Editorial Cum a fost furat Crăciunul?

Când am mutat Lumina din suflet, pe care ar trebui să o simțim de Crăciun, exclusiv în luminițele de pe casă?

Uneori, am senzația că de fapt Crăciunul și ceea ce reprezintă în realitate esența sa au fost furate și duse departe cu unul din camioanele acelea luminoase, ce obișnuiau să apară în reclama televizată la o anumită băutură carbogazoasă, reclamă în care, culmea, camioanele pline cu produse se transformaseră cumva în vestitorii sărbătorilor de iarnă. Ce exemplu mai bun, mai simplu pentru a ilustra spiritul sărbătorilor furate și înlocuite aproape pe nesimțite cu un spirit fals, o amintire palidă a ceea ce Crăciunul ar trebui de fapt să fie?

După cum văd eu lucrurile, așteptăm tot anul minunatele sărbători de iarnă, așteptăm Crăciunul încă din vară și numărăm efectiv zilele ce ne mai despart de împodobirea bradului. Ne dăm mari admiratori ai Crăciunului, însă câți dintre noi mai mergem dincolo de spoiala de suprafață caracteristică societății actuale și chiar simțim Crăciunul și esența sa în inimă?

Câți dintre noi așteptăm Crăciunul pentru a celebra Nașterea Domnului și câți dintre noi îl așteptăm doar pentru a avea o scuză (în fața celorlalți, dar mai ales a noastră) pentru a bea și a mânca peste măsură?

Câți dintre noi ne mai bucurăm de semnificația efectivă a sărbătorii de Crăciun, de faptul că acesta înseamnă în tradiția creștină Nașterea Domnului, Întruparea Mântuitorului venit să ne spele păcatele, și câți dintre noi ne bucurăm, mai degrabă exclusiv, de ce avem sub brad?

Câți dintre noi mai facem o faptă bună și în afara sărbătorilor, sau atunci când nu ne vede și nu ne știe nimeni?

Câți dintre noi așteptăm Crăciunul pentru a ne bucura de cei pe care îi avem alături și câți așteptăm sărbătoarea doar pentru a ne lăsa mască invitații cu talentul nostru culinar, cu frumoasa noastră casă, cu impresionantele noastre daruri?

Mă întreb unde este adevăratul spirit al Crăciunului, în momentele în care stăm la cozi interminabile în magazine doar pentru că acestea se închid pentru maxim două zile, iar noi preferăm să facem cumpărături ca pentru apocalipsă.

Unde și când am schimbat semnificația religioasă a Crăciunului, unde și când am dat la schimb Nașterea Domnului pe vâltoarea și haosul consumerismului în care ne aruncăm de bună voie?

Când am mutat Lumina din suflet, pe care ar trebui să o simțim de Crăciun, exclusiv în luminițele de pe casă?

Nu aș vrea să fiu înțeleasă greșit: și eu fac cumpărături de Crăciun, și eu fac cadouri celor dragi mie, și eu îmi împodobesc casa și bradul și nu e nimic rău în toate treburile astea. Răul începe să se simtă când diluăm într-atât conținutul sărbătorii, când separăm într-atât religiosul de laic încât Crăciunul ajunge să fie o formă fără fond, un țel consumerist golit de conținut. Când ne interesează mai mult cum arată bradul decât ce semnifică el. Când ne interesează mai mult cum am ieșit în pozele de postat pe mediile de socializare virtuală decât cine a fost alături de noi în acele momente. Când ne imaginăm că spiritul Crăciunului reprezintă de fapt doar o scuză universală pentru a ne îmbuiba.

În ultimii ani, văd și resimt tot mai mult lipsa acelei călduri ce odinioară învăluia toți oamenii de Crăciun. Resimt lipsa solidarității, a umanității pe care Crăciunul le aducea cu sine. Și nu pot să nu mă întreb cum se face de ne-a fost furat Crăciunul?

Citește și: LIVE VIDEO Mesajul ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cu prilejul sărbătorii de Craciun și Anul Nou (galerie foto+video)