Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
12:57 28 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Editorial Meseria de primar - una dintre cele mai periculoase din România

ro

06 Oct, 2015 00:00 2069 Marime text


 A fi primar în România este o adevărată aventură.
 
Primarul se agită în campania electorală să ajungă cel mai mare din localitate, fără să ştie ce-l aşteaptă. El porneşte, de multe ori, cu gânduri curate. Numai că, odată cocoţat în scaunul de primar, uită de unde a plecat. Uită de gândurile lui cele bune. Intră în haita prădătorilor. Deja intră pe un drum periculos. Meseria lui devine una periculoasă. Dintr-un sărac al satului sau al oraşului, dintr-o dată, se simte băgat în seamă. De toată lumea. Mai ales de lumea interlopă.
 
Şi uită de tot şi de toate. Nu-şi dă seama cât de periculoasă devine meseria lui. Nu simte gradul de periculozitate al funcţiei. Nu simte că pericolul este aproape de el şi că azi, mâine, poimâine urmează să îi bată vreo trupă de mascaţi în uşă, la ora 6.00, după ce ziua anterioară şi toată noaptea a fost filat de un Logan alb cu numere schimbătoare.
 
Nu simte că meseria lui este periculoasă şi că mâine, toată ziua, va fi pe breaking news-urile îngălbenite ale tuturor televiziunilor. Nu ştie cât de periculoasă este meseria lui şi că va fi nevoit să strige reporterilor care-l agasează cu microfonul: „Nu am luat şpagă, bă!“
 
El ştie una şi bună: el este Dumnezeul celor care l-au ales. Ca el nimeni nu mai este. De aia el poate face exact ce vrea.

El face zile festive de care vrea şi cum vrea.

El dă cadouri cui vrea.

El plăteşte să se vadă, să se audă, să fie văzut, să fie auzit.

El se crede cel fără de pată şi fără de prihană. Nu ia în seamă impresionanta gaşcă de primari, în creştere şi dezvoltare, care nu mai sunt în activitate şi sunt suspendaţi, arestaţi, cercetaţi, condamnaţi. Nu.
 
El împarte, în stânga şi dreapta, tot ce este la el în localitate, crezând că este al lui.
 
El, primarul, asfaltează străzile după cum crede că ar putea intra în graţiile unei localnice care i-ar cădea pradă.
 
El, primarul, pune covoare de flori până la clasa la care este învăţătoare cea pe care şi-o visează amantă.
 
El, primarul, nu mai este prim-gospodarul de frunte. El mereu gândeşte. Gândeşte la cum ar fi dacă ar veni DNA-ul, ANI, IPJ-ul. Şi cum le-ar râde el în nas că este curat.
 
El ştie că duşmanii nevăzuţi îi suflă în ceafă. Şi tot nu se lasă.
 
El ştie că meseria lui este periculoasă. Şi tentantă. Şi că poate ajunge oricând, asemenea altora, la beciul domnesc al capitalei, sau la un beci domnesc local.

Dar tot nu se lasă. Lăcomia nu-l lasă. Îi dă ghes. Îl înghionteşte. Şi-l înghionteşte către scările întunecoase ale beciului. Asemenea multora ca el. Primari care au ajuns unde nu au dorit şi nu au visat.
 
Mă gândeam să fac o listă a celor care au demonstrat cât de periculoasă este meseria de primar. Mi-ar trebui mult spaţiu. Chiar şi în cel virtual. Numai dacă aş lua comunicatele instituţiilor de care aminteam şi mi-ar lua mult timp!
 
Şi-apoi, nu ştiu dacă la ora la care aceste rânduri intră pe ediţia tipărită lista mai este valabilă şi nu a suferit deja vreo modificare.
Pentru că activitatea primarului este periculoasă. De dimineaţă până noaptea târziu. Şi pe urmă iar.
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Carcotas 07 Oct, 2015 09:01 Emile!!! Adanc ti/e preputul gandirii...