Interviu online cu rugbystul Ionuţ Macoveanu, de la Tomitanii Constanţa „Meciul cu Dinamo nu va fi uşor de uitat“

Echipa de rugby Tomitanii Constanţa se pregăteşte de un nou sezon (al doilea consecutiv) în eşalonul de elită al rugby-ului românesc, SuperLiga.
 
Printre rugbyştii care aşteaptă cu înfrigurare o nouă aventură alături de cele mai bune echipe din România se numără şi Ionuţ Macoveanu (linia a II-a, 23 de ani, 1,96 m - 109 kg). Născut la Bucureşti, Ionuţ a jucat în SuperLigă şi cu CSM Bucureşti, club de la care a venit la Tomitanii, în iarna lui 2018. A câştigat cu echipa de pe litoral Divizia Naţională de Seniori şi a promovat astfel în primul eşalon.
 
A jucat apoi în tur în SuperLigă alături de Tomitani, dar o accidentare l-a împiedicat să evolueze şi în partea secundă a campionatului. Nou promovata din Constanţa a încheiat primul ei sezon de SuperLigă pe locul opt, după ce, la finele sezonului regulat, se clasase pe poziţia a cincea, fiind prima în spatele celor patru forţe actuale ale rugby-ului românesc, CSM Bucureşti, Timişoara Saracens, Ştiinţa Baia Mare şi CSA Steaua Bucureşti.
 
Cum a ajuns Ionuţ la rugby, cum a trăit alături de Tomitani victoriile, dar şi înfrângerile de până acum, cum se desfăşoară pregătirea sub comanda noului antrenor, sud-africanul Danie de Villiers, şi ce planuri de viitor are tânărul rugbyst?
 
Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Ionuţ Macoveanu, vineri, 2 august, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 
Ionuţ, prin ce împrejurare ai ajuns să practici rugby-ul şi la ce cluburi ai mai jucat înainte de a te transfera la Tomitanii?
 
Am început să practic rugby-ul la invitaţia unui prieten, la vârsta de 12 ani. Am fost cu el la un antrenament şi mi-a plăcut ce am văzut, astfel rămânând la rugby. Am început să joc acest sport la clubul din oraşul Pantelimon, primul antrenor fiind Ștefan Dulgheru. În ultimul an de juniorat, m-am transferat la clubul Cleopatra Mamaia. Am făcut trecerea la seniori la CSM Bucureşti, cu care am jucat şi în SuperLigă, şi în anul 2018 m-am transferat la Tomitanii Constanţa, în returul campionatului (Divizia Naţională de seniori). Postul meu de bază este pe grămadă, în linia a II-a, dar am jucat şi în linia a III-a.
 
Vii după o accidentare, care te-a ţinut departe de gazon mai mult timp. Cum eşti acum şi când estimezi că vei putea juca din nou la cel mai înalt nivel?
 
Am început pregătirea alături de echipă, dar nu sunt încă apt de joc. La începutul SuperLigii, sper că voi fi 100 la sută şi voi ajuta echipa cât mai bine. Am fost accidentat la umăr (disjuncţie).
 
Cum apreciezi evoluţia echipei Tomitanii şi locul ocupat la final în sezonul trecut de SuperLigă?
 
Consider că am avut o evoluţie bună, exceptând meciul din semifinala play-out-ului, cu Universitatea Cluj. Am terminat sezonul regulat pe locul cinci, în spatele unor echipe de tradiţie: CSA Steaua, Timişoara Saracens, Știinţa Baia Mare şi CSM Bucureşti. În fazele semifinale, neavând experienţă, fiind o echipă formată din tineri, am pierdut meciul ce ne putea da şansa de a juca pentru locurile 5-6.
 
Prima victorie a Tomitanilor în SuperLigă, cu Dinamo, la Constanţa, scor 17-13 (0-7), a fost una memorabilă, venită în ultimele secvenţe ale partidei. Ai fost titular în acea confruntare. Cum ai trăit-o?
 
Am trăit cu mari emoţii finalul de partidă. Eseul care ne-a adus victoria a fost marcat în ultimul minut. Echipa a luptat până la fluierul final şi am crezut în noi că putem câştiga. Cu siguranţă, meciul cu Dinamo nu va fi uşor de uitat.
 
Un alt meci remarcabil al vostru a fost contra campioanei Timişoara Saracens, tot pe teren propriu. Aţi pierdut la limită, 25-26 (3-14 la pauză), câştigând un punct şi laudele tuturor. Te aşteptai înainte de partidă să jucaţi atât de bine?
 
Văzând atitudinea colegilor de la antrenament, mă aşteptam la un meci bun. În acea partidă, eu nu am putut fi pe teren, din pricina accidentării, dar am susţinut echipa din tribună.
 
Care crezi că a fost cea mai importantă victorie a Tomitanilor din sezonul trecut? Dar cel mai dureros eşec?
Cea mai importantă victorie a fost cea cu Dinamo, fiind şi primul succes din istoria clubului Tomitanii în prima divizie din România. Cel mai dureros eşec a fost confruntarea cu Universitatea Cluj din semifinală.
 
Noul antrenor principal al Tomitanilor este Danie de Villiers. Cum decurge pregătirea sub comanda lui şi cum vezi evoluţia echipei din sezonul viitor?
 
Perioada de pregătire a fost una scurtă, în care am combinat antrenamentele fizice cu cele tehnico-tactice. Am pus în practică noul sistem de joc. În noua stagiune, sper să avem o evoluţie mai bună decât anul trecut.
 
Care este rugbyst-ul tău preferat, atât român, cât şi străin?
 
Rugbystul român pe care îl admir este Adrian Ion, cu care am fost coechipier la CSM Bucureşti. Sportivul străin preferat este Johannes van Heerden, care a fost naturalizat.
 
În afară de rugby, ce alte sporturi îţi mai plac? Cum îţi petreci timpul liber şi ce hobby-uri ai?
 
Îmi mai plac fotbalul şi handbalul. Din când în când, mai joc fotbal cu prietenii, dar şi fotbal-tenis. În timpul liber, merg la sala de forţă, vizionez meciuri din diferite sporturi şi mă joc pe Play-station.
 
Ce obiective ţi-ai fixat în continuare, în cariera ta de rugbyst? Te-ai gândit vreodată până acum ce vrei să faci după încheierea activităţii de sportiv?
 
Principalul meu obiectiv în acest moment este să revin pe teren, în urma accidentării, şi să am evoluţii cât mai bune. Iar poate în viitor să primesc o convocare la echipa naţională. Încă nu sunt sigur ce voi face după încheierea activităţii de rugbyst. Opţiunea ar fi de a intra în cadrul Poliţiei. Dar, până atunci, mai am mult de jucat.