#citeșteDobrogea In Memoriam Hadrian Daicoviciu, unul dintre cei mai mari istorici ai României (document)

„Există anumite momente când, cu smerenie și recunoștință, trebuie să evocăm memoria unor personalități istorice și culturale care au jucat un rol important în devenirea noastră, respectiv în păstrarea și afirmarea identității noastre naționale”, scria Atilla Varga într-un articol dedicat universitarului clujean Hadrian Daicoviciu, apărut în buzznews.ro.
 
În aceeași notă omagială, în urmă cu 35 de ani, regretatul istoric constănțean Adrian V. Rădulescu evoca, în nr. 17 al revistei Pontica, personalitatea savantului Hadrian Daicoviciu, la puțin timp de la funeraliile la care participase la Cluj Napoca. „Stingerea timpurie din viață a lui Hadrian Daicoviciu, în pragul împlinirii vârstei de numai 52 de ani, ne-a îndurerat nespus de mult, colegi și prieteni din diferite părți ale țării îndreptându-ne spre urbea napocensă, pentru a-i aduce un ultim omagiu. Evocarea încearcă acum să reliefeze nu numai datele existenței și operei sale, ci și profilul său intelectual și moral remarcabil, însăși ființa sa străbătută de flacăra cercetării, moștenită de la ilustrul său părinte, acad. Constantin Daicoviciu.(...)
 
Sesiunile științifice ale Muzeului tomitan au fost onorate cu participarea sa la câteva ediții și o comunicare cu care a colaborat la PONTICA (nr. 4 din 1971), cu sugestivul titlu: «Burebista și Dobrogea», rămasă preeminentă” (vezi secțiunea „Documente“).
 

Scurtă fișă biografică

 
Erudit istoric, renumit arheolog, eminent profesor universitar, distinsă personalitate a vieții culturale clujene și românești, Hadrian Daicoviciu este prezent în spiritualitatea românească prin contribuțiile sale la istoria Daciei romane. Întreaga viață și activitate ale lui Hadrian Daicoviciu au fost strâns legate de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. A copilărit în clădirea muzeului alături de tatăl său, academicianul Constantin Daicoviciu, jucându-se printre monumentele din curte, a trăit în muzeu și a „plecat” tot de aici, prematur.
 
Hadrian Daicoviciu s-a născut la Cluj în ziua de 11 octombrie 1932. A urmat clasa primară la Școala de Aplicație de pe lângă Școala Normală de fete din Cluj, iar clasele II și IV la Școala de Aplicație de pe lângă Școala normală de fete din Sibiu.
 
Ulterior, s-a înscris la cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din localitatea sus menționată, dar nu a rămas aici decât până la revenirea din refugiu, fiind acceptat, ulterior, la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj (devenit succesiv Liceul de Băieți nr. 3 și Liceul „Emil Racoviță”).
 
A absolvit Liceul în anul 1951, obținând diploma de bacalaureat cu nota 10. Primii doi ani la Facultatea de Istorie (1951-1953) i-a urmat în cadrul Universității „V.I. Ulianov” din Kazan, iar ultimii doi la Universitatea „V. Babeș” din Cluj, beneficiind mai apoi de diplomă de merit.
În anul 1955 a fost numit preparator la Facultatea de Istorie-Filosofie, urmând, pe rând, toate treptele universitare: preparator principal (1956), asistent (1957), lector (1961), conferențiar (1973), profesor universitar (1977).
Între anii 1961-1966 a funcționat ca și lector la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj, respectiv Oradea. La 15 noiembrie 1966 a fost numit șef al secției de istorie veche la Muzeul de Istorie al Transilvaniei pentru ca, la 1 ianuarie 1969, să devină director adjunct, respectiv director plin (februarie 1974).
 
Hadrian Daicoviciu (n. 11 octombrie 1932 - d. octombrie 1984) a obținut titlul științific de doctor în istorie magna cum laudae.
A fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a UBB, membru al Societății de Studii Clasice și al Uniunii Internaționale de Științe pre- și protoistorice și director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei și al Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca.
 
S-a remarcat ca epigrafist, fiind specializat în istoria antichității. El a depus o muncă susținută de cercetare dedicată aproape exclusiv istoriei Daciei dinainte și după cucerirea romană. A fost autor al mai multor lucrări despre istoria și cultura dacilor. A obținut Premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei Române.
 
Hadrian Daicoviciu a publicat excelentele lucrări: Ulpia Traiana: Sarmizegetusa romană (Ed. Meridiane, 1962; reeditat în 1966) - împreună cu Constantin Daicoviciu; Dacii (Ed. Științifică, 1965; reeditată Ed. pentru literatură, 1968; Ed. Enciclopedică Română, 1972; Ed. Hyperion, Chișinău, 1991); Columna lui Traian (Ed. Meridiane, 1966; reeditată 1968) - împreună cu Constantin Daicoviciu; Istoria României. Manual pentru clasa a XII-a (EDP, 1968; reeditat în 1971) - coautor; Istoria României: Compendiu (EDP, 1969; reeditat în 1971) - coautor; Histoire de la Roumanie des origines a nos jours (Editions Horvath, 1970) - coautor; Dacia de la Burebista la cucerirea romană (Ed. Dacia, Cluj, 1972); Dicționar enciclopedic de artă veche a României (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1980) - coautor; Probleme fundamentale ale istoriei României: Manual și crestomație (1983; reeditat în 1987) - coautor; Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu, Decebal (1984 - vezi wikipedia.ro).
 
Hadrian Daicovicu a fost un istoric strălucit, care a murit în plină putere creatoare, în urma unui atac de cord.
 
Sursa text și foto: www.buzznews.ro