dacă pe străzi nu ar mai fi animale fără stăpân”

1. De ce ai ales România, respectiv Constanţa pentru a studia Medicina?
Am ales să studiez în Constanţa la recomandarea unui prieten care vizitase oraşul. Există un mit potrivit căruia studenţii străini vin să înveţe aici pentru că este mai ieftin. Însă la mine nu a fost cazul. Începusem un alt curs în Anglia (Genetică medicală), dar în adâncul sufletului eu îmi doream să fac Medicină. Am aflat că aici erau încă locuri neocupate şi am decis să vin în Constanţa.

2. În prezent, eşti studentă în anul V. Ai avut, cred, suficient timp pentru a-ţi forma o părere despre acest oraş, despre oamenii săi. Cum i-ai defini? Cum ţi se pare Constanţa?
Constanţa este, în general, un oraş în care mă simt în siguranţă de cele mai multe ori. Oamenii sunt drăguţi, sunt de ajutor, sunt săritori. Îmi place faptul că oraşul nu este atât de zgomotos precum Bucureştiul. În timp verii, pot spune că este destinaţia perfectă pentru vacanţă.
Ce nu îmi place este că pe străzi sunt mulţi câini fără stăpân. Asta mi s-a părut foarte ciudat atunci când am venit în Constanţa.
Din punct de vedere arhitectural, Constanţa mi se pare a fi u melanj: clădiri noi şi moderne, dar şi clădiri vintage.

3. Ce părere ai despre profesorii care îţi predau la Facultatea de Medicină? Dar despre medicii constănţeni?
Profesorii de la Medicină de la „Ovidius” sunt buni profesionişti şi, de asemenea, sunt drăguţi şi dispuşi să ajute studenţii atunci când sunt solicitaţi. Ne predau în limba engleză nouă, studenţilor din divizia de engleză, dar atunci când avem nevoie să vorbim cu pacienţii din spitale ne vorbesc în română. Dacă sunt cazuri în care noi ne blocăm, ei sunt alături de noi pentru a ne ajuta să depăşim situaţia.
Deşi, din ce am observat eu, medicii din Constanţa sunt foarte ocupaţi, foarte solicitaţi, dacă au timp liber şi noi le solicităm ajutorul, ei ni-l acordă chiar şi în afara orelor de program. Uneori, ei ne ajută chiar şi în timpul gărzilor de noapte. În opinia mea, doctorii de aici deţin multe informaţii din specializarea lor şi sunt, pentru mine şi pentru colegii mei, o sursă de inspiraţie, ne motivează.

4. Înainte de a veni în România, locuiai în Marea Britanie, mai exact în Anglia. Poţi face o paralelă, o comparaţie între sistemul de sănătate britanic şi cel românesc, atât cât ai apucat să îl cunoşti?
Ştim cu toţii că există o diferenţă clară între cele două sisteme. În România, lucrurile nu par să fie foarte bine organizate în sistemul de sănătate. Pentru mine, ca străin, este mai greu să înţeleg cum funcţionează sistemul. Ce pot să spun este că am remarcat faptul că secţia de primiri urgenţe a Spitalului Judeţean Constanţa arată acum mult mai bine decât arăta în urmă cu câţiva ani. Însă acest gen de schimbări trebuie să aibă loc în toate departamentele şi secţiile spitalelor.

5. Ce specializare vrei să urmezi?
Vreau să fiu doctor de familie, specializat însă fie pe cardiologie, fie pe gastroenterologie.

6. Cum ţi se pare că arată spitalele din Constanţa, atât din punct de vedere al dotărilor, cât şi din punct de vedere al igienei sanitare?
Spitalele din Constanţa beneficiază de dotări, de aparatură foarte bună. Cu toate acestea, partea legată de igiena sanitară are încă nevoie de îmbunătăţiri, în opinia mea.
Mai nou, vizitatorii sunt acum încurajaţi să folosească halate şi încălţări de unică folosinţă pentru a împiedica, atunci când în spital, răspândirea de germeni.

7. Ce anume te-ar putea determina să rămâi aici, pentru a-ţi face o carieră?
În primul rând, aş rămâne dacă, în calitate de student străin, nu ar trebui să plătesc pentru rezidenţiat. Apoi, cred că mi-ar fi mai uşor dacă aici ar exista nişte persoane care să ofere consiliere în carieră. Or, la momentul actual, eu nu ştiu pe nimeni pentru noi, studenţii străini. Trebuie să ne informăm de la foşti studenţi şi nu există o părere general valabilă. Fiecare are versiunea sa.
Şi, nu în ultimul rând, aş rămâne aici dacă pe străzi nu ar mai fi animale fără stăpân. Primul motiv rămâne însă cel mai important: dacă nu am plăti pentru rezidenţiat.

8. Locuieşti în Constanţa din 2009. Te-ai confruntat vreodată, în această perioadă, cu vreun aspect, cu vreun gest legat, într-un fel sau altul, de discriminare?
Cel mai discriminată m-am simţit în timpul controalelor de pe mijloacele de transport în comun. Controlorii au tendinţa de a “targheta” orice persoană de culoare.
La facultate însă nu m-am simţit niciodată discriminată.
Un alt aspect pe care îl amintesc, cu un oarecare amuzament, este că, atunci când am venit în Constanţa, unii oameni puneau mâna pe mine pentru a vedea dacă bronzul meu este natural sau artificial.
În altă ordine de idei, cred că oamenii care discriminează o fac din motive ce ţin de ignoranţă. De asemenea, am remarcat că, uneori, oamenii folosesc, în relaţia cu străinii, cuvinte nepotrivite pe care, probabil, le-au învăţat din filme.

9. Cum ţi se par constănţenii din punct de vedere al toleranţei? Ce notă le-ai da?
Nivelul de toleranţă este ridicat. Le-aş da nota 8. Sunt oameni care, odată ce înţeleg faptul că noi, studenţii străini, nu vorbim perfect limba română, fac eforturi pentru a ne integra, pentru ca nouă să ne fie mai uşor în procesul de adaptare. Ei sunt cei care au răbdare cu noi. Sunt însă şi alte persoane care nu dau dovadă de disponibilitate pentru a ne înţelege.

10. Ai dublă cetăţenie, nigeriană şi britanică. Ai crescut şi te-ai format în culturi, în civilizaţii diferite de a noastră. Care sunt, în opinia ta, cele mai mari diferenţe între cultura românească şi mediul în care ai trăit până în 2009?
Diferenţele sunt într-adevăr foarte mari. Am trăit într-un sistem multicultural chiar şi în Anglia. Acolo, oamenii nu sunt şocaţi atunci când văd un străin de culoare. Eu cred că în România se va ajunge la acest nivel în aproximativ zece ani. Abia atunci românii nu vor mai fi şocaţi de străinii de culoare.
O deosebire între sisteme constă, spre exemplu, în modul în care este marcată o sărbătoare. De exemplu, în Nigeria şi în Marea Britanie poţi simţi sărbătoarea Crăciunului în aer, peste tot pe stradă. O mulţime de oameni dansează şi cântă şi, foarte important, poartă costume tradiţionale. Eu nu am văzut foarte mulţi români care, în zi de sărbătoare, să poarte costumele tradiţionale.
Nu în ultimul rând, am observat că felul în care vorbesc românii cu un outsider este agresiv. Numai după câteva luni petrecute în România am înţeles că acesta este doar felul lor de a fi şi că nimic nu e făcut cu rea intenţie.

11. Dar despre universul gastronomic de aici ce părere ai, având în vedere că Dobrogea şi, implicit, Constanţa reprezintă zona de intersecţie a bucătăriilor mai multor etnii: turcă, tătară, grecească, armeană?
E multă diversitate aici din acest punct de vedere. Am încercat preparate din bucătăria românească, din cea greacă şi din bucătăria turcească. Favorita mea, după mâncarea din Africa, rămâne mâncarea românească. Am încercat sarmale şi mămăligă, dar preferatele mele sunt sărmăluţele.

12. Ce posibilităţi de distracţie are un student străin în Constanţa?
În Constanţa există o mulţime de oportunităţi de divertisment. Spre exemplu, plaja este una dintre acestea pe timpul verii. Totul depinde de ceea ce înseamnă divertismentul pentru fiecare.
Personal, îmi place să mă dedic comunităţii. În primii trei ani, am petrecut timp, o dată pe săptămână, în centrul vechi al oraşului, într-un club pentru copii: am cântat, am dansat şi m-am jucat cu ei. Acum, îmi petrec timpul la un orfelinat din Constanţa sau cu copiii din Poiana.
De asemenea, doi ani la rând am organizat cina pentru străinii din Constanţa, în cadrul unui eveniment numit International Cultural Dinner.
Constanţa are multe de oferit din punct de vedere al divertismentului. Tot ce contează este să poţi ieşi din casa ta atunci când e frig.