Obligaţiile firmelor de asigurări Recuperarea daunelor din accidente rutiere - îndrumar pentru evitarea unui coşmar

În cazul în care cel vinovat nu vrea să-şi respecte obligaţiile contractuale, trebuie înştiinţată societatea de asigurări, care va solicita datele necesare de la autorităţile ce au constatat evenimentul
 
Majoritatea conducătorilor auto au fost implicaţi, la un moment dat, într-un eveniment rutier neplăcut, cum ar fi o tamponare! Poliţia sosită la faţa locului a stabilit vinovăţia celui ce a generat evenimentul, după care cei fără vină au primit o autorizaţie de reparaţie şi o copie a procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei. Ulterior, cei nevinovaţi au fost îndrumaţi să se adreseze societăţii de asigurare, în vederea obţinerii despăgubirilor. Zis şi făcut! Doar că, pentru unii, de aici a început calvarul! Amabil şi zâmbitor, un angajat al societăţii de asigurare îţi spune că, pentru deschiderea dosarului de daună, îţi trebuie „Anexa 2“. În acest context, ZIUA de Constanţa vă arată ce anume reprezintă această anexă, unde poate fi găsită şi de ce îţi cere firma de asigurări Anexa 2, şi nu Anexa 1.
 
Potrivit datelor oficiale, activitatea societăţilor de asigurare este reglementată de Legea 136/1995, act normativ ce a suferit modificări succesive până în prezent. Punerea în aplicare a acestei legi este prevăzută în norma 23/2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiară. La o simplă lectură a acestor texte legislative, observăm lucruri interesante referitoare la modul în care societăţile de asigurare înţeleg să „deservească“ persoanele îndreptăţite la despăgubiri.
 
Potrivit art. 59 din Legea nr. 136/1995, asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţi să înştiinţeze în scris asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat în termen de patru zile lucrătoare de la data acestuia, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, în care termenul de patru zile lucrătoare începe de la data încetării acestora. Mai departe, articolul 69 stipulează că unităţile de poliţie, unităţile de pompieri, unităţile medicale din cadrul sistemului medical public şi privat, medicii de familie şi celelalte autorităţi publice competente să cerceteze accidente de vehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asigurători a indemnizaţiilor de asigurare.

Ce este Anexa 2?

Este un document care a existat odată, care făcea parte integrantă din Decretul 326/1966 privind circulaţia pe drumurile publice. Anexa 1 era procesul-verbal contravenţional. Însă chiar din timpul decretului pomenit, Anexa 2 a dispărut ca document înscris într-un cadru legislativ.
 
Foarte important! Aceste societăţi de asigurare funcţionează datorită nouă. Fără banii noştri, cei ce le cumpărăm produsele, ele nu ar exista.
 
Articolul 34 din Norma 23/2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiară arată că:
 
(1) asiguratul este obligat să înştiinţeze, în cel mai scurt timp, asigurătorul RCA cu privire la producerea evenimentului şi să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment, şi, pe parcursul investigaţiilor referitoare la acest eveniment, să procedeze în conformitate cu instrucţiunile primite de la asigurător. (2) Asiguratul este obligat să înştiinţeze, în cel mai scurt timp, asigurătorul RCA, în scris, cu privire la faptul că:
a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs şi să informeze asigurătorul RCA imediat cu privire la demersul acestor proceduri, precum şi la rezultatul acestora;
c) partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în situaţia în care asiguratul află despre acest lucru;
d) informaţiile înscrise în poliţa de asigurare RCA au suferit modificări intervenite în timpul valabilităţii asigurării.

Art. 35

Mai mult decât atât, asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să ofere părţii prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare pentru formularea pretenţiilor de despăgubire, în special numele, prenumele şi locul de rezidenţă ale persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei; numele, prenumele şi locul de rezidenţă sau denumirea, sediul proprietarului ori al utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul asigurătorului care a emis poliţa de asigurare RCA, seria şi numărul poliţei de asigurare RCA, precum şi numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat ori numărul de identificare al acestuia. În cazul în care cel vinovat nu vrea să-şi respecte obligaţiile contractuale, trebuie înştiinţată societatea de asigurări, care trebuie să solicite datele necesare de la autorităţile ce au constatat evenimentul.
 
Foarte important! Acele documente conţin date cu caracter personal, protejate prin Legea 677/2001 privind protecţia acestor date şi doar un operator de date cu caracter personal poate solicita altui operator informaţiile necesare. Cui i-ar plăcea ca poliţistul căruia i-au fost puse la dispoziţie copii ale cărţii de identitate, ale permisului de conducere, ale poliţei RCA să ofere toate aceste informaţii oricui le cere?
 
Tot societatea de asigurări trebuie să se deplaseze pentru constatarea daunelor, nu să ceară păgubiţilor să mai suporte o cheltuială cu carburantul sau platforma pentru o deplasare la sediul său. Dacă pe drum mai sunt implicaţi în alte tamponări, de unde ştie inspectorul din ce evenimente provin avariile?
 
Mai departe, articolul 38 al Normei 23/2014 arată: „Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 37 (trei luni) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga sumă de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată, care se plăteşte de asigurător“. Articolul 72 arată că, pentru respectarea intereselor asiguraţilor, Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin atribuţiile sale, analizează şi rezolvă eventualele reclamaţii primite de la asiguraţi sau de la alte persoane fizice şi juridice care apelează la serviciile societăţilor din domeniul asigurărilor.
 
În acest context, atunci când este cazul, şoferii nemulţumiţi pot sesiza ASF-ul! Să recapitulăm! Ca păgubit, în situaţia unei tamponări, nu-mi trebuie decât o autorizaţie de reparaţie şi o copie a procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei. Mai este o situaţie însă, atunci când din tamponare rezultă persoane vătămate. Aici se ridică întrebarea: „Cum îmi repar maşina?“ Pentru că, în această situaţie, nu mi se înmânează decât autorizaţia de reparaţie. Comunicăm noi, şi nu asiguratul, că este întocmit dosar penal. Restul procedurii e la fel!