Editorial „Dreptatea“ Adrianei Farcaş - 170 de euro pentru criminal, 18 pentru orfane!

O tânără care avea toată viaţa înainte, despărţită fără drept de apel de familia şi de copilaşii ei. Două fetiţe care încă nu înţeleg de ce mama lor nu mai vine acasă. Doi părinţi şi un văduv care, pe lângă propria durere, trebuie să găsească în ei puterea de a le explica micuţelor că mama lor nu se va mai putea juca vreodată cu ele, că nu le va mai putea duce la grădiniţă, că nu le va mai face să râdă gâdilându-le, ci că le veghează acum din Ceruri. Şi, peste toate astea, un criminal care şi-a recunoscut cu nonşalanţă fapta, care le-a povestit anchetatorilor cum a împachetat hainele pline de sânge în care a comis brutalul asasinat cu gândul să fugă din ţară, şi care cere - cu aceeaşi nonşalanţă - să fie eliberat. Şi care va primi de la stat servicii de 170 de euro pe lună (în medie), în penitenciar, în timp ce acelaşi stat va achita fiecărei dintre cele două orfane suma „chinuită“ de 18,66 de euro pe lună.
 
Nu mai punem că banii necesari întreţinerii presupusului criminal în penitenciar sunt asiguraţi inclusiv din impozitele reţinute de la părinţii şi soţul fetei ucise. Asta e dreptate?

Viaţa merge înainte. Mai ales pentru presupusul criminal

Degeaba s-au indignat constănţenii, degeaba au semnat cu miile protestul lor înverşunat de a schimba ceva în sistem.
 
Degeaba strigă la politicieni că le e frică să mai iasă din casă, ziua sau noaptea, degeaba spun că s-au săturat de legi strâmbe făcute anume (de şi) pentru oameni corupţi.
 
Degeaba a murit fata de 33 de ani, degeaba ne-am revoltat în mediul online şi degeaba familia fetei ucise şi-a strigat neputincioasă durerea.
 
Degeaba suntem luaţi de proşti, degeaba avem cap să gândim, să analizăm şi să ne dăm seama că lucrurile nu sunt în regulă aşa cum sunt acum.
 
Degeaba cerem schimbări şi propunem soluţii viabile, care ar fi bune în primul rând pentru omul de rând (aşa cum ar trebui să fie de la bun început).
 
Totul este în zadar! Adriana Farcaş zace sub pământ, familia ei distrusă încearcă să se adune şi copilaşii să îşi potolească plânsul după mama. Viaţa merge înainte. Mai ales pentru presupusul criminal, care chiar şi-a recunoscut fapta.

Muncă, mâncare, cazare şi ţigări pentru criminal

A fost arestat, va fi transferat la penitenciar, va putea beneficia de dreptul la muncă, dreptul la viaţă, va avea asigurate „cazarea“ şi masa, va putea fuma după bunul plac (dacă tot a ucis, după cum el însuşi a admis, pentru un pachet de ţigări) şi va fi remunerat corespunzător legilor în vigoare pentru munca prestată. Că va plăti sau nu daune familiei căreia i-a pecetluit soarta rămâne de văzut, la finalul procesului, odată cu sentinţa definitivă.
 
Între timp, ironia sorţii (ori a faptului că trăim în România, cum preferaţi) face ca tocmai soţul femeii pe care a ucis-o, părinţii acesteia şi, probabil, peste ani, copiii săi să îi „plătească“ asasinului şederea în penitenciar. Informaţiile publice de pe site-ul oficial al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ne arată că statul român plăteşte în medie „658 de lei/lună/deţinut cost mediu întreţinere“, iar alţi „107 lei/lună/deţinut contribuţie lunară CASS“. Aşadar, suma totală se ridică la 765 de lei pe lună (în medie) pentru deţinut - circa 170 de euro, bani alocaţi de la bugetul de stat, logic. Adică de acolo unde se duc şi impozitele şi dările achitate inclusiv de familia fetei ucise cu bestialitate.

Susţinem toţi criminalii din impozitele pe care le plătim 

Cu alte cuvinte, inclusiv din banii daţi statului de soţul şi părinţii Adrianei Farcaş, iar peste ani, de către copiii ei - în cazul în care nu decid să emigreze dintr-o astfel de ţară -, statul român va suporta detenţia individului care a recunoscut că a comis crima. Asta e dreptate? Este asta echitate? OK, poate aşa funcţionează statul şi nu avem de ales, susţinem toţi criminalii din impozitele pe care le plătim.

170 de euro/lună pentru asasin versus 18,66 de euro/lună pentru orfane

Bun, dar haideţi să privim şi ce achită statul familiei victimei. Păi, copilaşii fetei, cele două fetiţe cu vârste de peste doi ani, primesc câte 84 de lei pe lună - adică 18,66 de euro, de la acelaşi stat care criminalului mamei lor îi asigură servicii de 170 de euro pe lună. Dacă punem în balanţă, avem 40 de euro (maximum) pentru cele două orfane şi 170 de euro pentru cel care le-a lăsat fără mamă. Este normal aşa ceva? Este asta dreptate? Oare nu se poate schimba nimic în sistem, măcar la acest capitol? Nu pot să nu mă gândesc cum s-ar simţi politicienii care fac legile dacă ar fi ei în locul soţului fetei ucise, care ştie că, lună de lună, din banii munciţi de el, o parte se duce şi către omul care i-a înjunghiat de 11 ori soţia pentru un pachet de ţigări.