Editorial Bună ziua, sunt săracă. Pot intra să fur de la dumneavoastră?

Titlul este unul ironic, dar este concluzia tristă pe care am tras-o după ce am publicat un material zilele trecute legat de nişte persoane care furau grâu dintr-un TIR ce se deplasa către Portul Constanţa.

Un front comun de oameni au început să mă jignească pentru că acei oameni „fură pentru că sunt săraci” şi că ar trebui să îmi axez materialele pe cei sus-puşi care fură. Oameni buni, problema nu este că am scris de acele persoane în ziua aia, şi nu de politicieni sau patroni.

Furtul este tot furt. Infracţiunea este tot infracţiune. Mulţi afirmau că au ieşit în stradă pentru a stopa corupţia. Degeaba luptăm noi contra corupţiei la nivel înalt, dacă trecem cu vederea ceea ce se întâmplă în substratul societăţii. Nu putem să închidem ochii dacă un minor intră în locuinţa cuiva şi fură ce apucă, nu putem trece nici cu vederea când femei în toată firea fură din supermarketuri.

Hoţia este hoţie, fie că este făcută de o persoană publică sau de un om oarecare. Este uşor să spui că „a furat pentru că e sărac” când scrii asta de pe un telefon de ultimă generaţie, dintr-o casă la care nu plăteşti chirie sau rate şi ai maşina cumpărată cu banii jos. Eşti sărac? Munceşte. Nu te aştepta ca statul să îţi dea ajutor social. Eşti muncitor necalificat? Nu te aştepta să ai salariu de 5.000 de lei şi te plângi de sărăcie, dar din coşul de cumpărături nu lipseşte bidonul de bere şi pachetul de ţigări. Viciile sunt vicii, dar este alegerea fiecăruia.

Vorbind cu unii şi cu alţii, ţinând cont de mentalitatea lor, le-am propus să îmi permită să intru la ei în locuinţă să îmi însuşesc din bunuri, cu motivaţia că sunt săracă. Dacă nu îi deranjează că alţii fură, eu de ce nu aş putea? Nu este în regulă!

Faptul că punem o graniţă atât de greşită între hoţia de la nivel înalt şi mici furturi, spunând că este în regulă a doua, nu ne îndepărtează deloc de 3,6 cu executare. Pentru a face o schimbare la nivel înalt, trebuie să facem o schimbare cu noi. Hai să nu mai încurajăm comerţul ilicit, hai să nu mai cumpărăm ţigări de contrabandă, dar nici motorină, grâu şi alte produse pe care le găsim la băiatul acela de la colţ de stradă, lângă o piaţă aglomerată. Hai să cerem bonul fiscal când intrăm într-un magazin de cartier. Şi, uşor-uşor, putem să educăm generaţiile viitoare să aibă un simţ de răspundere mai mare, unde infracţiunea este infracţiune, iar atunci când vor ajunge în funcţii nu vor mai fi coruptibili.

În Europa suntem văzuţi ca hoţi. Asta pentru că, după Revoluţie, dorinţa asta de libertate a fost înţeleasă greşit de mulţi, iar situaţia actuală nu are ca principală cauză conducerea ţării, ci cei care formează un stat. Mentalitatea greşită a dus la un stereotip greşit.