Editorial PSD încearcă să spargă ultima redută. Ponta preşedinte, un banc prost!

După mintea lui Vadim, l-aş fi adus pe stadion pentru o judecată publică, să nu-i spun, direct, execuţie. Oare ce au căutat 70.000 de manipulaţi pe Arena Naţională, sâmbătă? Am văzut un „spectacol“ de prost gust, într-un loc destinat sportului, dezvoltării fizice şi mentale, nicidecum politicului infam.
 
Un partid cu metehne maoiste nu putea alege un alt loc pentru lansarea prezidenţiabilului decât un stadion. Dar ce stadion? Tocmai Naţional Arena, fost 23 August (ulterior, „Lia Manoliu“, jos pălăria pentru o doamnă-simbol a sportului românesc), unde Ceauşescu saluta pionierii, UTC-iştii şi membrii PCR la paradele cretinoide închinate unui sistem politic care ne-a adus unde... suntem. În coada (economică) a Europei, cu patroni care îşi permit să plătească execrabil angajaţii ce trag pe coate pentru un codru de pâine şi instituţii ale statului corupte până la vârf, de la director la femeia de serviciu.
 
Iar cel care a ales locul pentru o lansare triumfală în cursa pentru Cotroceni este Victor Ponta, un premier care ne-a demonstrat că este fidel unor principii care macină precum cancerul societatea: corupţie la nivel de stat, promisiuni mincinoase şi o justiţie pe care ar vrea-o aservită.
 
Diferenţa dintre Ponta şi continuatorul comunismului în România, Ion Iliescu, este că cel din urmă nu a avut tupeul să scoată ţara pe stadion ca să promită verzi şi uscate. Iliescu s-a limitat la a aduce mineri care au omorât în Bucureşti tineri ce şi-au dat seama că ţara o ia pe căi greşite, însă Ponta, cu o voce răguşită de gustul eşecului, atacă cu argumente penibile: viitor mai bun şi marea schimbare a României!
 
Marea schimbare a României, dacă e să o numim aşa, a fost în anul 1996, când lumea a realizat, pentru întâia oară după Revoluţie, că social-democraţia românească înseamnă cripto-comunism, corupţie şi furt din banul public.
 
Campania electorală nu a început oficial, dar România NU are nevoie de Victor Ponta, Radu Mazăre ori Marian Oprişan... Este o părere personală, fireşte, însă România are nevoie URGENTĂ de onestitate, cinste şi muncă plătită conform performanţelor! Obiective greu de atins cu social-democraţii din România de azi...
 
Mai cred că Eminescu a avut o presimţire sumbră când a scris versurile geniale cu care închei acest crâmpei de opinie:
„Cum nu vii tu, Ţepeş, Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!“