Interviu online cu Mitică Iosif, noul preşedinte al SLSIP Constanţa „Am colaborat cu doamna Ioana Purcărea pe tot parcursul celor trei mandate ale dânsei”

Care sunt priorităţile dumneavoastră la conducerea Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar (SLSIP) Constanţa?

Priorităţile de moment se referă la implicarea sindicatului pentru aplicarea prevederilor legale în litera şi spiritul legii în privinţa concursului pentru acordarea gradaţiei de merit în învăţământul preuniversitar şi a metodologiei privind mişcarea personalului didactic. Vizăm menţinerea coeziunii şi credibilităţii sindicatului, promovarea şi apărarea drepturilor profesionale, economice şi sociale ale membrilor noştri de sindicat prevăzute în legislaţia în vigoare, precum şi obţinerea, prin negociere, şi a altor drepturi.

Cu ce probleme aţi preluat SLSIP Constanţa?

Problemele se referă în primul rând la faptul că am fost şi suntem obligaţi să apelăm la instanţele de judecată pentru punerea în aplicare a unor legi votate de Parlamentul României. O altă problemă se referă la practica instanţelor judecătoreşti din România, care de foarte multe ori, pe aceeaşi speţă, plecând de la prevederile aceluiaşi act normativ dau soluţii diferite. Chiar şi în cazul sentinţelor judecătoreşti favorabile, definitive, irevocabile şi executorii, Guvernul României a decis plata drepturilor salariale câştigate în instanţă prin eşalonare, timp de cinci ani. Sindicatul a solicitat şi continuă să solicite plata acestor sume, cel mult în trei tranşe, aşa cum se hotărâse iniţial şi instituirea unei excepţii pentru membrii de sindicat pensionari sau pensionabili, în numele cărora noi am cerut plata acestor drepturi băneşti într-o singură tranşă.
O altă problemă cu care ne confruntăm este decontul navetei pentru personalul didactic de predare. În unele localităţi nu li se decontează naveta, în altele se decontează cu mare întârziere şi, în altele, doar un anumit procent din suma cheltuită de cadrele didactice pentru navetă. Sindicatul a solicitat acordarea acestui drept şi pentru personalul didactic auxiliar şi personalul cu funcţii comune.

În ce relaţii sunteţi cu fostul preşedinte al SLSIP, Ioana Purcărea, care s-a aflat la conducerea sindicatului vreme de trei mandate?

Am colaborat cu doamna Ioana Purcărea pe tot parcursul celor trei mandate ale dumneaei, eu în calitate de membru de sindicat, membru al Consiliului Director şi, ulterior, în calitate de vicepreşedinte al SLSIP Constanţa. Relaţia se bazează pe respect reciproc, amândoi supunându-ne deciziei colegilor noştri care au votat într-un anumit fel la alegerile din 26 martie 2013.
 
Ce face SLSIP Constanţa cu banii care provin din cotizaţiile membrilor săi?

Bugetul SLSIP este constituit în funcţie de veniturile care provin din cotizaţiile membrilor de sindicat şi ţine cont de necesităţile şi priorităţile membrilor de sindicat. Sumele cele mai consistente le cheltuim pentru ajutoarele financiare pe care le oferim tuturor membrilor noştri de sindicat (maternitate, deces, calamitate, social, boală). Plătim cotizaţia către Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ şi către Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, din care facem parte. Am refăcut din fonduri proprii Vila Corabia din Predeal, pe care am recâştigat-o în instanţă şi o susţinem încă financiar în privinţa plăţii utilităţilor - apă, gaze, energie electrică - în condiţiile în care nu o putem exploata la capacitate maximă decât în weekend-uri şi în vacanţe. Plătim chirie şi utilităţi pentru spaţiul pe care îl ocupăm în sediul din strada Ştefan cel Mare, plătim abonamente la diverse publicaţii, spre exemplu „Tribuna învăţământului” şi „Sintact”, un program de legislaţie actualizată. Avem câţiva angajaţi cărora le plătim salarii şi pentru că avem uneori sute sau chiar mii de procese pe rol cheltuim sume importante cu consumabilele (xerox, toner, hârtie, dosare).

Cum vă propuneţi să atrageţi membri noi în sindicat?

Am răspuns parţial la această întrebare la întrebarea cu numărul 1. Dorim să atragem membri noi prin profesionalismul activităţii noastre, prin realizările pe care le avem, inclusiv prin sumele pe care le-am recuperat în numele colegilor noştri, în instanţă, precum şi prin oferta serviciilor pe care le punem la dispoziţia acestora.

Ce venit are un lider de sindicat?

Salariul unui profesor cu gradul didactic I, cu peste 20 de ani vechime, dirigenţie şi gradaţia de merit câştigată prin concurs.

Există membri ai SLSIP Constanţa care constituie cazuri sociale? Cum îi poate ajuta sindicatul?

Da, din păcate există prea mulţi membri ai SLSIP Constanţa care constituie cazuri sociale. Cei mai mulţi provin din rândurile personalului cu funcţii comune (îngrijitoare, paznici, fochişti), dar avem cazuri şi din rândul personalului didactic de predare sau a celui auxiliar. Sindicatul vine în sprijinul nevoilor acestor colegi cu o serie de ajutoare financiare care se acordă în baza unor criterii. Avem un program special pentru susţinerea financiară a colegilor care suferă de boli considerate incurabile şi, de câţiva ani, în perioada sărbătorilor de iarnă, am căutat sponsorizări şi am investit şi din bugetul SLSIP pentru a da posibilitatea membrilor SLSIP cu venituri foarte mici de a avea nişte sărbători liniştite, oferindu-le mai multe produse alimentare.
 
Pe ce criterii sunt selectaţi membrii SLSIP care petrec un concediu cazaţi la Vila Corabia?

Criteriul de bază după care sunt selectaţi membrii noştri care petrec un concediu la Vila Corabia este calitatea de membru de sindicat. Apoi, regula numărul 1 este „primul venit, primul servit”, vila fiind pusă la dispoziţia tuturor membrilor noştri de sindicat, locaţia, condiţiile de cazare şi tarifele fiind cunoscute membrilor SLSIP. Pentru colegii noştri care nu mai găsesc locuri de cazare la Vila Corabia am căutat, am negociat şi am oferit permanent alte locaţii identificate de operatorii de turism: Moeciu, Olăneşti, Băile Felix, Călimăneşti Căciulata, Slănic Moldova, Techirghiol şi altele.

Când credeţi că se va reveni la plata sporului de stres?

Momentan, sportul de stres nu mai este identificat în salariu ca spor separat, el fiind inclus în fiecare treaptă de vechime în învăţământ. Avantajul prezenţei sale în salariu înainte de această abordare era că se putea face calculul spor la spor.

Ce posibilităţi legale există pentru a compensa fostul salariu de merit?

Pentru moment, fostul salariu de merit nu mai este acceptat ca bază de discuţie de către partenerii noştri de dialog social, Parlamentul şi Guvernul României. Totuşi, în contractul colectiv de muncă pe care am reuşit să-l negociem şi să-l înregistrăm la Ministerul Muncii în 2012, Ministerul Educaţiei Naţionale s-a angajat să facă demersurile necesare pentru ca în viitoarea lege a salarizării să fie reglementate o serie de drepturi, precum un salariu de bază plătit mamei pentru naşterea fiecărui copil, o indemnizaţie de cel puţin trei salarii de bază pentru salariaţii care se pensionează, ajutorul financiar care reprezintă echivalentul în lei a 100 de euro pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale, un premiu anual şi un premiu lunar în sumă de 2% din fondul de salariu.

Ce părere aveţi despre nivelul de salarizare al cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar?

Am spus întotdeauna că în învăţământul preuniversitar românesc salariile sunt nefiresc de mici, raportat la complexitatea şi importanţa socială a muncii pe care o desfăşoară cadrele didactice. Din păcate, corpul profesoral în sistemul de învăţământ românesc îmbătrâneşte, iar salariile nu mai motivează şi nu îi mai atrag spre sistemul de învăţământ pe tinerii absolvenţi de studii superioare. Cea mai proastă situaţie o are personalul cu funcţii comune din învăţământ, pentru care noi am solicitat şi continuăm să solicităm scoaterea vechimii din salariul de bază şi o nouă grilă a salarizării.
 
Cum se vor soluţiona sentinţele nefavorabile date în cazul acelui ajutor financiar în cuantum de 100 de euro de care au beneficiat unele unităţi de învăţământ?

În cazul tuturor sentinţelor nefavorabile date de completele de judecată în ceea ce priveşte procesul referitor la recuperarea ajutorului în lei a echivalentului sumei de 100 de euro, SLSIP va face recurs la instanţele superioare. Ceea ce este greu de înţeles şi la fel de greu de explicat colegilor noştri este absurditatea practicii judiciare din România, care permite ca în aceeaşi speţă, apelând la prevederile aceleiaşi legi, să primeşti trei soluţii diferite. Unele instanţe ne dau dreptate în totalitate, altele acceptă plata a doar 50% din suma totală, în timp ce altele resping în totalitate acţiunea noastră.

Există posibilitatea revenirii la norma de predare de 16 ore în cazul unui cadru didactic care are peste 25 de ani în învăţământ?

Există posibilitatea revenirii la norma didactică de predare de 16 ore în cazul unui cadru didactic care are peste 25 de ani vechime în învăţământ şi gradul didactic I întrucât, ca urmare a sesizărilor făcute de sindicatele judeţene, FSLI a prezentat această problemă ministrului Educaţiei şi comisiilor de Învăţământ din cele două Camere ale Parlamentului, obţinând promisiunea ca în noua lege a Educaţiei, care urmează a fi adoptată la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie, acest drept să fie precizat. Am mai solicitat acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor tuturor colegilor noştri care l-au obţinut, pensionarea anticipată cu trei - cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare fără penalizări, decontarea navetei şi acordarea gradaţiei de merit şi pentru personalul didactic auxiliar şi sperăm ca solicitările noastre să se regăsească în noua lege a Educaţiei.

Care dintre miniştrii Învăţământului de după 1989 credeţi că a luat cele mai proaste decizii pentru sistemul de educaţie din România?

Nu am să dau nume, dar susţin că toţi miniştrii Educaţiei naţionale de după 1989 şi guvernele din care aceştia au făcut parte au tratat cu desconsiderare învăţământul şi salariaţii din acest sistem. Dacă ar fi să mă refer la câteva dintre deciziile proaste pentru sistemul de educaţie din România, mă voi referi la neaplicarea Legii 221 din 2008, care ar fi mărit salariile din învăţământ cu 33,4%, în contextul în care România era, la data respectivă, pe creştere economică. O altă decizie eronată a fost desfiinţarea şcolilor profesionale şi a liceelor pedagogice. Alte decizii de acest gen au fost adoptarea Legii 118 din 2010, prin care au fost reduse cu cel puţin 25% salariile bugetarilor şi modul nefiresc de impunere a Legii 1 din 2011, adică Legea Educaţiei Naţionale.
Legea nu a fost adoptată de Parlamentul României, nu a fost adoptată în acord cu partenerii sociali, ci a fost asumată prin răspunderea Guvernului României, prin prevederile sale determinând pierderea celor mai multe dintre drepturile câştigate anterior în sistemul de învăţământ prin Legea 128 din 1997 sau Statutul personalului didactic.