Zboară, Puiule! Noul testament fără imagini

Eşti prea tânăr. Nu mai eşti destul de tânăr. (La 27 de ani???). Nu eşti în trend. Eşti supracalificat. Eşti varză!!! Eşti hipster. La ce-ţi trebuie ţie comunicare şi discurs intercultural în spaţiul european? Care discurs? Care spaţiu? Dar cercetare sociologică avansată? Nu-ţi ajungea una simplă, ai vrut avansată. Ce ştii să faci? Dar fără vrăjeală, acum, serios, ce ştii să faci?

(N-are de gând să se oprească... Dumnezeule!)

Vezi tu, tu şi generaţia asta a ta... Câţi ani aveai la Revoluţie? Cinci, zici... Bun. Revenind... Tu şi generaţia asta a ta trăiţi cu impresia stupidă că aţi putea schimba ceva, că aţi putea, vezi Doamne, tăia răul de la rădăcină. Că veţi face să dispară cangrena asta morală care ne înghite, dar în care, poate, doar poate, ne tolerăm. Tu şi generaţia ta aveţi senzaţia că nimeni n-a mai fost ca voi. Că sunteţi primii. Ei bine, sunteţi naşpa, puişor.

Aţi sărit peste marele nostru poet naţional... Da, da, nu râde! (Nu râd. Deloc). Marele nostru poet naţional, Eminescu, desigur, la el mă refer, peste Slavici, peste Creangă şi alţii, şi alţii... Ca să-i citiţi pe ăştia de-s la modă acum: Oz, Moz... Unul Philip Roth, despre care ştiu eu că scrie cam deocheat. Şi p-ăla de zice că bărbaţii urăsc femeile. Cum? Larsson? Ce nume mai e şi ăsta? „Bărbaţi care urăsc femeile"? Mă rog... Tot aia e.

Tu şi generaţia asta a ta credeţi că veţi curăţa societatea de comunişti reciclaţi. Şi ce dacă, puişor, comuniştii-s tot ai noştri, chiar dacă nu-ţi place asta. Tu şi generaţia ta visaţi cai verzi... Ba nu, nu verzi, ci roz, roz fucsia. Cai fucsia pe pereţi. Tu şi generaţia ta vă declaraţi scârbiţi de interesele clientelare din zona politică, de numirile politice în funcţii pe la deconcentrate, de găştile care trag sforile în ministere, în companii naţionale şi în direcţii judeţene. Păi tu cum crezi, puişor, că se face mare ţara asta dacă noi, ăştia mai bătrâni, nu tragem sforile? Puişor, ţara asta nu creşte din cărţi, din pictori, din ce învăţaţi voi la şcolile voastre înalte. Din cercetare sociologică avansată, din studii de gen şi avangarda în literatura română sau mai ştiu eu ce aiureli de-ale voastre!

Mai bine staţi în banca voastră şi lăsaţi-ne pe noi, generaţia de sacrificiu - ah, Doamne, ce plăcere-mi face să mă aud spunând asta! - să gospodărim ţara asta, sistemul sau ce vreţi voi, aşa cum se cuvine. Şi mai puţină gălăgie, dacă se poate! Ajunge cu anchetele, cu adevărurile voastre! Le-avem şi noi pe-ale noastre, kilograme întregi. Puţină discreţie nu strică. Mai bine vă scrieţi testamentul!

Mă numesc X. Punct. Am 27 de ani. Punct. Eu şi generaţia mea vom zbura. Punct. Ne vom modifica testamentul. Atât.