Editorial Proverbe, proverbe, frumoasele noastre proverbe

Mii de ani am pus temei pe cinstea minților mai odihnite ale strămoșilor noștri și ne-am orientat mersul pe drumul necunoscut al destinului luând în considerare proverbele, maximele și cugetările urzite de aceștia. Suntem patrioți! Prin urmare, România funcționează după proverbele vechi, aplicate la vremuri noi. Acestea chiar sunt un ghid util. În momentul în care ne aflăm într-o situație complicată, înainte să luăm o decizie pripită, este avantajos pentru noi să ne gândim în următorul mod: oare ce ar face în locul meu un înțelept de la țară, care cunoaște proverbe, și oare ce regulă străveche ar aplica el?
 
România este patria-mamă în care „Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar în a șaptea zi s-a odihnit“. Și uite așa au apărut românii. La noi s-au falimentat rând pe rând fabrici și uzine pe principiul „o nenorocire nu vine niciodată singură“. Iar după ce oamenii au rămas fără locuri de muncă, s-a trezit unul cu mintea ilustră și le-a spus că „cine se trezește de dimineață departe ajunge!“. Așa că nu au avut încotro, și-au pus ceasul să sune ca să prindă autocarul de dimineață care i-a dus la muncă în țările Europei.
 
Oamenii de sus ai țării merg pe alt principiu - „mai bine mai târziu decât niciodată“ - și așteaptă să ne plictisim să ripostăm, ca să poată face ce doresc cu țara noastră.
 
Prietenia unui om mai mare cu un om și mai mare a mers pe principiul „umblă cu cioara vopsită“ timp de ani buni. Proverbul a dus la un altul: „Sunt om cu tine, fii om cu mine!“ Din omenie s-a făcut plinul în contul unuia din bunătatea altuia. Alți boieri, tot români, au ținut cont de proverbul „Las' că se-nvârte roata“ și au accidentat oameni, dar au scăpat mulți de dosare penale și de „beciul domnesc“. Pentru că legea „dai un ban, dar știi că face“ merge brici în România.
   
Tare ne-a mai plăcut și nouă, românilor, să emitem fel de fel de păreri despre soare, animale sau obiecte. Nu ne-am mulțumit să stăm cuminți și să luăm ca atare lucrurile fără să ne dăm puțin deștepți. Ne-a plăcut să contemplăm și să punem pe seama acestora vorbe pline de miez pe care să le urmăm în viață pentru că, nu-i așa, „omul cât trăiește-nvață“!
 
Odată cu pedepsirea atâtor „personalități“, elevii din România vor învăța proverbe, maxime și cugetări noi-nouțe. Unele ar putea suna cam așa: „Dumnezeu îți dă, dar... îţi ia averea DNA-ul“, „Cine se trezește de dimineață... la amiază primește condamnare!“ sau „Hoțul neprins… lăsați, că l-au prins!“.