Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
15:46 29 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Preotul Marius Moşteanu, despre sfânta sărbătoare a Învierii „Atâta vreme cât Paştele vine cu Lumină, va deveni vizibil tot ceea ce a plămădit creştinismul“ (video)

ro

14 Apr, 2017 00:00 24036 Marime text
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice creştin, care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze omenirea, o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul, ca un izvor de apă vie. Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui om, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiune minunea în sine, fiindcă ea depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai grăitor al tainei praznicului sunt valurile de creştini care participă la această sărbătoare a bucuriei, a împăcării şi a luminii, lumină care, potrivit tradiţiei, trebuie dusă şi în case.
 
Despre Învierea Domnului, Săptămâna Patimilor, semnificaţii şi tradiţii, dar şi despre Săptămâna Luminată am discutat ieri, în cadrul unui interviu online în direct pe www.ziuaconstanta.ro, cu preotul Marius Moşteanu, de la Biserica „Sfântul Nicolae Vechi“. Preotul Marius Moşteanu este considerat un urmaş al marelui duhovnic Arsenie Papacioc, „patriarh al Dobrogei“, cum îl numesc chiar prelaţi tomitani. Însuşi Papacioc i-a îndrumat pe enoriaşii săi spre părintele Marius, considerându-l demn de a-i prelua menirea.

Ne apropiem de cea mai mare sărbătoare a creştinilor - Învierea Domnului. Ce ne puteţi spune despre trăirea personală pe care o aveţi în aceste zile?

Sărbătorile creştine au doi poli. Unul îl reprezintă Crăciunul, adică Naşterea Domnului, iar celălalt Paştile, adică Învierea Domnului. Aşa cum fiecare om are două zile importante în viaţă de câte îşi aduce aminte, prima reprezentând ziua de naştere, iar cealaltă - momentul în care află de ce. Pentru întreaga creştinătate, Naşterea Domnului reprezintă cea dintâi zi importantă, iar Învierea Domnului este explicaţia sau momentul în care omul religios află de ce s-a născut Hristos.
 
Săptămâna Patimilor reprezintă momentul de referinţă pentru fiecare creştin, care începe o nouă viaţă. Sărbătoarea Sfintelor Paşti este o invitaţie la Înviere. Inclusiv mesajul Săptămânii Patimilor are accentul mai mult pe Înviere decât pe ostenire. Săptămâna aceasta nici măcar nu mai este considerată a fi de post. De altfel, începem să înţelegem că postul pe care l-am ţinut timp de şase săptămâni ne-a învăţat că nu mai reprezintă o abţinere, ci devine o opţiune a binelui. Postul înseamnă să faci, nu să nu faci. Dacă până acum ne-am abţinut de la anumite bucate, acum a venit vremea să facem anumite fapte care să ne reprezinte. Trăirea personală este accentul care face diferenţa privind modul de percepţie a bucuriei de către fiecare în parte. Este momentul să nu intram în panică. La sfârşitul acestei săptămâni, Hristos ne aşteaptă, fie că am postit, fie că nu; fie că ne-am străduit mult, fie că nu ne-am străduit, cu mesajul că Învierea este un prilej de bucurie şi de marcare a unui început în tot ceea ce facem.

Este Postul Paştelui cel mai mare şi cel mai important pentru credincioşi?

Cel puţin aşa ar trebuie să fie. Sărbătoarea Învierii ne aşteaptă ca o călătorie, nu ca o destinaţie. Bucuria unei călătorii constă, mai întâi, în planificare, apoi în amintirea a tot ceea ce s-a petrecut şi cel mai puţin în momentul ajungerii la destinaţie. De aceea, sărbătoarea Paştilor trebuie privită mai degrabă ca o călătorie.

Ce atitudine ar trebui să avem în calitate de credincioşi în această perioadă premergătoare Paştelui?

În primul rând, ar trebui ca cei de lângă noi să simtă în atitudinea noastră grija permanentă de schimbare în bine. Un chip luminos vorbeşte de la sine despre bucuria perioadei de dinaintea marelui Praznic. Se spune că, odată, un creştin, fiind întrebat dacă posteşte, a răspuns că el nu fură, nu dă mărturie mincinoasă, nu judecă pe nimeni, nu dă în cap la nimeni şi nu posteşte. Cel care l-a întrebat a rămas surprins şi i-a cerut să-i explice de ce nu a ales să postească, pentru că i-ar fi fost mai uşor. Între aceste două manifestări se află viaţa unui creştin. Atâta vreme cât putem să facem ceva frumos, trebuie să simţim că acel lucru este împlinirea postului. Eu, personal, am văzut foarte mulţi postitori încrâncenaţi, dar şi destui nepostitori luminoşi. Unde ne aflăm? Într-o luptă surdă cu neputinţa noastră, fără o dorinţă certă de a gusta din bucuria transformării pe care ar trebui să o facă asupra noastră perioada postului? Diferenţa o realizează tocmai efectele pe care le are postul asupra modului nostru de viaţă. Dacă ne-am propune ca odată cu ziua de post să trăim în locul celuilalt, să gândim în locul lui şi să facem măcar un lucru din ceea ce este el obligat să facă şi se străduieşte din greu, cu siguranţă că aceea ar fi o zi în care am afla de ce postim.

Românii înţeleg prin masa de Paşte prepararea anumitor bucate: miel, cozonac, sarmale, borş de miel. Ce este tradiţie şi ce este religie din tot acest festin?

Accentul pe logistică face din poporul român un neam foarte preocupat de partea materială a oricărui demers duhovnicesc. Nu se poate concepe Crăciunul fără o masă îmbelşugată, nici Paştele fără „recuzita de rigoare“. Diferenţa între o atitudine pur duhovnicească şi una materialistă în trăirea unui praznic constă în patima pe care o pune unul sau celălalt. În măsura în care îi judecăm pe ceilalţi, ne delimităm de orice atitudine spirituală, oricât de înaltă ar fi ea. O masă îmbelşugată poate să fie un prilej de generozitate. Diferenţa între material şi spiritual o face invitatul pe care tradiţia îl aşteaptă la masă, cu un scaun rămas întotdeauna liber.

Ce trebuie să înţelegem noi din această sărbătoare?

Hristos a înviat pentru fiecare dintre noi. Şi odată cu aceasta Înviere, trebuie să începem să folosim talanţii pe ce care i-am primit. Aceasta scăpătoare nu este un eveniment extern, ci o profundă invitaţie la a trezi în noi tot ceea ce este mai bun şi mai frumos. Se spune că viaţa omului este o luptă între bine şi rău, şi întotdeauna câştigă cel de partea căruia este omul. Omul înviat.

Ce simbolizează lumina de la Înviere?

Lumina este primul act al Creaţiei. „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. (…) Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina. După cum se ştie, frigul, întunericul şi ură nu există prin sine. Ele sunt rezultatul lipsei căldurii, a luminii şi a iubirii. Lumina Învierii este posibilitatea omului de a se vedea pe sine. Dacă lumina ar fi folosită pentru a vedea neputinţa aproapelui, atunci aceasta nu ar avea nicio legătură cu Hristos. Suntem chemaţi în noaptea Sfintelor Paşti cu îndemnul „Veniţi de luaţi Lumină!“. Lumina în care să vedem, dar în acelaşi timp şi în care să fim văzuţi.

Ce tradiţii legate de sărbătorile de Paşti există în lumea creştină?

Cea mai importantă tradiţie este legată de simbolul principal al Sfintelor Paşte: oul. Acest simbol ne vorbeşte de viaţa care vine în lume din interior, fără să poată interveni niciun factor din afară. Nici cloşca nu poate să forţeze puiul să iasă mai repede din găoace. Dacă ar face-o, acesta nu ar fi pregătit deplin pentru întâlnirea cu viaţa. Când eram mic, din curiozitate şi din nerăbdarea specifice vârstei, am ajutat câteva ouă de sub cloşcă să devină mai repede pui. Rezultatul a fost devastator. Primăvara aceea, bunica a rămas fără pui. Oul de Paşti este vopsit conform tradiţiei, care ne spune că, după Înviere, femeile mironosiţe, având un coş cu ouă de găină, au fost interpelate de nişte vecine care nu credeau că Histos cel răstignit a înviat. Şi pentru a fi înţelese, au folosit mărturia ouălor imaculate şi au afirmat că Hristos nu a înviat, cum nici ouăle din coş nu sunt roşii ca sângele vărsat pe cruce. Se spune că, în clipa aceea, ouăle s-au înroşit. Şi au rămas aşa, pătrunzând şi în tradiţia creştină cu aceeaşi culoare.
 
Ouăle se şi încondeiază. Ceara de albine reprezintă degetul Lui Dumnezeu, care a sculptat tablele Legii cu care Moise a coborât de pe muntele Sinai. Primul contur al încondeierii împarte oul în două, cum este împărţit pământul la Ecuator. În emisfera nordică sunt reprezentate, în general, simbolul ceresc, iar în cea sudică - cele pământeşti, având multe asemănări între ele, aşa cum ne rugăm la Tatăl nostru: precum în cer, aşa şi pe pământ. Mielul pe care îl aflăm în evlavia sărbătorii este simbolul mântuitorului Hrsitos, care s-a jertfit pentru păcatele noastre.

Credeţi că mulţi creştini vin să sfinţească pasca doar din tradiţie?

Important ar fi să ne întrebăm despre cum suntem noi pregătiţi să întâmpinăm această sărbătoare. Chiar dacă cineva ar prăznui Învierea numai din tradiţie, nu ar diminua cu nimic importanţa şi măreţia Învierii. O pască sfinţită, fie ea doar din tradiţie, rămâne totuşi o pască. Un om care a venit la biserica în miez de noapte va fi văzut de Dumnezeu ca un jertfitor, iar meritul acesta nu îl poate diminua nici măcar superficialitatea atitudinii.

Despre iepuraş ce ne puteţi spune, se desprinde el din religie?

Prima mărturie despre iepuraş o aflăm într-o tradiţie germană care datează tocmai din anul 1530. O altă tradiţie, de data asta anglo-saxonă, din secolul al 18-lea, ne vorbeşte despre o zeitate pe nume Eoster sau Eostre, care, într-o primăvară, văzând o pasăre rănită, s-a străduit să o vindece şi nu a putut face acest lucru decât după ce a transformat-o într-un iepure. După ce s-a vindecat, a rămas pasăre, dar cu chip de iepure, și a început să facă ouă. De aici şi până la termenul de Easter, termenul folosit pentru Paşte în limba engleză, nu-i decât un pas.

Un preot are o relaţie mai profundă cu Dumnezeu?

În primul rând, un preot este un creştin. Nu cred că este cazul să comparăm felul sau profunzimea relaţiei cu Dumnezeu a oamenilor. Cu siguranţă însă că unui preot, care ţine în palmă, la Sfânta Liturghie, pe Dumnezeu cel necuprins de ceruri sub chipul pâinii, îi este mai uşor să deschidă poarta cerului pentru propria relaţie cu divinitatea.

Putem afirma că Paştele exprimă mesajul principal al creştinismului?

Da. Atâta vreme cât Paştele vine cu Lumină, va deveni vizibil tot ceea ce a plămădit creştinismul în dorinţa de a-l reaşeza pe om lângă Dumnezeu.

Ce le doriţi credincioşilor cu ocazia sfintelor sărbători de Paşti?

Urez creştinilor ca de Paşti să se vadă pe ei înşişi în fiecare vecin, coleg, partener de viaţă, bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, iar pe Hristos să-l vadă ca pe Cel ce vindecă toate.

Săptămâna ce urmează Paştelui se numeşte Săptămâna Luminată. Ce semnificaţie are?

Săptămâna Luminată este o perioadă de fixare a sărbătorii, de obişnuinţa cu un nou mod de viaţa. Simbolul Luminii care depăşeşte graniţa unei zile vorbeşte de la sine despre lumea care ne aşteaptă dincolo de praznic. Datoria noastră rămâne aceea de a duce în noi această lumină, astfel încât cei care ne privesc faptele să înţeleagă preocuparea noastră de a lumina.

Întrebări de la cititori

Mirela: Sărut mâna, părinte! Ce ar trebui să facă orice bun creștin în aceste zile? Cum ar trebui el să întâmpine Sfânta Înviere a lui Hristos, praznicul praznicelor și sărbătoare sărbătorilor?
 
Marius Moşteanu: Un creştin trebuie să se poarte firesc. Să nu încerce să se manifeste altfel decât simte. Nu este cazul să cercetam diferenţe între ortodocşi şi catolici atâta vreme cât Hristos a înviat pentru fiecare dintre noi. Să ne preocupe mai degrabă dacă noi suntem sau nu demni de jertfa şi învierea Sa.
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • fara nume 13 Apr, 2017 13:09 Oooo...Doamne !!! Duhovnicul meu parintele Marius ! Mai intai multumesc pentru ca ma insotiti pe acest drum al credintei. Stiu ca traiti cu dragoste si fidelitate misiunea pe care o aveti. De aceea, prin aceste cateva ganduri, doresc sa-mi arat recunostinta pentru grija dvs., pentru increderea pe care ne-o oferiti si pentru iubirea parinteasca cu care ne indrumati pasii pe drumul credintei si al implinirii misiunii noastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni-l face prin dvs. Îl rugam pe Hristos Marele Preot, sa binecuvânteze munca dvs., Sfânta Fecioara Maria, Mama Preotului Veșnic, sa va însoțească cu dragostea sa materna si sa va fie puternica mjlocitoare.