Editorial Oare cerul e mai albastru după graniţele ţării?

Se poate ca-ntr-o sâmbătă seara - când e musai să ieşi din casă -, la o cină cu prietenii, să descoperi că toţi au gânduri, vorba aia, de străinătate, iar tu, într-un gest nefamiliar, deşi gândurile lor poate nu sunt departe de tine, stai, stai şi îi asculţi până la capăt.
 
La final, te gândeşti că ar trebui să se facă un sondaj. Câţi români din 10, 20, 50 ar părăsi hotarele ţării pentru un drum nou sau au avut măcar o dată gândul de a pleca din România? Câţi?! Toţi 10, 20, 50?
Cred că ascultăm de mult prea mult timp poveşti greşite despre noi, ca popor, ca naţiune. Prea e promovată hoţia românilor, incultura românilor, lenea românilor şi lista poate continua uşor... Nu ne acordăm nicio şansă sau, atunci când o facem, la primul impas, scuipăm expresia „Trăim în România“, ori simplu, apăsat, „România!“, de parcă pe umerii acestor cuvinte ar sta toate limitările pe care societatea le-a impus asupra noastră.
 
Ce facem în ţara asta? Punem eticheta, respingem şi condamnăm. Ne dorim să plecăm. Amintim despre criză, infrastructura nedezvoltată, salariile mici, sistemul de pensii falimentar, birocraţie, oportunităţi puţine. Despre sistemul de sănătate bazat pe şpăgi, despre a, x, y, z, 5, 6 - bazate tot pe şpăgi. Mergem mai departe şi menţionăm poluarea şi speranţa de viaţă mai mică comparativ cu vestul. La toate astea se adaugă ideea preconcepută că totul este mai bine în ograda celuilalt, care provoacă dorinţa de a lăsa-n urmă ţara în care te-ai născut şi ai copilărit. Ţara în care se află părinţii, fraţii şi prietenii tăi.
 
Nu România trebuie să se schimbe, ci fiecare persoană în parte. Nu spun că cine pleacă este laş, ci dimpotrivă. Face o alegere cu avantaje şi dezavantaje, pe care şi-o asumă. E de admirat. Aşa cum sunt şi cei care rămân şi transformă expresia „Trăim în România“ într-un sens pozitiv. În limba japoneză, cuvântul „criză“ înseamnă şi „oportunitate“. României îi pot fi atribuite multe substantive, adjective şi verbe. Pe lângă corupţie şi incultură, care poposesc şi în grădina altor naţii, România înseamnă şi oportunitate.
Şi, ca să supravieţuiesc, cu toată-ncrederea mea în ea, m-a luat somnul. Şi o visez senină şi curată, ca după o baie bună. Mai veselă, mai pentru oamenii ale căror gânduri încă mai călătoresc pe teritoriul ei.