Editorial Eşti un erou de-ajungi acasă-ntreg de pe autostrada nebunilor

 
Zilele astea am avut nişte probleme şi a trebuit să circul pe Autostrada Soarelui. Cea numită aşa de Miron Mitrea, ministrul de atunci al Transporturilor. Cel ce l-a adus pe Radu Mazăre la conducerea PSD Constanţa.
 
Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici. Ci despre Autostrada Soarelui, care ar trebui redenumită „autostrada nebunilor“. 
Cea de la Bucureşti la Constanţa, pe care se circulă nebuneşte. Fără respectarea niciunei reguli de circulaţie. Fără niciun fel de prevenţie.
De către cei mai mulţi. Cei mai mulţi care fac regula în trafic. Și gonesc nebuneşte.
 
Iar de aici, marea problemă. Noi, cei care circulăm corect, nu reprezentăm nimic pe lângă cei mulţi, răi şi iresponsabili.
Pe autostrada nebunilor am văzut şoferi împingându-se, efectiv, unul în altul, flashuri cu farurile, claxoane, scrâşnete de cauciucuri, mişcări mărunte de buze sau înjurături în gura mare.
 
La nebuni nu cred că este aşa cum este acum pe autostrada dintre litoral şi capitală.
Cel mai mult m-a surprins un şofer de Bucureşti, dar putea fi de oriunde. M-a depăşit pe partea dreaptă, în condiţiile în care eu circulam pe banda I a autostrăzii.
Banda din dreapta despre care vorbim este cea de urgenţă.
Cea pe care se putea întâlni oricând cu o maşină de pompieri, de poliţie, de la SMURD sau de la salvare. Care venea să salveze o viaţă sau mai multe.
 
Vă puteţi imagina ce se întâmpla atunci? Ne putem imagina? Avem atâta imaginaţie?
Ce catastrofă rutieră? Ce măcel ar fi fost acolo? Ce fiare amestecate cu carne de om de nici cei de la SMURD, care sunt profesionişti, nu ar fi descurcat acel amalgam al groazei?
 
Pe parcursul scurtului meu traseu pe autostradă, de numai două sute şi ceva de kilometri dus şi tot atâţia întors, câteva mici nenorociri s-au întâmplat.
Zeci de maşini tamponate. Zeci de răniţi. Zeci de poliţişti, ambulanţe, maşini de la SMURD, angajaţi de la CNADNR chemaţi la intervenţii.
Ore întregi, puse cap la cap, de aşteptare, în câmp.
 
Oameni care nu au mai ajuns la mare sau la destinaţia pe care şi-o stabiliseră. Oameni care nu vor mai ajunge niciodată la destinaţia stabilită.
 
Şi de ce? Pentru că legea este slabă, avocaţii profită de ea - fiindcă asta le este meseria, şi bine fac -, iar noi, cei mulţi, ne declarăm eroi dacă ajungem cu maşina-ntreagă acasă. Şi noi teferi, desigur.