Întrebări la care nimeni nu răspunde Închiderea podului de la Agigea, necesitate sau presiune

Două rute ocolitoare, cu zeci de kilometri în plus de parcurs, două bacuri aduse de la Galaţi pentru transportul tirurilor pe canal şi o sumă estimativă de 12 milioane de euro pentru reparaţii, din care mai mult de 3 s-au achitat până la momentul de faţă. Este un rezumat al situaţiei podului de la Agigea, cu restricţiile care intră de azi în vigoare. Dincolo însă de cifre, ceea ce atrage atenţia legat de puntea în discuţie este inclusiv atitudinea autorităţilor. Nu mă refer neapărat la cele locale, ci la administraţia centrală, care, în primă instanţă, vine şi ne dă (nonşalant) un ultimatum: „podul se prăbuşeşte, îl închidem complet pe 1 octombrie“.
 
Totuşi, din punctul meu de vedere, sunt anumite întrebări care nu pot fi evitate. De pildă, poate ar rebui să ştim cum de s-a ajuns în situaţia asta. Mai exact, de cât timp se ştia efectiv cât de gravă este situaţia la Agigea şi de ce autorităţile nu au pregătit o alternativă viabilă pentru momentul în care urma ca podul să fie închis complet. Dacă termenul de garanţie al hobanelor (cablurile de susţinere a podului) era de doar 30 de ani, de ce s-au mai turnat straturi de asfalt pe pod, ceea ce l-a îngreunat şi mai mult? Când ar fi trebuit să fie efectiv gata lucrările la pod, în contextul în care termenul de finalizare menţionat pe panoul de informare a fost modificat în repetate rânduri?

De ce nu ni s-a zis mai din vreme că podul ar putea fi închis complet, în aşa fel încât autorităţile locale, dar şi afaceriştii care urmează să fie afectaţi de această decizie să îşi poată pregăti din timp alternative pentru pierderile inevitabile? Dacă într-adevăr podul este într-o stare de degradare atât de avansată încât ne pune tuturor viaţa în pericol la fiecare traversare, de ce astă-vară s-a circulat pe pod la capacitatea sa maximă, puntea fiind traversată zilnic de mii de autoturisme şi tiruri? Dacă situaţia nu era aşa de gravă în vară, cum de a devenit brusc tragică la abia o lună de la închiderea sezonului estival? Iar dacă situaţia era totuşi gravă şi în vară, ar înseamna că s-a pus în pericol, zilnic, viaţa sutelor de mii de turişti care au mers spre sudul litoralului trecând peste podul de la Agigea? Analizând toate aceste întrebări, nu pot să nu ajung la concluzia ori că podul de la Agigea a devenit o bombă cu ceas, care ar putea ucide în orice clipă sute de oameni, ori că acelaşi pod este nimic mai mult decât un factor de presiune. Mai ales că premierul a anunţat că, deşi momentan podul rămâne deschis circulaţiei autoturismelor mici, el ar putea fi închis complet oricând se consideră că riscul a devenit prea mare. Cu alte cuvinte, un buton roşu de panică, pe care cei în drept îl pot apăsa oricând doresc.