Editorial Armonia din mijlocul diferențelor

Astăzi aniversăm Ziua Internațională a Toleranței, sărbătoare care ne amintește în fiecare an, pe 16 noiembrie, despre importanța respectului și acceptării diversității în lumea în care trăim.
 
Oamenii inteligenți sunt, în general, oameni deschiși și toleranți, fiindcă au realizat că lumea este fascinantă tocmai prin diferențele sale, fiind un prețios caleidoscop de tipologii, mentalități, credințe și modalități de expresie diferite.
 
Diferențele dintre noi ne oferă caracteristici unice, ne fac frumoși și irepetabili, iar perspectivele distincte asupra vieții fac ca fiecare dintre noi să lase o amprentă specifică în mediul în care se manifestă.
 
Oamenii nu pot evolua singuri. Avem nevoie de alți oameni care să ne servească drept oglinzi, care să ne provoace să creștem și să învățăm mai multe despre noi înșine, despre lume și rostul vieții noastre. Dar pentru asta avem nevoie de toleranță și înțelegere, pentru a privi alteritatea cu blândețe și curiozitate, cu dorința de a ști mai multe despre cei care nu sunt ca noi.
 
Intoleranța se naște, de cele mai multe ori, din ignoranță, atunci când rămâi fixat în zona ta de confort, nu vrei să fii deranjat de nici o provocare, nu vrei să afli nimic despre celălalt, despre ce gândește sau ce resorturi îi determină credința sau expresia.
În țările civilizate, școlile au educaţia pentru toleranţă ca prioritate, în paralel cu educaţia pentru pace, democraţie sau drepturile omului. Aceste componente însemnate ale educaţiei axiologice au ca scop cunoaşterea şi respectarea valorilor fundamentale ale unei societăţi sănătoase, în care, respectând un cadru de norme și legități, fiecare om este liber să se exprime așa cum dorește.
 
Lumea de mâine va arăta, cu siguranță, altfel. Copiii de astăzi, crescuți în spiritul acceptării alterității, vor ști să aprecieze și să integreze diversitatea, să găsească punți de comunicare între cele mai diferite perspective asupra vieții, să stabilească armonia din mijlocul diferențelor, să se concentreze asupra lucrurilor care îi unesc şi îi fac să se simtă bine împreună.
 
Calitatea noastră de ființe umane, trăitoare pe o planetă comună, minunată și foarte răbdătoare cu noi, ne dă dreptul și responsabilitatea de a face eforturi pentru a conviețui în armonie, transformând cultura competiției și războiului într-o cultură a parteneriatului, a cooperării și păcii.
Este o obligație de ordin etic, un semn de maturizare a omenirii care trebuie să depășească paradigma rivalității, confruntării și, practic, a autodistrugerii, contribuind în mod comun, fiecare cu ce are mai valoros, la evoluție, prosperitate și progres.