Istoria dispărută Casele comunităţii bulgare din peninsula Constanţei. Cui aparţineau şi unde se aflau

Dobrogea este pământul strămoşesc în care etnii diferite convieţuiesc paşnic, lipsite de conflicte, de sute de ani. Datele istorice conduc fără îndoială la ipoteza că Dobrogea de azi există prin munca tuturor oamenilor ce au iubit şi vieţuit în acest pământ, indiferent de apartenenţa lor etnică.


ZIUA de Constanţa vă prezintă frânturi din istoria comunităţii bulgare, mai exact, frânturi despre casele dispărute pe care membri ai comunităţii bulgare le-au ridicat în peninsula Constanţei.


Informaţiile cuprinse în articol fac parte din datele puse la dispoziţie de către Institutul Naţional al Patrimoniului, în cadrul unui proiect dezvoltat cu Direcţia de Cultură Constanţa şi Muzeul Naţional de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Astfel, în urma informaţiilor strânse în cadrul proiectului menţionat anterior, s-au identificat patru case dispărute ale comunităţii bulgare, imobile ce au fost demolate înainte de anul 1989. Acestea sunt Casa Theodor Canceff, Casa Vasile Coleff, Casa Enache Hristu şi Casa A.H. Petrof.


Potrivit informaţiilor oficiale puse la dispoziţie de Institutul Patrimoniului şi autorităţile locale, prima comunitate bulgară din Constanţa s-a format în jurul anului 1873, fiind vorba despre oameni veniţi din zonele de la sud de Dunăre şi din zona Balcanilor Răsăriteni. În cea mai mare parte, bulgarii din Constanţa de la momentul respectiv erau negustori, meşteşugari, proprietari de prăvălii ori comercianţi de zarzavaturi. Conform sursei citate, membrii comunităţii erau concentraţi mai ales în zona peninsulară a Constanţei, zona veche, mai ales în perimetrul format din Geamia Mahmudie, Hotelul Carol şi Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“.


Nucleul comunităţi bulgare constănţene l-a constituit biserica pe care aceştia au ridicat-o în jurul anului 1879. Ulterior ridicării acesteia, după aproximativ 20 de ani, „cu eforturi financiare comune, aceştia au cumpărat terenul şi au construit la începutul secolului XX, biserica «Sfântul Nicolae», prima şcoală şi casa parohială pe strada Maior Şonţu nr. 7“, se arată în informaţiile oficiale puse la dispoziţie de Institutul Naţional al Patrimoniului.


 

„Autorizaţiuni“ de construire

În ce priveşte casele dispărute ale comunităţii, se arată în documentul oficial al INP următoarele: „În Arhivele Judeţene din Constanţa au fost găsite autorizaţii de construire pentru casele lui Theodor Canceff, din strada Carol 150, din anul 1908, Vasile Coleff, din strada Tomis 3 şi 5, din anul 1912, Hristo Enache, din strada General Manu, din anul 1914 şi ale lui A.H. Petroff, din strada Mihail Kogălniceanu, din anul 1910“.


Casa Theodor Canceff se afla, aşa cum se menţionează anterior, pe strada Carol. „Autorizaţiunea de construcţie“ este emisă în data de 13 februarie 1908 şi este însoţită de Planul de situaţie, documentele fiind aprobate de autorităţile locale. În „Autorizaţiune“ se prevede faptul că imobilul va avea înălţimea de 10 m, „pereţii vor fi din piatră sau cărămidă, lucraţi cu mortar de var alb, hidraulic sau ciment“.


Pentru Casa Vasile Coleff s-a primit „autorizaţiunea de construcţie“ în data de 3 martie 1912. Imobilul urma să fie ridicat pe strada Tomis, la numerele 3 ş 5, şi urma să aibă o înălţime de 9,50 metri. Potrivit Planului de situaţie ce însoţea solicitarea privind eliberarea autorizaţiei de construcţie, imobilul se învecina cu comunitatea musulmană.


Casa Enache Hristu a primit, şi ea, „Autorizaţiunea de construcţie“, documentul fiind eliberat în data de 27 august 1914. În actul citat se menţionează că „această autorizaţiune este valabilă numai pe un termen de un an de zile pentru realizarea lucrărilor“. Clădirea urma să aibă o înălţime de 6 metri, fiind situată pe strada General Manu.


Nu în ultimul rând, Casa A.H. Petrof urma să aibă o înălţime de 9 metri. „Autorizaţiunea de construcţie“ a fost eliberată pe data de 12 mai 1910, de către autorităţile locale şi era valabilă tot timp de un an de zile. Imobilul urma să fie ridicat pe strada Mihail Kogălniceanu.
Bulgarii stabiliţi în Constanţa nu au depăşit, potrivit datelor deţinute de Institutul Naţional al Patrimoniului, numărul de 1.000 de persoane.


Citeşte şi:

#citeşteDobrogea:
Procesiunea din Mecca Dobrogei - „Turcii, românii, bulgarii, armenii vin să doarmă o noapte lângă mormântul sfântului” (galerie foto)