Interviu online cu prof. univ. dr. ing. Eden Mamut Sectorul energetic naţional nu poate fi privit separat de tendinţele din plan european şi global

Ieri, cu prilejul zilei de 20 iulie, când se sărbătoreşte şi Ziua Energeticianului, la interviul online a fost invitat prof. univ. dr. ing. Eden Mamut.  

Cu această ocazie, s-a discutat despre evoluţia pieţei energetice şi efectele asupra economiei judeţului Constanţa, dar şi asupra buzunarelor constănţenilor.
 
În cadrul interviului online, desfăşurat în direct pe www.ziuaconstanta.ro, prof. univ. dr. ing. Eden Mamut, responsabil pentru programul de Energetică Industrială din cadrul Universităţii „Ovidius“ din Constanţa şi preşedintele Consiliului de Administraţie al RADET Constanţa, a răspuns întrebărilor noastre.

Întrebările redacţiei:

Care este semnificaţia sărbătorii Zilei Energeticianului?

Energetica, după cum probabil vă aduceţi aminte, reprezintă una dintre poveştile de succes ale perioadei socialiste. De la o Românie a contrastelor în 1939 în care Bucureştiul avea strălucirea unui oraş al luminilor, iar restul ţării era la nivel de iluminat cu lămpi, după anii 1950 s-a clădit o infrastructură cu centrale electrice dispuse pe întreg teritoriul ţării şi electrificarea graduală a tuturor localităţilor.
 
Astfel, fundamentul infrastructurii energetice din ţara noastră a constituit baza pe care s-a clădit industria şi economia anilor '70. În această poveste de succes s-a format un corp de specialişti care au demonstrat dedicaţie şi profesionalism şi, încet-încet, au constituit un model pentru alte profesii. În 1992 s-a adoptat hotărârea ca ziua de 20 iulie să devină, în mod oficial, o zi dedicată acestei profesii.
 
Sărbătoarea este precedată de organizarea unui concurs profesional numit „Trofeul Energeticianului“ şi permite sublinierea importanţei acestui domeniu şi, în acest fel, continuarea acestei frumoase tradiţii. De asemenea, Ziua Energeticianului este asociată cu sărbătoarea dedicată pomenirii Sfântului Ilie Tesviteanul. Acesta este considerat patronul şi ocrotitorul acestei bresle.  

Care sunt provocările cu care se confruntă această breaslă?

Mutaţiile care au avut loc în ultimele decenii au afectat în mod implicit lucrătorii din acest sector. Astfel, pe de o parte, trebuie menţionat că există o uriaşă rămânere în urmă în ceea ce priveşte modernizarea marilor infrastructurii de producţie, transport şi distribuţie a energiei. Există păreri ale specialiştilor că necesarul de investiţii pentru modernizarea infrastructurilor majore se cifrează la peste 40 de miliarde de euro. Dacă ar fi să ne referim la sectorul de producere de energie termică care includea în 1990 peste 300 de unităţi de cogenerare (producere simultană de energie electrică şi termică), în prezent au rămas funcţionale doar 65, care, la rândul lor, din lipsa fondurilor de investiţii, operează cu instalaţii de multe ori învechite, cu pierderi foarte mari.
 
În ceea ce priveşte factorul uman, există o tendinţă de îmbătrânire sau chiar am putea să vorbim despre o prăpastie care se formează între două generaţii: generaţia specialiştilor cu experienţă, care au ajuns la vârste din ce în ce mai înaintate, apropiate de pensionare, şi generaţia tinerilor angajaţi la început de carieră. Pe măsură ce tinerii specialişti acumulează puţină experienţă, încep să-şi caute locuri de muncă în alte ţări şi astfel, în zona vârstelor de 30-40 de ani, în care vorbim despre specialişti formaţi cu iniţiativă şi promotori ai inovării, se constată o lipsă care devine din ce în ce mai acută. 

Care ar fi evoluţiile cele mai notabile din sectorul energetic?

Sectorul energetic naţional nu mai poate fi privit separat de tendinţele care există pe plan european şi chiar global. După cum probabil cunoaşteţi, Uniunea Europeană a definit ca obiectiv prioritar integrarea pieţelor de energie şi formarea unei uniuni energetice prin interconectarea reţelelor naţionale şi unificarea pieţelor. Acest proces oferă numeroase oportunităţi pentru jucători curajoşi care doresc să-şi extindă operaţiunile pe mai multe pieţe, dar în acelaşi timp reprezintă o presiune suplimentară pentru jucătorii slabi care nu au capacitatea de a dezvolta proiecte majore.
 
Ca un exemplu, în sectorul de termoficare companiile de distribuţie a energiei termice au dispărut în foarte multe oraşe. Numai în cadrul municipalităţilor unde a existat o preocupare constantă, cum ar fi Bucureşti, Constanţa, Ploieşti, Iaşi, Cluj-Napoca sau Timişoara, s-a reuşit să se menţină şi chiar să se dezvolte aceste entităţi. De exemplu, în municipiul Constanţa, prin investiţiile semnificative care au fost făcute în mod constant în ultimele două decenii, s-a reuşit să se implementeze echipamente moderne, eficiente, cu grad ridicat de automatizare la cele mai înalte standarde de operare. Însă lipsa unor strategii care să fie continuate cu consecvenţă de-a lungul anilor face ca operatorii autohtoni să aibă o poziţie destul de fragilă din punct de vedere economic şi financiar.
 
Pe de altă parte, la nivel european şi global, asistăm la un proces de „renaştere“, am putea spune, în sectorul energetic prin dezvoltarea şi difuzia pe scară largă a tehnologiilor inteligente care necesită investiţii mari, dar şi un personal calificat cu însuşirea componentelor de tehnologie informatică. Un exemplu de investiţie la RADET Constanţa reprezintă dispeceratul de monitorizare şi coordonare al activităţii de distribuţie a energiei termice. Acesta operează în timp real preluând informaţia de la o reţea de senzori şi asigură modificarea parametrilor în funcţie de cerinţele consumatorilor. În acest mod rezultă o eficacitate ridicată a operării şi o creştere a eficienţei energetice.

În ultimii ani, s-a vorbit foarte mult despre sursele regenerabile de energie. Pentru cetăţeanul obişnuit, există impresia că energia regenerabilă ar trebui să conducă la scăderea facturii cu energia. Care este, de fapt, situaţia? 

Într-adevăr, energia regenerabilă introduce numeroase controverse. Pe de o parte, sursele regenerabile, dacă ar fi să ne referim la energia solară, eoliană, hidro, geotermală şi în anumite zone energia acumulată în apa mărilor şi oceanelor, au un potenţial uriaş, par a fi foarte accesibile şi în acelaşi timp au un impact ecologic minim. În alte cazuri, cum este situaţia biomasei, dacă ne referim la biomasa reziduală, aceasta contribuie la o degradare majoră a mediului înconjurător prin procesele naturale de fermentare, generând gaze, cum ar fi metanul, care au un impact major asupra proceselor tip efect de seră. Metanul degajat din procesele de fermentare naturală are un indice de impact de 22 de ori mai mare decât dioxidul de carbon asupra proceselor de efect de seră şi implicit schimbări climatice.
 
Lăsând dejecţiile de biomasă să fermenteze în mod natural, rezultă un impact semnificativ în sensul creşterii efectului de seră, dar prin valorificarea acestor gaze se obţine o reducere a impactului şi în acelaşi timp un efect economic. Avem un exemplu de instalaţie de biogaz care funcţionează la Staţia de epurare Constanţa Sud, care aparţine de RAJA SA. Aici, biogazul rezultat din procesul de fermentare a nămolului separat după epurarea apelor uzate este captat şi utilizat pentru alimentarea unei instalaţii de cogenerare care produce 400 de KW energie electrică şi 400 de KW energie termică. În acest fel, consumul de energie electrică de la reţea se reduce de la un MW la 600 de KW.
 
Dar utilizarea surselor regenerabile introduce provocări tehnologice majore care se traduc în costuri foarte mari. Pentru a putea exploata resurele existente de energie regenerabilă modelul de afacere trebuie să fie definit în mod pragmatic şi urmat cu consecvenţă timp de mai multe decenii. De exemplu, Danemarca a iniţiat un plan naţional de cercetare în domeniul utilizării energiei eoliene la sfârşitul anilor '70, a oferit o piaţă naţională pentru realizarea de investiţii, chiar dacă preţul energiei devenea mult mai scump în comparaţie cu preţul energiei din alte ţări. În acest fel s-au format şi întărit un număr de companii care ulterior au ieşit pe terţe pieţe.
 
Astăzi, companiile daneze au o cotă de piaţă estimată la aproximativ 20% din piaţa la nivel global. România a început primul program naţional de cercetare în domeniul energiei eoliene în 1972 şi ulterior s-au cheltuit sute de milioane de dolari pentru cercetări în acest domeniu. După aderarea la UE în anul 2007 şi iniţierea programului de dezvoltare a proiectelor eoliene, nu numai echipamentele sau tehnologiile de realizare a fermelor eoliene, ci inclusiv echipele de montaj au venit din afara ţării. În consecinţă, prin dezvoltarea de parcuri eoliene şi solare, ţara noastră a ajuns pe poziţia de perdant net, cumpărând foarte scump echipamentele, utilizând mijloace financiare din alte ţări, utilizând forţă de muncă cu înaltă calificare din alte ţări, dar suportând întreaga notă de plată.
 
Chiar şi atunci când cineva de pe poziţia de decizie s-a trezit şi a oprit mecanismul de subvenţie, consecinţa a fost că firmele au atacat în instanţă măsura adoptată de guvern, iar dacă aceste procese vor fi pierdute, plata daunelor se va suporta tot din buzunarul contribuabililor.
 
O să mă întrebaţi, aşa cum mă întreabă şi studenţii, ce ar trebui să se facă? Este dureros să constatăm că răspunsul este foarte simplu. România trebuie să-şi definească un număr de ţinte pe care le poate atinge, să dezvolte un sistem coerent şi consecvent de urmărire a acestor ţinte de competitivitate şi să-şi urmărească interesul naţional prin integrarea în lanţurile de valoare globale, promovând prin toate mijloacele produsele şi serviciile cu valoare adăugată ridicată în ţară. Un astfel de pariu ar putea să fie legat de tehnologiile de valorificare a biomasei unde există anumite nişe pe care avem companii româneşti competitive. Un exemplu ar putea fi Ecohornet SRL, care produce pe baza unui brevet românesc centrale cu peleţi la cel mai ridicat standard de performanţă. Totuşi, din lipsa unor programe naţionale coerente care să sprijine producătorii autohtoni de echipamente, compania are mari dificultăţi în asigurarea unui portofoliu de comenzi.

Este vară şi chiar caniculă, dar peste doar câteva luni ne vom pune problema energiei termice. Pierde RADET Constanţa teren în faţa centralelor de apartament cu gaz natural? 

Vă mulţumesc pentru întrebare, pentru că îmi permiteţi să scot în evidenţă o altă problemă dureroasă pe care o trăim. La nivelul anilor '70, în ţara noastră s-a dezvoltat un concept de asigurare a energiei termice care, din punct de vedere ştiinţific şi ingineresc, reprezenta cea mai înţeleaptă soluţie la acea dată. Aceasta consta în amplasarea de centrale în cogenerare chiar în apropierea aglomerărilor urbane şi distribuţia energiei termice în sistem centralizat. De exemplu, în Constanţa centrala CET - Palas avea rolul de a produce energie electrică şi termică pentru platforma industrială a oraşului, energia termică se obţinea la preţuri de cost rezonabile şi era distribuită prin reţeaua de termoficare, iar în plus, CET avea şi un rol strategic de a asigura energia electrică în zona Constanţei în condiţiile unor disfuncţionalităţi din sistemul naţional.
 
Oraşul a crescut, iar după ’90, dezvoltarea s-a realizat fără urmărirea unor planuri de sistematizare coerente, iar în plus factorul politic a separat instituţional producţia de energie şi distribuţia agentului primar de distribuţia agentului secundar către utilizatorii finali. Astfel au apărut două entităţi, respectiv Electrocentrale Constanţa SA (CET) şi RADET Constanţa.
 
CET răspunde de producerea şi distribuţia energiei termice până la punctele termice, iar RADET răspunde de distribuţia de la punctul termic până la branşamentul de la fiecare bloc. Neexistând fonduri pentru modernizarea centralei şi reducerea pierderilor de pe reţeaua primară, preţul energiei termice a crescut constant, iar orice efort pe linia modernizării distribuţiei secundare a fost umbrit de majorările de preţ cauzate în principal de creşterile de preţ până la punctul termic.
 
În paralel, după 2011, pe fondul unor lipsuri în ceea ce priveşte reglementările cu privire la instalarea centralelor de apartament, a apărut fenomenul de debranşare şi montare a centralelor proprii pe gaz. Aparent, diferenţa dintre preţul plătit în lunile de iarnă pentru gazul consumat în centrală şi respectiv factura de întreţinere rezultată prin distribuirea în regim centralizat a energiei termice este foarte mare.
 
În realitate, dacă am lua în consideraţie aspectele legate de obligativitatea de a avea coşuri de evacuare a gazelor, modul corect de evacuare a condensului, costurile de întreţinere şi revizii şi, în mod implicit, aspectele legate de poluare a aerului, vom constata că avantajele se înclină în favoarea sistemului de încălzire centralizată. Şi acest lucru începe să fie conştientizat de către cetăţeni astfel încât gradul de debranşare se situează undeva în jur de 35%, cu o tendinţă de reducere a numărului de cereri de debranşare. 

Există premisele ca preţul gigacaloriei să scadă?

Pentru ca preţul gigacaloriei să scadă, este necesar să se facă investiţii majore în reţeaua de distribuţie a agentului primar pentru a reduce pierderile. În prezent, această reţea este în proprietatea SC Electrocentrală Constanţa (CET) şi acest lucru nu este normal, pentru că orice infrastructură de utilitate publică trebuie să aparţină Consiliului Local.
 
În prezent, sunt demarate mai multe acţiuni de obţinere a proprietăţii asupra reţelei, iar Ministerul Economiei, cel puţin la nivel declarativ, susţine că este de acord cu cedarea acestei infrastructuri. Prin obţinerea în proprietate a reţelei de distribuţie agent primar, Consiliul Local are mijloacele şi există oportunitatea fondurilor europene pentru a putea moderniza şi a permite accesul la reţea a unor producători alternativi. În acest fel, se va crea o piaţă concurenţială care va determina o reducere a preţului energiei termice şi alinierea la preţurile de pe piaţa europeană unde preţul este de 30-40 Euro/MWh.
 
În prezent, energia termică facturată la intrare în punctul termic de către CET este de aproximativ 50 Euro/MWh. Ca orizont de timp, procesul ar trebui să fie urgentat pentru a se finaliza în acest an, astfel încât proiectele de modernizare a reţelei să poată să înceapă în vara anului viitor.

Care este abordarea specialiştilor de la RADET în direcţia reducerii preţului gigacaloriei şi a recuperării pieţei?

Deşi într-o pondere foarte mică, RADET Constanţa produce energie termică în centrale de scară şi de cvartal. În prezent, se află în proces de aprobare realizarea unui proiect-pilot în colaborare cu Universitatea „Ovidius“ privind realizarea unei centrale de cartier folosind panouri solare şi cazane cu peleţi. De asemenea, s-a finalizat un proiect pilot-realizat la blocul MF3 de pe strada Mircea cel Bătrân, de transformare a distribuţiei de energie termică de la un sistem pauşal la unul cu contorizare individuală pentru fiecare apartament.
 
La ora actuală, sunt demarate discuţii cu mai multe asociaţii de locatari pentru extinderea acestui sistem prin care fiecare beneficiar îşi poate controla consumul în funcţiile de propriile nevoi fără să afecteze factura celorlalţi consumatori. În plus, sistemul asigură recircularea agentului termic până la ultimul etaj, ceea ce permite ca temperatura agentului să fie menţinută la branşamentul individual de la fiecare apartament. În acest fel, se evită aşteptarea de 5-10 minute pentru a ajunge apa caldă la robinet şi implicit se reduce costul consumului de apă la preţ de apă caldă.
 
Au fost iniţiate discuţii la nivelul Primăriei Constanţa pentru realizarea unui proiect major de reabilitare complexă a blocurilor de apartamente cu asistenţă financiară nerambursabilă. Toate aceste activităţi vor fi urmărite cu consecvenţă şi extinse în diferite cartiere.

Care este relaţia actuală dintre CET şi RADET?

Relaţia este conflictuală din cauza creanţelor istorice despre a căror situaţie cu siguranţă că cititorii dumneavoastră au cunoştinţă. În esenţă, este vorba de o datorie care este revendicată de către Electrocentrale Constanţa şi o altă entitate din Bucureşti, ambele formate în procesul de reorganizare a Termoelectrica SA, fosta companie naţională care administra toate CET-urile existente la nivel naţional.
 
În realitate, nu a existat un proces de constatare, de luare la cunoştinţă sau de recunoaştere a acestor datorii de către RADET Constanţa şi rezultatul este că sunt mai multe procese pe rol cu echipe de avocaţi angajate care înseamnă costuri pentru toate părţile implicate. În ultimii ani, plăţile efectuate de către RADET Constanţa către Electrocentrale SA sunt mai mari decât valoarea facturilor emise de către aceasta şi sperăm ca în termen foarte scurt problema datoriilor să fie definitiv tranşată de către instanţa de contencios administrativ.

Cum se va derula transformarea RADET în societate comercială şi care sunt efectele preconizate?

Transformarea RADET din regie în societate comercială este o problemă care ar fi trebuit să fie rezolvată cu mulţi ani în urmă. În 2011 a mai existat o încercare, dar care a fost abandonată. Prin reorganizarea ca societate comercială, RADET ar putea să capete o autonomie managerială mai mare, să acceseze fonduri de asistenţă nerambursabile şi printr-o strategie de capitalizare şi dezvoltare a unui model de afacere adecvat, să devină o întreprindere performantă.
 
Decizia privind modul de reorganizare RADET aparţine Consiliului Local şi numai în baza hotărârii acestuia se poate alege modelul care va fi urmat. Teoria şi practica arată că o astfel de companie poate să urmeze una dintre următoarele modele: o companie specializată strict în distribuţia energiei termice care să administreze infrastructura aflată în proprietatea Consiliului Local sau o companie integrată care să dezvolte capacităţi proprii de producere de energie şi să asigure distribuţia energiei termice. Ultimul model a fost urmat la Oradea, unde, după preluarea reţelei de distribuţie de către Consiliul Local, s-a construit o centrală modernă şi în acest fel infrastructura a fost retehnologizată, iar per ansamblu, preţul energiei termice a fost menţinut în condiţii rezonabile.
 
Un model similar este preconizat şi la Bucureşti. Dacă s-ar urma un model de organizare centrat numai pe distribuţie, ar fi necesar să se permită accesul în reţea a unui număr rezonabil de producători care să conducă la formarea unei pieţe mature pentru furnizarea energiei termice. Astfel, poziţia de monopol a CET pe care o deţine în prezent ar fi înlocuită cu o situaţie în care să existe minimum doi producători importanţi, dar şi o evoluţie către producere distribuită în care sisteme de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare dispuse în diferite cartiere ar putea să se ajute reciproc în funcţie de necesarul de consum. În ambele variante, este important de subliniat că procesul de consolidare a unei astfel de societăţi comerciale impune extinderea pe mai multe pieţe şi asumarea de proiecte ambiţioase.

Care sunt priorităţile în pregătirea viitorilor specialişti pentru sectorul energetic? 

Vă mulţumesc şi pentru această întrebare, deoarece în orice întreprindere factorul uman reprezintă elementul esenţial. Constanţa şi în general regiunea Dobrogei reprezintă o importantă placă turnantă în domeniul producerii şi distribuţiei de energie durabilă. Marile investiţii în parcurile eoliene şi solare, Centrala de la Cernavodă, fabricile de peleţi din deşeuri agricole, instalaţiile de biogaz ş.a.m.d. Pentru ca toate aceste activităţi să poată continua şi chiar să devină sectoare cu oportunităţi de angajare şi venituri rezonabile, contribuind la bunăstarea populaţiei din zona noastră, este important să conştientizăm că avem nevoie de şcoli care să formeze specialişti în domeniile menţionate.
 
Liceele de profil, Universitatea „Ovidius“, cu programul de energetică industrială, dar şi celelalte universităţi din Constanţa reprezintă factori cruciali pentru formarea, asigurarea şi perfecţionarea specialiştilor pentru sectorul energetic. Luna trecută am derulat în premieră la Constanţa un ciclu de activităţi intitulat „Săptămâna Energiei Durabile“, sub genericul Constanţa - Oraşul Energiei Durabile. Această manifestare a fost un mare succes şi va fi repetată în anii următori. De asemenea, s-a constituit Alianţa „Educaţie pentru Energie Durabilă“, care reuneşte întreprinderi şi instituţii de educaţie de profil. Sperăm ca, printr-un efort comun la care aşteptăm să se asocieze şi mass-media constănţeană, să clădim la Constanţa o şcoală care să fie recunoscută pe plan naţional şi internaţional. 

Întrebări de la cititori: 

Robert: Daca CET Constanta este incapabil sa functioneze in cogenerare, datorita tehnologiei invechite ce duce implicit la preturi mari de producere a energiei electrice, de aici si pretul mare de productie al Gcal., de ce RADET Constanta nu a incercat in ultimii 10 ani sa devina producator de energie prin punerea in exploatare a (macar uneia) unor echipamente moderne de producere a energie in cogenerare (ca de trigenerare n-are rost sa mai vorbim)? Din pacate, nimic nu mai salveaza cele doua entitati, CET respectiv RADET, de la falimentul ce pare tot mai aproape... nu mai mult de 2-3ani.   
 
InvitatZIUA: @robert, mulţumesc pentru întrebarea pertinentă şi comentariile la obiect. Din răspunsurile anterioare, puteţi constata că în multe privinţe avem aceeaşi opinie. Piedica majoră pentru care RADET nu a putut dezvolta o capacitate proprie de producere a energiei termice o reprezintă situaţia actuală a proprietăţii reţelei de distribuţie a agentului primar. Dar, în acelaşi timp, trebuie menţionat şi statutul legal al RADET, care, fiind o regie a Primăriei, nu poate derula investiţii proprii.
 
Pentru dezvoltarea de instalaţii moderne, inclusiv cele de trigenerare, apare în plus şi bariera legată de conceptul actual de distribuţie a agentului termic în blocurile de apartamente existente, iar pentru blocurile noi avem în vedere să propunem sisteme de încălzire cu elemente de convecţie care pe timp de iarnă să folosească agent termic cald, iar pe timp de vară să folosească agent termic rece.
 
În ceea ce priveşte opinia dumneavoastră cu privire la falimentul CET şi RADET, este important de menţionat că nu poate fi conceput un oraş european care să satisfacă cerinţele impuse în privinţa emisiilor de gaze cu efect de seră şi a eficienţei energetice fără o reţea de furnizare a energiei termice în sistem centralizat, dar care, evident, să aibă un nivel tehnologic la stadiul actual.
 
RADET Constanţa, începând cu 2016, înregistrează deja profit operaţional, are o infrastructură actualizată şi un personal care asigură operarea performantă a acestei infrastructuri. Regia nu are niciun motiv să fie închisă sau declarată falimentară. Dimpotrivă, aceasta reprezintă o entitate economică care, dacă va fi reorganizată şi administrată înţelept, poate să devină un vector economic de dezvoltare pentru municipiul Constanţa.