Dobrogea - File de istorie Pagini din trecutul oraşului Constanţa. Partea a II-a - 1840 - 1846

Oraşul Constanţa s-a numit până la 1878 Kustendje, (nume dat de turci şi care apare în diverse variante în sursele vremii). În acest material se foloseşte numai numele sau turcesc.


[1]         În martie 1829 a luat fiinţă la Viena compania de navigaţie pe Dunăre DDSG; în scurt timp, Dunărea a devenit şi o cale de navigat spre Marea Neagră; DDSG (Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft) a deschis curse regulate de la Viena via Galaţi/Kustendje la Smyrna şi Constantinopol şi, de asemenea, spre Levant şi Egipt.
În [1] este o hartă anterioară (din 1837) celei de mai jos (care este din 1843); varianta [1] din 1837 este prezentă în articolul despre „Canalul Dunăre - Marea Neagră“. În această primă variantă este listat doar vasul „Ferdinand I“ (lansat în 1836) din cele trei nave maritime DDSG existente la acea dată.
Acest „Ferdinand I“ este, de exemplu, vasul cu care Andersen [5] şi Ainsworth [6] au venit de la Constantinopol la Kustendje.


[2]         Alăturat, harta modificată faţă de cea din 1837. Harta prezintă acum situaţia DDSG în1843; se văd pentru prima dată detalii despre cele şapte vase DDSG folosite pentru linia maritimă până la Constantinopol.

 Detaliu - lista vaselor care navigau numai pe Dunăre și a celor maritime. Sunt menționate aici (1843) următoarele vase maritime - care navigau până la Constantinopol - cu escală la Kustendjeh:

- „Maria-Dorothea“:	1834	70 CP
- „Ferdinand I“:	1836	100 CP
- „Metternich“:	1837	140 CP
- „Crescent“:	1838	120 CP
- „Stambol“:	1838	160 CP (menționat de Andersen ca fiind naufragiat la / lângă Kustendje)
- „Levant“:	1839	44 CP
- „Seri-Pervas“:	1839	140 CP (menționat de Andersen ca fiind naufragiat la / lângă Kustendje

 
Vasul din imagine este „Franz I“ - primul vas al DDSG (maşină de 60 CP), lansat în 1830.
 
Cele două vase naufragiate în drum spre / lângă Kustendjeh sunt în textul original aufgelaufen (probabil împotmolite / înţepenite în stânci, spre mal).
 
În 1838, vasele DDSG au circulat pentru prima dată între gurile Dunării şi Constantinopol; atunci trebuiau schimbate trei vapoare pe porţiunea Budapesta (Pesth) şi Constantinopol. Pentru că în zona cataractelor de la Porţile de Fier (între Moldova şi Kladovo) nu circula niciun vapor, ci numai un „Ruderboot“ / o barcă mai mare / vas cu vâsle.

Vasele dunărene ale DDSG, care au deservit ruta Kladova - Sulina - au avut problema de a trece de cataractele de la Porţile de Fier. În 1837 erau doar două menţionate: „Argo“ şi „Panonia“. De ex., „Argo" a reuşit să treacă în 1834 de cataracte.
Vasele maritime ale DDSG au fost construite la Triest şi au ajuns direct la Marea Neagră.

În 1837, este menţionat ca vas maritim doar „Ferdinand I“ - care a început să deservească traseul Galaţi - Constantinopol în 1838; ritmul era la început de două saptămâni (însă fără escală la Kustendje).

În 1843, sunt menţionate şapte vase maritime cu escale la Kustendje. De ex., „Seri-Pervas“, care în aprilie 1839 va fi terminat la Trieste şi va începe apoi cursele Galaţi - Constantinopol.

 
Detaliu pentru partea dobrogeana în care este Kustendsche: 
 


[3]         Ziarul german „Allgemeine Zeitung“ publică regulat orarul DDSG spre Dunărea de Jos şi Constantinopol - via Kustendjeh; aici, un extras din 1840 - pentru luna iunie.
 
Curse săptămânale; o săptămână prin Galaţi, cealaltă prin Cernavodă - cu transbordare la Kustendjeh; Dobrogea era traversată cu care.
 
Durata cursei Budapesta - Constantinopol: zece zile (prin Galaţi) sau 11 zile (prin Kustendjeh). Durata în sens invers: 28 de zile (în care este şi carantină). 
 



[4]         1843: Karl Koch: „Reise längst der Donau nach Konstantinopel und nach Trebisond“. A fost un botanist german şi unul din întemeietorii dendrologiei.
 
În 1843 a făcut o călătorie de la Viena spre Constantinopol; a plecat la 12 iunie 1843. A călătorit pe Dunăre; descrie escalele făcute în diverse localităţi.
 
Descrie în detaliu cum decurgea o călătorie pe Dunăre / prin Dobrogea / de la Kustendje la Constantinopol. Detalii despre felul în care se călătorea, preţul biletelor. 
 
Citat din textul său:
 
„Pentru călătorul spre Constantinopol este util că la orice localitate de pe drum să [poată să] se dea jos şi să stea acolo cât timp doreşte, pentru că apoi să-şi continue călătoria cu orice alt vas. Biletele de mers au cupoane speciale pentru fiecare etapă importantă - care sunt tăiate în momentul când etapă este folosită.
 
Preţul pentru fiecare călătorie Viena-Constantinopol era în 1843 pentru cl. I: 125, cl. II: 85 şi cl. III (pe punte): 56 «Guldeni conv.». Întoarcerea Constantinopol-Viena costă cl. I: 100, cl. II: 70 şi cl. III: 50 Guldeni.
 
Durata călătoriei este de 11 zile (prin Kustendjeh) sau 13 zile (prin Galaţi); la întoarcere, Constantinopol-Viena este de 18-20 zile (fără carantină); este mult mai lungă pentru că se naviga din aval spre amontele Dunării.

DDSG pune la dispoziţie de la Linz până la ieşirea în Marea Neagră 20 de vase; de acolo până la Constantinopol sunt încă şapte vase [n.n. DDSG a vîndut toate aceste vase maritime în 1845 către Österreichisches Lloyd].“
 
Pasajul în care descrie Kustendje:
 
„Kustendje, după distrugerile făcute de ruşi, nu mai poate fi numită o «fortificaţie», pentru că zidurile de apărare căzute nu pot apăra nici măcar în faţa unui inamic slab.
 
Se află mai sus de 100 de picioare deasupra ţărmului şi coboară parţial până la mare. Ruinele - care nu lipsesc în aproape nicio localitate turcă, ocupă o mare parte din oraş. Printre ruine ne-am plimbat spre seară şi ne-am bucurat de priveliştea frumoasă a mării negre-verzi cu spumă fină la mal“.

În Cernavodă a văzut căruţe germane, lângă care erau bărbaţi îmbrăcaţi în jachete din pânză („Leinwand“) şi cu pantaloni albaştri. Erau şvabi care au locuit de mulţi ani în Basarabia şi care, după ani de prigoană, s-au văzut nevoiţi să plece din nou în altă parte. Şi au ales Turcia că nouă lor patrie.
 
Circa 300 de familii (bărbaţii i-au povestit lui) s-au adresat guvernului turc cu rugămintea să primească pământ; au propus să se stabilească în stepă dobrogeană - care era nelocuită. Turcii, neţinând cont de avantajul lor, au refuzat.
 
Astfel încât şvabii îşi caută peste tot unde găsesc munci manuale, să-şi poată procura o pâine săracă. Cea mai mare parte a lor este în Valahia; numai 11 familii au reuşit să-şi găsească un domiciliu în Silistra [n.n. Bulgaria].
 
[N.n.: este vorba de germanii stabiliţi în Dobrogea; primii au fost cei din Tulcea (1842), urmaţi de Malcoci (1843), Atmagea (1848), Sulina(1849) ş.a.m.d, care au plecat cu toţii (15.000 de persoane) din Dobrogea în 1940. Dar aste este o altă tema; poate altă dată?].
 

[5]         1841: „A Poet's Bazaar. Pictures of Travel in... Orient“. Hans Christian Andersen, ediţie apărută în 1871. Poet şi scriitor danez; cunoscut în toată lumea pentru scrierile sale pentru copii.
 
În primăvara lui 1841, H.C. Andersen a făcut un voiaj în sudul Europei - Italia, Malta, Grecia şi a ajuns la Constantinopol. De acolo pleacă înapoi spre Viena, prin Kustendje - călătorind cu diverse vase ale DDSG.
 
Itinerarul lui HC Andersen (Constantinopol - Viena, mai - iunie 1841):
 
- 5 mai: plecare de la Constantinopol la bordul lui „Ferdinand I“. Navigat prin Bosfor / Marea Neagră până la Küstendje.
- 7 mai: plecat de la Kustendje spre Hârșova (căruţă) şi apoi spre Cernavodă, îmbarcat pe „Argo“; călătorit via Silistra, Tartariet (Bulgaria)
- 8 mai: Rustchuk (Ruse, Bulgaria)
- 11-12 mai: traversează Porţile de Fier către Orşova
- 24 mai: pleacă de la Orşova spre Drenkova (poştalion)
- de la Drenkova se îmbarcă pe „Galathea“ spre Budapesta (via Moldova Nouă, Belgrad, Semlin)
- 31 mai - 2 iunie: Budapesta
- 2 iunie: de la Budapesta la Viena cu „Maria Anna“, via Presburg (Bratislava) (3 iunie)
- 4 iunie: sosit la Viena. 
 
H.C. Andersen: fotografie din 1851 (avea 50 de ani în acest moment)
 
Andersen descrie [5a] riscurile unei călătorii pe mare între Constantinopol şi Odessa; în iarna trecută au naufragiat trei nave în faţa localităţii Kustendje:
 
„Donnerstag, 6 Mai. În der Nacht einmal und dann den ganzen Morgen wegen des Nebels stillgelegen, dies wiederholte sich noch dreimal; ganz oben war der Himmel fast klar, doch rundherum Nebel, feucht und kalt; als er sich hob, waren wir an Küstendje längst vorbei, hätten wir diesen Kurs noch eine halbe Stunde fortgesetzt, dann wäre unser Dampfschiff aufgelaufen und das vierte gewesen, dem das hier passierte.
 
Die «Seri Pervas» war ein österreichisches, die «Neva» ein russisches und die «Stambul» ein österreichisches“.
 
Tradus:
 
„Joi, 6 mai. În timpul nopţii, din cauza ceţii, ne-am oprit o dată şi toată dimineaţa, de asemenea, aceasta s-a repetat de trei ori. Sus de tot, cerul era limpede - de jur-împrejur ceaţă, umed şi rece. Când s-a ridicat ceaţa, eram de mult la Kustendje; dacă ne-am fi continuat drumul încă o jumătate de oră, s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat cu alte trei vase înaintea noastră aici [n.n.: s-a întâmplat în 1840] deja: împotmolit / înţepenit între stânci.
 
Cele trei vase: «Servi Pervas» austriac, «Neva» rusesc şi «Stambul», din nou austriac“.
 
Pasajul în care descrie Kustendje:
 
„La ora 10 am acostat la Kustendje; un ţărm pustiu, mohorât, câteva case erau la marginea marii. Tavernă curată şi confortabilă. Ne-am plimbat prin oraş, care a fost distrus de ruşi în 1809; arata ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri; o cafenea abjectă, în care zăceau tolăniţi turci.
 
Aici am văzut prima barză în acest an. În câteva locuri, grinzile care poartă tavanul sau balconul casei sunt sprijinite cu capitole din marmură; am văzut părţi din coloane.
 
Se văd urmele zidului lui Traian, care se întinde de aici până la Dunăre. Pentru că în zonă nu se găseşte lemn de foc, se arde aici bălegar de vacă.
 
Carele din lemn, mai multe, trase de boi; la ora 4 după-amiază a sosit bagajul nostru, ţărani valachi conduceau carele. Un prânz excelent. O ceaţă umedă, rece, marea complet ascunsă... Noi trei, englezul [n.n. Francis Ainsworth, vezi cap. [6], mai jos], eu şi Trattner [n.n. maior în armata austriacă] am dormit pe sofale lungi, după ce înainte am băut Punsch...“
 
La Cernavodă, Andersen se îmbarca pe vasul DDSG „Argo“, cu care călătoreşte prin Silistria - până la Orşova. Acolo s-a dat jos din vapor şi şi-a continuat călătoria pe uscat, cu un poştalion, până la Drenkova etc.
 
„Argo“ în faţa Silistrei. Vasul a fost construit în 1833; avea o maşină de 50CP. În 1834 a reuşit să traverseze cataractele de la Porţile de Fier (între Moldova şi Kladovo) - unde a şi rămas. „Argo“ a fost folosit în primul rând pentru porţiunea din Dunăre între Kladovo şi Galaţi (780 km). A ajuns şi la Sulina.
 


[6]     1841: „The Communication between the Danube and the Black Sea“, by W. Francis Ainsworth, Esq.
 
William Francis Ainsworth [1807-1896] a fost un chirurg englez; geograf şi geolog, dar şi scriitor şi editor. [Wiki] A participat în calitate de chirurg şi geolog la o expediţie trimisă de Royal Geographical Society la creştinii din Chaldaea, Mesopotamia, Siria, Mosul, în primăvara lui 1840. La sfârşitul lui 1840 a ajuns la Constantinopol.
  
În acel moment, expediţia avea probleme financiare, iar Ainsworth a trebuit să se întoarcă acasă pe cheltuiala lui. Întâmplător (?), a călătorit împreună cu Christian Andersen cu acelaşi vas, „Ferdinand I“, al DDSG, plecat de la Constantinopol la 5 mai 1841; a ajuns la Kustendjeh la 6 mai 1841.
 
El descrie Kustendjeh în detaliu:

 
„Kustendjeh este azi un sătuc turcesc, cu aproximativ 200 de colibe şi cu resturile unui chei de piatră care intră în golf; care este mic şi cu apă adâncă şi apărat de vânturile din N şi NE. În dimineaţa în care am ajuns, ceaţa a fost atât de deasă, încât, deşi căpitanul vasului a spus că suntem la câteva mile de destinaţie, nu se putea vedea coasta; aşa că ne-am oprit, aşteptând ca ceaţa să se risipească - ceea ce s-a şi întâmplat după câteva ore, când am văzut că suntem la puţin mai mult de o milă de coastă.
 
Compania [n.n. DDSG] are o casă mică pentru pasagerii săi, care este împărţită în trei părţi la primul etaj; o parte pentru pasagerii de cl. I, o altă pentru cei de cl. a II-a şi o parte centrală pentru table d'hôte [n.n. înseamnă „meniu fix“; se servea masa pentru pasageri]. Bucătăriile sunt dedesubt, în faţă este un balcon pentru fumători. Este prevăzut şi un spaţiu pentru doamne, dacă sunt prezente. Agentul companiei a ocupat una dintre cele mai mari case din sat; carele folosite pentru transport erau împrăştiate în curte“.
 
O imagine a Kustendjeh - casa DDSG descrisă de Ainsworth este probabil cea din dreapta. În stânga: Moscheea „Sultan Mahmud“, ridicată în 1823.
 
El continuă:
 
„Aspectul celor câteva case europene contrasta ciudat cu felul în care arată un sat otoman. Capetele de la fronton vopsite în alb, balconul vopsit, coteţele de porci curate, femeile care nu sunt acoperite [n.n. în stil musulman], felul rapid în care se mişcă bărbaţii şi femeile şi aspectul general aerisit şi al resurselor sunt, chiar într-o comunitate atât de mică, suprapuse într-o apropiere imediată cu case ce stau să cadă, magazine închise, femei învelite [n.n. stil musulman] care sunt nefolosite şi bărbaţi prea mândri pentru că să muncească.
 
Ce nu este european are o imobilitate de putrefacţie şi moarte; ce este european are vioiciunea tinereţii şi a vieţii“.
 
Un car turcesc: Araba(h)


  
„Deşi dimineaţă devreme bagajele grele trebuiau să fie transportate în care („arabahs“) trase de boi, nu am putut pleca mai departe în aceeaşi zi, ceea ce a fost pentru mine o ocazie plăcută de a vedea împrejurimile“.
 
Francis Ainsworth continuă:
 
„Alaturez o schiţă făcută în timpul călătoriei [n.n. de la Kustendjeh la Cernavodă], care este mai detaliată decât orice am văzut până acum; se poate vedea din ea că iniţiativă şi cheltuieli moderate sunt necesare pentru a se îmbunătăţi navigaţia pe Dunăre, prin construcţia unui canal de comunicare cu marea“.
 
 


[7]     1841: „Journal of a Steam Voyage down the Danube to Constantinople“, by Robert Snow, Royal Astronomical Society. Printed London, Moyes and Barclay, 1842.

 
Pe Dunăre a călătorit de la Ratisbon (azi, Regensburg) până la Cernavodă. De acolo a traversat Dobrogea până la Kustenje şi apoi cu vaporul până la Constantinopol.

Pasajele interesante pentru noi sunt:
 
 „Cernavodă este un sat bulgăresc care arată mizerabil şi care nu oferă nicio posibilitate de a găzdui călători.
...
 
La Cernavodă ne-am despărţit de Dunăre, după un voiaj spre aval de aproximativ 1.200 de mile, realizat pe «aripi de aburi» (se referă aici la vapoarele cu aburi DDSG) în 26 de zile, inclusiv şapte zile petrecute la Pesth, patru la Orşova, astfel încât am fost zece zile şi nopţi la bord.
 
......................
 
(…) la ora şase dimineaţă am plecat de la Cernavodă spre Kustenje în care uşoare, fiecare tras de patru cai, conduse de un căruţaş („postillon“). Bagajele au fost trimise în timpul nopţii deja cu care trase de boi („bullock- wains“).
 
Cernavodă este la mai mult de 40 de mile distanţă de Kustenje şi am călătorit toată distanţă cu aceiaşi cai, oprindu-ne de trei ori... întreaga călătorie a durat mai puţin de şapte ore.
 
(…) nu a fost o şosea [n.n. făcută pentru acest traseu]. (…) La aproape zece mile de Kustenje, am depăşit carele cu bagaje care au plecat de la Cernavodă în noaptea trecută, unde am ajuns la începutul după-amiezii“.
 
Robert Snow, mai departe, descrie Kustenje: 
 
„Kustenje este situat pe un promontoriu mic deasupra Marii Negre; a fost odată un oraş înfloritor, însă este acum ruinat, fiind aproape complet distrus de ruşi.
Se poate lăuda cu antichităţi; fragmente de coloane din marmură, de asemenea, se pot întâlni printre ruine rămăşiţe multe ale structurilor române; sunetul numelui său, Constantina, este încă în denumirea sa oficială.
 
Casa la care am fost a fost mult mai confortabila decât ne-am aşteptat. Ea aparţine «Danube Steam Company» [n.n. DDSG], care a refăcut-o şi a dotat-o într-un mod simplu pentru cazarea pasagerilor săi. Erau două paturi normale, însă noi toţi am preferat - de frica insectelor - să dormim pe divanuri simple sau pe sofale care aparţineau de camere. Am petrecut noaptea într-un confort foarte tolerabil. Dl Marenovitch, agentul companiei, care a venit cu noi de la Cernavodă, s-a ocupat de toate detaliile cu cea mai mare atenţie şi curtoazie“.
 
Urmează plecarea de la Kustenje: 
 
„Vaporul «Ferdinand I» a sosit de la Constantinopol în noaptea aceasta, noi ne-am pregătit să plecăm cât mai repede de la Kustenje. Am fost totuşi alarmaţi de ştirea primită că a fost un caz de ciumă la Constantinopol - de unde vasul nostru tocmai ajunsese.
 
Autorităţile de la Kustenje nu au dat voie ca noi să ne îmbarcăm - aşa cum a rezultat din discuţiile cu cei de la ţărm. Dl Marenovitch a reuşit totuşi să depăşească această problemă, astfel încât noi ne-am îmbarcat încă o dată - pentru ultima dată înainte de a ajunge la Constantinopol.
 
Dacă nu am fi reuşit să ne îmbarcăm la Kustenje, ar fi trebuit ca noi să ne reîntoarcem la Cernavodă şi să ne reîmbarcam în vaporul pe care l-am lăsat acolo, să mergem spre Galaţi şi să aşteptăm acolo într-un mare disconfort, până când «Ferdinand» ar fi putut ajunge înapoi astfel încât să ne întâlnim cu el la gura Dunării“.
 
[8]     1842: „Une année dans le Levant: Voyage en Sicile, en Grece et en Turquie“. Charles Marie Ferdinand Alexis, vicomte de Valon. Paris, Dauvin et Fontaine, Libraires, 1846 (prima ediție) / 1850 (a doua ediție).
 
A fost un arheolog, călător şi scriitor francez (1818 - 1851). În 1842, la vârsta de 24 de ani, a plecat să viziteze Orientul, prin Italia, Sicilia, Grecia, Smyrna - şi a trecut şi prin Kustendjé.
 
Volumul sau în care relatează călătoria din 1842 prin Kustendje a apărut într-o primă ediţie în 1846.
 
De Valon, la plecarea sa de la Constantinopol:
 
„... şi [care este] cel mai bun mod [n.n. de a călători] decât printr-o trecere pe la principalele oraşe ale Turciei Europene, o oprire în Ungaria, Pest, cel mai voluptuos dintre oraşe, o şedere la Viena, cea mai fericită capitală, un ochi pe Germania verde?
 
Acest itinerar, care tocmai a fost deschis de recenta organizare a vaselor cu aburi pentru Dunăre [n.n. DDSG], completa de minune, mi s-a părut, călătoria mea în Orient.
 
Aşa că m-am îmbarcat într-o zi pe «Maria-Dorotia» [n.n. „Maria-Dorothea“], un pachebot austriac de 70 de cai [n.n. cai putere], care a pornit spre Kustendje, un mic port din Marea Neagră.
 
Navigaţia prin Kustendje are, pe lângă Galacz, situată, după cum ştim, lângă gura Dunării, avantajul de a fi patru zile mai rapidă.
 
«Maria-Dorotia» a ridicat ancora la prânz, şi pentru ultima oară am văzut ţărmurile încântătoare ale Bosforului“.
 
Vasul cu care a călătorit De Valon de la Constantinopol la Kustendje: „Maria-Dorothea“; acesta a fost primul vas maritim al DDSG - mașină de 70 CP; aici se vede lansarea lui festivă în 1834:
 
De Valon descrie acum Kustendje: 
 
„Kustendje, unde am debarcat a doua zi, nu avea niciun port - un pârâu - râu în cel mai bun caz. Este un sat sărac, alcătuit din colibe foarte asemănătoare cu locuinţele castorilor; câteva femei în zdrenţe, nişte ţigani murdari se plimbau singuri pe plajă.
 
Întreaga populaţie este de aproximativ o sută cincizeci de locuitori, care au murit de foame, până când un inginer şi-a desemnat satul drept punctul de transbordare a vaselor de pe Dunăre.
 
Debarcarea a avut loc cu o ordine remarcabilă. Un agent al companiei era acolo să ne primească; căruţele trase de boi ne-au aşteptat bagajele; ne-au recomandat să nu ne amestecăm, să ne îngrijorăm de nimic şi am fost conduşi într-o baracă, al cărei aspect exterior [n.n. mizerabil] a fost în contrast cu curățenia extremă a interiorului.
 
Un mic dejun excelent a fost pregătit: în această ţară sterilă, în acest sat lipsit de tot, confortul a fost împins până la punctul de a răci apa de băut“.
 
„Aceste investigaţii se datorează agentului companiei austriece, M. Marinowitch, care este cu siguranţă cel mai activ, cel mai atent, cel mai politicos bărbat pe care îl poate folosi o companie.
 
Fără să ne ocupăm de acest lucru, am găsit la terminarea mesei, la uşă, cinci sau şase care trase de patru cai şi conduse de căruţaşi, care erau îmbrăcaţi ciudat.
 
Erau din toate naţiile: bulgari, jumătate goi, ruşi îmbrăcaţi în piele de oaie, valahi cu căciuli din blană cu aspect sălbatic, sârbi cu pălării mari, polonezi şi moldoveni.
 
Dl Marinowitch vorbea în fiecare dintre limbile lor şi se descurca atât de bine în lumea lui, încât, după cinci minute, totul se află la locul sau, iar carele au mers în prin galop, în mijlocul unui nor de praf“.
 
 
[9]     „Voyage en Turquie et en Perse exécuté par ordre du gouvernement français“. Ignace Xavier Morand Hommaire de Hell, Jules Laurens. Paris, P. Bertrand, 1854.
„Sou-titre: Cet ouvr. est accompagné de cartes, d'inscriptions etc., et d'un album de 100 planches dessinées d'après nature par Jules Laurens“
 
A fost un geograf francez (născut în Alsacia, la Altkirch), inginer şi călător care a făcut cercetări în Turcia, Rusia de Sud şi Persia.
 
A publicat șase volume; aici sunt folosite:
 
Tome premier: 1.1 / 1.2 - volumul nr. 1 (are două părți)
Tome quatrième - volumul nr. 4.
 
Hommaire de Hell făcuse deja un prim voiaj în sudul Rusiei (între 1838-1841); de data asta a dorit să studieze părţile aflate la sud de prima lui vizită.
 
În iulie 1846 era la Constantinopol; a plecat de la Terapia cu un barcaz mic („une petit barque“) la sfârşitul lui august 1846, trecând prin la Varna, şi a ajuns apoi la Kustendje.
 
De aici a călătorit apoi spre Iaşi, întorcându-se de la Galaţi la Constantinopol cu vaporul.
 
Urmează relatarea lui din primul volum - despre Custendjeh, in capitolul VII:
 
„Iată unul din locurile cele mai interesante din itinerarul nostru: Custendjeh, anticul Tomi, locul exilului lui Ovide, care a scris „Tristele“ sale; pe lângă aceste amintiri mari, Custendjeh se recomandă prin importanța istoriei sale proprii, atestată de o cantitate inumerabilă de ruine antice, pe cât de diverse, pe atât de bogate, care fac din această localitate un adevărat muzeu în aer liber.
 
În jur de cincizeci de case în ruină împrăştiate în jurul uneia sau a două mori de vânt, iată oraşul actual!“
 
Detaliu construcții în jurul moscheii:

Detaliu: partea de sus a imaginii:
 
O altă variantă a acestei imagini a lui Jules Laurens:
 
În imaginea de mai sus se pot vedea:
- Moscheea „Sultan Mahmud“, construită în 1823
- în faţa ei este (probabil) casa companiei DDSG (pe care am văzut-o în capitolul anterior, Ainsworth)
- o moară de vânt; alături un (posibil) hambar de grâne, rotund
- diverse construcţii spre mare.
 
Detaliu - resturi ale zidului antic:
 
Și în zilele noastre: zidul din N-E [10]
 
Descrierea continuă:
„Peninsula nu se ridică mai mult de 25 m deasupra nivelului mării, avansând cu vârful său spre est cu două braţe spre sud şi nord.
 
Pacheboturile austriece au dorit, la început, să facă acest loc staţia lor principală de la Dunăre la Marea Neagră. Și, cu siguranţă, ideea nu a fost rea, pentru că acest port ar putea avea o importanță mare.
 
Dar să revenim la ziua de azi, la istoricul Tomi, în faţa mărturiilor în marmură, piatră etc. care merită atât de multă atenţie din partea vizitatorilor rari, ce riscă să dispară, dintr-un abandon complet.
 
Totul demonstrează importanța pe care au dat-o grecii, şi, mai presus, romanii acestei colonii situate pe drumurile barbarilor care ieşeau din Asia pentru a ameninţa Occidentul. Se pare că aici au fost întotdeauna fortificaţii importante“.
 
Urmează descrierea drumului său spre Cernavodă. Pe drum întâlneşte sate tătărești (spune că sunt cam 15 asemenea sate, unde locuiesc cam 2.000 de familii). Scrie despre fizionomia lor (tip mongol amestecat cu cel turc).
 
Un sat tătăresc:
 
Laurens a desenat fizionomia locuitorilor din Dobrogea:
 
Urmează Hommaire de Hell, volumul 4. El conţine următoarele capitole:
 
- „Géologie des bords européens du Bosphore et de la Mer Noir, depuis Thérapia jusqu'a Varna et jusqu'au Danube“
- „Observations astronomiques, voyage de Constantinople au Danube“
- „Inscriptions greques et latines, requeillies par M. Hommaire de Hell et expliquées par M. Philippe Le Bas (de l'Institute)“ - în care sunt descrise inscripțiile greceşti şi latine găsite pe drumul său (nu numai de la Custendjeh).
 
„Inscriptions greques et latines, recueillies par M. Hommaire de Hell et expliques par M. Philippe Le Bas (de l'Institut)“
 
Pentru noi, acum sunt interesante inscripţiile latine găsite la Custendjeh de Hommaire de Hell. Ele sunt:
Planșa II / I:
 
Textul tradus este:
 
„Această inscripţie găsită la Custendjeh (vechiul Tomi) a fost deja publicată sub nr. 5287 de către M. Guill. Henzen, în volumul III al lucrării Selecţie de inscripţii latine, primele două volume se datorează lui Orelli, iar după, o copie şi o restituţie foarte inexactă datorită lui M. Arneth (Buletinul sesiunilor Acad. Viena , IX, 5, 1852, p. 885).
 
Copia lui M. Hommaire de Hell, în ciuda numeroaselor deficienţe pe care le prezintă, face posibilă restaurarea acestui monument cu certitudine. Se citeşte după cum urmează:
..................
Conform datelor furnizate de acest document, acesta trebuie să aparţină anului 122 sau 123. Oraşul care i-a ridicat lui Hadrian o statuie ce a avut un piedestal pe care era gravată această inscripţie a fost oraşul Tomi, încă liber în acea epocă, după cum a fost demonstrat nr. 5280 din Selecţia de inscripţii latine menţionată mai sus, publicată pentru prima dată în Buletinul Institutului de Corespondenţă Arheologică, 1848, p. 157. Conform liniilor 14 şi 15 din această ultimă inscripţie, putem restabili cu certitudine linia 6 a noastră“.
 
Similare sunt și celelalte inscripții latine văzute de Hommaire şi desenate de Jules Laurens: 
Planșa II / II:
 (Textul se poate pune la dispoziție.)

Planșa II / III:
 
(Textul se poate pune la dispoziție, pentru cine dorește.)

Bibliografie:
 
[1] „Donau-Schiffahrt“. Arbeitskreis Schiffahrtsmuseum Regensburg e.V., Druckerei Marquardt, Regensburg, 2004
 
[2] „Carte Du Cours Du Danube depuis Ulm jusqu'à son embouchure dans la Mer noire ou Guide De Voyage A Constantinople sur le Danube : avec indication de tout ce qui a rapport à la Navigation des Pyroscaphes sur cette route“
Scara: [ca. 1:2.300.000]
Artaria & Compagnie, 1843, Viena
 
[3] „Allgemeine Zeitung“. Johann Friedrich von Cotta, Verlag München, 1840
 
[4] „Reise längst der Donau nach Konstantinopel und nach Trebisond“, von Professor Dr. Karl Koch. Weimar,
Druck und Verlag des Landes=Industrie=Comptoires, 1846
 
[5] „A Poet's Bazaar. Pictures of Travel in Germany, Italy, Greece and the Orient“. By Hans Christian Andersen,
New York, 1871
 
[5a] „Ja, ich bin ein seltsames Wesen...“, Tagebücher 1825-1875, Hans Christian Andersen
 
[6] „The Communication between the Danube and the Black Sea“, by W. Francis Ainsworth, Esq. In „The Mirror of Literature, ... Discoveries in the Arts and Sciences“. Vol II, London, 1842
 
[7] „Journal of a Steam Voyage down the Danube to Constantinople“, by Robert Snow, Royal Astronomical Society. Printed London, Moyes and Barclay, 1842.
 
[8] „Une année dans le Levant. Tome 2: La Turquie sous Abdul-Medjid“. Charles Marie Ferdinand Alexis vicomte de Valon. Paris, Dauvin et Fontaine, Libraries, Passage des Panoramas. 1846.
 
[9] „Voyage en Turquie et en Perse; exécuté par ordre du gouvernemnt français pendant les années 1846, 1847 et 1848. Cet ouvrage est accompagn. de cartes, d'inscriptions, etc., et d'un album de 100 planches par Jules Laurens“.
„Note: Inscriptions grecques et latines recueiilies par M. Hommaire de Hell, et expliquées par M. Philippe Le Bas“.
Hommaire de Hell, Ignaz Xavier Morand; Jules Laurens. Paris, Bertrand, 1854.
 
[10] „Zidul de aparare al Tomisului de epocă târzie“. Adrian Radulescu, Pontica 28, 1995.

• facebook.com/Dan.Sambra.1/ 

  Citeşte şi:

• Dobrogea - File de istorie: Pagini din trecutul oraşului Constanţa. Partea I - până la 1840 (galerie foto)

• DOBROGEA. FILE DE ISTORIE​

• Dan Şambra şi file de istorie dobrogeană