Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
19:54 19 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Medicul Elvira Craiu ne învaţă cum să ne protejăm de bolile de inimă. Sfaturi pe înţelesul tuturor

ro

04 Oct, 2016 00:00 11489 Marime text


Realitatea societăţii haotice în care trăim, supărările zilnice şi regimul alimentar total neadecvat nivelului de stres pe care îl resimţim constant fac ca bolile de inimă să nu mai ţină cont deloc de vârstă. În acest sens, inclusiv la noi a apărut specialitatea cardiologie pediatrică, un domeniu nou, dedicat afecţiunilor cardio-vasculare apărute la pacienţii cu vârste foarte fragede. Informaţia ne-a fost furnizată de prof. univ. dr. Elvira Craiu, medic primar cardiolog, în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.
 
Totodată, specialistul ne-a vorbit despre importanţa efectuării unui control cardiologic chiar de la vârsta de 30-35 de ani, atrăgându-ne atenţia că infarctul miocardic nu apare niciodată „din senin“, ci are anumite semne care ar putea să ne dea de gândit, dacă am şti să le interpretăm corect. O parte dintre simptomele atipice care ar putea să ne salveze viaţa, dacă li s-ar acorda atenţia necesară, sunt, potrivit sursei citate, „stare astenică, polimialgii, manifestări asemănătoare virozei respiratorii, oboseală nejustificată, insomnii“.
 
Totodată, este important de conştientizat faptul că, deşi uleiul de peşte are atribuţii de necontestat în ce priveşte buna funcţionare a inimii, în „remediile naturiste“ disponibile în cadrul comerţului nespecializat, acesta se regăseşte într-o formă foarte, foarte mult diluată. Astfel, ne avertizează specialistul, pentru sănătatea noastră, nu ar trebui să ne culcăm pe o ureche cu gândul că luăm „Omega 3“ ori „Omega 6“ şi să evităm ori să amânăm un control ori investigaţii de specialitate, mai ales dacă trecem de o anumită vârstă şi dacă, prin natura activităţii zilnice, suntem supuşi unui anumit nivel de stres.

Colesterolul nu trebuie ignorat

În acelaşi timp, trebuie să fim atenţi şi la nivelul colesterolului, care, din păcate, poate da complicaţii nedorite asociat cu afecţiunile cardio-vasculare. „Din jurul anului 1960, pornind de la un megatrial (Framingham, Boston, SUA), se studiază exhaustiv ponderea «colesterolului mărit» în determinarea bolilor cardio-vasculare. Este vorba de dislipidemie, ce poate fi factor de risc, dar şi boală de sine stătătoare“, ne-a precizat prof. univ. dr. Elvira Craiu.
 
Nu în ultimul rând, legat de ideea că cel mai bun doctor ori spital din Constanţa ar fi drumul spre Bucureşti, cum auzim adesea când solicităm o recomandare, medicul o dezaprobă total: „De câte ori am putut, am combătut-o vehement (n.r. această idee), pentru că nu sunt de acord cu ea. De peste 40 de ani, cunosc activitatea febrilă din acest spital şi modul în care medicii se pregătesc, acţionează în încercarea de «a face bine»“.

Întrebările redacţiei:

Doamna doctor, chiar şi noi, cei care nu suntem în domeniul medical şi nu avem niciun fel de pregătire, ştim că inima este un organ complex, iar adesea nu ne dăm seama că suferim de o afecţiune cardiacă decât atunci când poate fi, din păcate, prea târziu pentru noi. De aceea aş vrea să vă întreb, din punctul dumneavoastră de vedere, ca specialist, când este bine să facem un control cardiac? Trebuie să aşteptăm să avem anumite simptome ori putem să facem şi preventiv sau chiar la un anumit interval?

Este o realitate că boala de inimă este extrem de complexă, de fapt, este o boală cardio-vasculară, cu afectarea inimii, dar şi a arterelor mari şi mijlocii. Din punctul meu de vedere, cel mai bun tratament este, de fapt, controlul periodic preventiv, întâi la medicul de familie şi apoi la specialistul cardiolog. Acest control preventiv este necesar după vârsta  de 30 - 35 de ani, iniţial anual; dacă simptomele sunt prezente, mai ales cele legate de simptome cardio-vasculare, mai ales la bărbaţi, dar şi la femei, la fel, la copii şi la vârstnici. Acest control preventiv va fi urmat de investigaţiile pe care le va prescrie medicul de familie sau medicul specialist. Nu există „îmi fac toate analizele“, ci urmează o discuţie privind antecedentele personale şi cele familiale, un examen clinic minuţios şi, apoi, investigaţiile necesare, mai mult sau mai puţin complexe.

Care sunt paşii pe care ar trebui să îi urmăm pentru un consult cardiologic? Cum ne pregătim pentru aşa ceva? Ce trebuie să facem sau să nu facem înainte?

Persoana se va adresa medicului de familie, care îl va trimite la un specialist sau direct la un specialist cardiolog, având în minte bolile familiei (rudele de gradul I), bolile personale şi, eventual, alte investigaţii anterioare. Este preferabil ca fiecare persoană după 30 - 35 de ani să îşi organizeze aşa-numitul dosar medical în care să adune, progresiv, toate examinările efectuate în timp.

Aş vrea să vă mai întreb cât de importantă este comunicarea pacient-medic în cadrul unui consult de acest gen. Este important ca pacientul să vină, cum s-ar spune, „cu temele făcute“, în sensul de a cunoaşte, pe cât posibil, antecedentele medicale ale celorlalţi membri ai familiei, afecţiunile de care aceştia sufereau?

Ceea ce eu am expus anterior dvs. numiţi „cu temele făcute“; nu trebuie uitat nimic, totul este important; din punct de vedere cardio-vascular, de exemplu, a uita că un frate a murit subit la 30 de ani este o greşeală; dacă ar şti de această situaţie, medicul cardiolog, de la început, va prescrie investigaţii complexe.

Din nefericire, vedem că afecţiunile cardiace nu ţin cont de vârstă, sex, cu atât mai puţin de statut social, sunt copii diagnosticaţi cu diverse astfel de afecţiuni. Ce ar putea să cauzeze astfel de boli, mai ales la copii?

Într-adevăr, afecţiunile cardiace nu ţin de vârstă, sex, statut social; mai ales copiii pot avea boli cardio-vasculare importante. În acest sens, relativ recent, şi la noi a apărut specialitatea cardiologie pediatrică, specialitate nou-introdusă în curricula de specialitate; din cunoaşterea mea, specialitatea se va bucura de mulţi profesionişti, mai ales din rândurile actualilor studenţi.

Auzim tot mai des de miracolele făcute de tratamentele naturiste, în detrimentul medicinei clasice. Din experienţa dumneavoastră de până acum, cum priviţi acest fenomen, legat strict de utilizarea plantelor naturiste (eventual a tratamentelor homeopate, dacă există şi în domeniul cardiologiei) pentru tratarea afecţiunilor cardiace? Sunt eficiente aceste remedii? Ne ajută ele cu adevărat să evităm „cuţitul“ - cum privesc oamenii intervenţiile chirurgicale?

Cu această întrebare deschideţi un subiect care ar necesita o abordare directă. Multe persoane utilizează medicamente naturiste, crezând că sunt „pur naturiste“, „nu sunt chimicale“. Este o greşeală. Din punctul meu de vedere, prescriu bolnavilor mei medicamente naturiste pentru afecţiuni uşoare (de exemplu, viroză respiratorie necomplicată); dacă în două-trei zile situaţia nu se ameliorează, prescriu medicamente trecute prin girul trialurilor clinice. În practica mea zilnică, prescriu medicamente originale, ştiind rezultatele acestor cercetări ştiinţifice. Fac menţiunea că un medicament original este cercetat 10-12 ani, în medie, înainte de a fi dat în utilizarea clinică.

Putem face ceva pe partea de prevenţie în ceea ce priveşte afecţiunile cardiace? Celebrele „Omega 3“, „Omega 6“, uleiul de peşte previn cu adevărat ceva sau sunt doar vise frumoase vândute scump?

Nu contest utilitatea uleiului de peşte, dar, ca să fie eficient în bolile cardio-vasculare, mai ales cele asociate cu un infarct miocardic în antecedente sau cu creşterea trigliceridelor plasmatice, acesta se află sub forma concentrată a unui medicament care şi-a dovedit utilitatea de a minimaliza riscul de infarct miocardic sau al altor boli cardio-vasculare. Formele de Omega 3, Omega 6 din comerţul nostru nu au concentraţia necesară unei astfel de acţiuni.

Credeţi că societatea în care trăim, o lume supertehnologizată, faptul că suntem tot timpul conectaţi, efectiv, la o sursă de tehnologie ori suntem în contact constant cu mediul online ne afectează cumva şi în ceea ce priveşte activitatea inimii? Suntem prea surescitaţi? Trăim totul prea rapid? Stresul ne afectează şi inimile?

Fără doar şi poate, societatea în care trăim este supertehnologizată, ceea ce înseamnă, de fapt, stres acumulat rapid, bineînţeles, şi cu simptome cardio-vasculare. Suntem continuu în criză de timp, mâncăm pe apucate, iar meniul nostru nu este cel mai sănătos, cu toate că mass-media ne învaţă aşa-numitul „stil de viaţă sănătos“.

În ultima vreme, tot auzim de oameni tineri care mor din senin, cum se spune, le cedează inima, deşi se ştiau ori chiar erau perfect sănătoşi. La 47 de ani, la 35 de ani să faci infarct ori stop cardiac e o perspectivă înspăimântătoare, însă destul de probabilă, în ziua de azi. De ce credeţi că avem tot mai multe astfel de cazuri?

Cardiologii au trăit şi trăiesc experienţa bolilor cardio-vasculare la vârste tinere (20-25 de ani), dar şi la persoanele vârstnice, peste 85-90 de ani. Aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că boala de inimă nu apare „din neant“; este o boală cronică ce evoluează în timp şi poate avea, la un anume moment, o evoluţie acută. Inclusiv la bolnavii tineri ce decedează cu infarct au fost, în ultimele 30 de zile, simptome ignorate; ce-i drept, pot fi simptome atipice: stare astenică, polimialgii, manifestări asemănătoare virozei respiratorii, oboseală nejustificată, insomnii. Aceste manifestări ar trebui cunoscute de bolnavii diabetici şi vârstnici, dar şi de tinerii cu factori de risc major pentru a preveni un cataclism (infarctul miocardic). Precizez aceşti factori de risc: obezitatea, fumatul, sedentarismul, hipertensiunea arterială, dislipidemia etc. Importanţa acestor factori de risc va fi evidenţiată de un examen clinic şi paraclinic complex.

Sintagma „colesterol mărit“ este una care ne sperie pe mulţi, conexiunea automată fiind cu un risc sporit privind afecţiunile cardiace. Cum ne influenţează, de fapt, nivelul colesterolului starea de sănătate şi ce putem face pentru a-l menţine la o valoare inofensivă?

Din jurul anului 1960, pornind de la un megatrial (Framingham, Boston, SUA), se studiază exhaustiv ponderea „colesterolului mărit“ în determinarea bolilor cardio-vasculare. Este vorba de dislipidemie, ce poate fi factor de risc, dar şi o boală de sine stătătoare. În ambele eventualităţi, este necesar un regim alimentar şi, dacă este cazul, şi un tratament. Toate aceste elemente pot fi susţinute de medicul curant, cu explicaţii suplimentare pentru modificarea stilului de viaţă. În acest sens, se va evita renunţarea la un tratament corect, care va aduce un plus anilor pacienţilor noştri, corectând această boală. Situaţia este cu atât mai complicată, că bolnavii „află“ de anumite complicaţii pe care nu le înţeleg şi renunţă la un medicament care ameliorează, în timp, simptomele şi riscurile cardio-vasculare. Nu sunt de acord cu ideea că „se îmbogăţesc doctorii şi farmaciile“, deoarece cunosc nenumăratele studii cu adevărat ştiinţifice care susţin contrariul.

Din păcate, Sănătatea nu este un domeniu prioritar pentru România şi nici nu pare să fi fost vreodată în anii de după Revoluţie, cel puţin. În ce priveşte Constanţa, când cerem păreri despre sistemul sanitar de la noi, auzim deseori că „cel mai bun doctor / spital din Constanţa este drumul la Bucureşti“. Cât de valabilă mai este această sintagmă în ziua de azi? În ce priveşte strict domeniul dumneavoastră, cum ar putea fi acesta susţinut mai bine inclusiv de către stat, aşa încât oamenii să aibă încredere că merg la spital, de pildă, ori la doctor ca să se facă bine?

Sintagma „cel mai bun doctor / spital din Constanţa este drumul la Bucureşti“ m-a revoltat de câte ori am auzit-o. De câte ori am putut, am combătut-o vehement, pentru că nu sunt de acord cu ea. De peste 40 de ani, cunosc activitatea febrilă din acest spital şi modul în care medicii se pregătesc, acţionează în încercarea de „a face bine“. Sunt tot mai mulţi pacienţi salvaţi în acest spital şi pe aceştia îi rog să descrie acţiunea benefică a personalului medical din spital, pentru a susţine această idee.

Întrebare cititor:

Bună ziua, doamna doctor, tensiunea mare la copii - fetiţa mea, de exemplu, la vârsta de 16 ani, are o tensiune de 14-15 - are vreo legătură cu o afecţiune a inimii? Ce ar trebui să fac? Menţionez că tatăl suferă de hipertensiune.

Bună ziua! Fetiţa dumneavoastră ar trebui consultată de un cardiolog; la această vârstă, sunt mai frecvente alte boli care pot evolua cu valori tensionale crescute (boli endocrine, reno-vasculare etc.) şi numai controlul medical va evidenţia această posibilitate. La această vârstă, sunt foarte rare cazurile, la fetiţe, să moştenească boala tatălui; mai târziu şi, mai ales, după menopauză, este posibil. În concluzie, vă recomand consultul cardiologic, care va elucida cauza reală.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Ciobotaru Rodica 03 Feb, 2017 14:05 Doamna dr.Craiu sa va dea Dumnezeu multă sanatate, putere de munca ca sa aveti grija de inimile noastre. Cu toată dragostea si stima, Rodica.