Ştiţi de unde vin numele localităţilor constănţene? Turcii, tătarii, grecii dar şi comuniştii au avut contribuţia lor

Nu de puţine ori am vizitat localităţi din judeţ amuzându-ne de numele lor şi încercând să intuim cum au căpătat denumirile respective. Provenienţa denumirilor închipuită de noi este însă departe de ceea ce istoricii au descoperit şi cunosc cel mai bine.

O istorie interesantă se găseşte în originea numelui oraşului Cernavodă. O primă variantă ar fi că oraşul a fost construit de legendarul domn muntean Negru Vodă, existând ipoteza că numele său ar deriva din cuvântul slavon cerna (cernîi) care înseamnă negru. O altă versiune este că denumirea vine din slavonă având semnificaţia de apa neagră.

Prima denumire a oraşului Constanţa a fost Tomis, numele coloniei milesiene ce vine de la cuvântul grecesc - temno ce însemnă „a tăia".

La începutul epocii bizantine, Constantin cel Mare extinde Tomisul cu un nou cartier numit Constantiana. De atunci Tomisul capătă denumirea de Constantia. Denumirile vechi ale oraşului Constanţa sunt Tomis, Constantia şi Köstence.

Numele de Mangalia, ce apare din anul 1593, derivă din Pangalia, care în greaca bizantină înseamnă „cea mai frumoasă". Mangalia apare cu denumirea de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Mangalia a fost în trecut o colonie antică întemeiată de greci care purta numele de Callatis (de la râul Calles din Asia Mica).

Medgidia derivă din cuvântul turc - Mecidiye. Până în anul 1850, localitatea era un cunoscut târg de cereale care se afla în atenţia sultanului Abdul Medgid. Medgidia şi-a luat denumirea de la numele sultanului.

Numele localităţii Murfatlar provine din turcescul „Al lui Murfat". De altfel din cauza originii sale numele oraşului a fost schimbat în Basarabi, denumire pe care a deţinut-o între 1924-1965 şi 1980-2007. Numele de Murfatlar apare pentru prima dată în documente în anul 1855.

Potrivit unor documente, localitatea Eforie Sud a fost înfiinţată în anul 1899 de Ioan Movilă, un boier din zona Moldovei, care a construit aici hotelul Movilă. Staţiunea a fost denumită Băile Techirghiol-Movilă, dar şi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă. În 1909, Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, înfiinţează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu, cu instalaţii de băi calde, aplicaţii de cataplasme şi helioterapie.

Eforie Nord s-a format în anul 1894, când Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti a construit aici un sanatoriu balneoclimateric.

Numele oraşului Hârşova are şi el o istorie interesantă. Numele derivă din expresia „odovan hîrs geliyor" care se traduce prin vine ursul (hârs) din şes (câmpie). Vorbele îi aparţin sultanului şi au fost rostite la momentul cuceririi fortificaţiei. Pentru a-i alunga pe turci, apărătorii cetăţii au folosit piei de urs, iar sultanul a strigat „Odovan hîrs geliyor!", dând astfel numele localităţii.

Numele oraşului Ovidiu este legat de cel al vestitului poet latin Ovidius, simbol al trecerii romanităţii pe aceste meleaguri. Există multe presupuneri că mormântul poetului Ovidius s-ar afla pe această insulă aşa cum circulă şi legende precum că cei doi stejari bătrâni ce se înalţă aici ar fi fost plantaţi chiar de poet. Actualul oraş Ovidiu a fost denumit în trecut şi Silişte (nume care datează de prin anul 1650), Sut Ghiol (denumire din anul 1802) şi Canara (nume avut începând cu anul 1845).

Denumirea oraşului Techirghiol derivă din cuvântul turcesc Tekirgöl care înseamnă „lacul barbunului". Legenda spune că oraşul a fost înfiinţat de Techir, un bătrân olog şi orb care a ajuns odată cu măgarul său, din greşeala, în malul acestui lac, în care mulţi bolnavi şi-au găsit tămăduirea.

Numele Adamclisi este forma românizată a denumirii turceşti Adam Kilisse care se traduce Casa lui Adam. Turcii i-au dat oraşului această denumire întrucât au considerat impunătorul monument roman Tropaeum Traiani drept biserică.

Denumirea localităţii 23 August derivă din trecutul comunist al ţării. În anii 1994 şi 1996, s-a încercat schimbarea numelui însă locuitorii au optat pentru menţinerea lui, din motive economice. Se dorea ca localitatea să se numească Unirea. Amintim că la data de 23 august 1944 România a intrat în sfera de influenţă sovietică.

Referitor la înfiinţarea comunei Chirnogeni, legenda spune că la vreo 56 de kilometri de Constanţa, la jumătatea liniei dintre Medgidia şi Bazargic, se afla comuna „Ghiuvenlia". După realipirea Dobrogei în urma războiului din 1877 - 1878 românii au încercat să se stabilească în localitatea Chirnogeni de astăzi, dar turcii nu permiteau nici unui român să se mute în zonă creându-le tot felul de probleme. A treia încercare s-a făcut cu români din comuna Chirnogi - Ilfov în 1894, fiind aduse circa 40 de familii cărora le-au fost distruse casele pentru a nu mai avea unde să fugă şi să fie nevoiţi să supravieţuiască alături de tătari. Aceştia din urmă au încercat şi de această dată să-i facă pe români să plece, dar nu au reuşit.

Localitatea Ciobanu a luat fiinţă în jurul târlei unor ciobani. Legenda spune că aceştia au avut un bordei mai spre baltă, dincolo de Baroi. Într-o vara, în urma inundaţiilor provocate de Dunăre, apele au acoperit bordeiul ciobanilor iar unul s-a înecat. De atunci, localităţii i-a rămas numele de „Groapa Ciobanului". Această denumire apare în documentele cartografice de la începutul secolului XIX-lea.

Prima atestare documentară a localităţii Cobadin o găsim pe harta statului major rus tipărită în anul 1838 care consemnează printre localităţile pustiite pe linia Mangalia-Şilistra şi localitatea Cobadin sub numele de Kobadin.

Comuna Cogealac datează din anii 1890 -1900, sub numele turcesc Hogeainlic, care înseamna „poşta mare". Nu întâmplător, localitatea este amplasată la jumătatea drumului dintre oraşele Constanţa şi Tulcea. În această zonă poposeau în trecut poştalioane trase de cai, care transportau zilnic poşta şi tot aici se făcea schimbul de cai pentru ca poştalioanele să-şi continue drumul spre nordul sau sudul Dobrogei.

Actualul nume al satului Comana a fost dat după numele unuia dintre primii locuitori ai lui, Teodor Comănescu. Primii colonişti au venit după 1877, dar un grup masiv de împroprietăriţi a venit în anul 1893 din Albeşti şi Urluiasca, din judeţul Olt. Potrivit unor documente ale vremii, satul Comana era în secolul XIX un mic dar vechi sat turcesc a cărui dată de înfiinţare nu se cunoaşte. Acest sat se numea Mustafa Acî, numit de românii veniţi după 1877 MUSTAFACÎ. Traducerea numelui în limba română ar fi „Mustafa de lângă pom". În ambele versiuni era probabil vorba de Mustafa, unul dintre primii locuitori ai satului.

Satul Corbu de Sus (Gargalâcul Mare), întemeiat de tătari înainte de 1876 va fi ruinat în timpul Războiului de Independenţă si reînfiinţat de locuitorii din Gargalâcul Mic începând cu anii 1878 - 1879. Numele Gargalâc ( în traducere - Cioraria) este dat de animalele şi păsările caracteristice regiunii.

Comunei Costineşti i-a fost atribuit numele după Emil Costinescu (latifundiar şi om politic la sfârşitul secolului al XIX-lea). Teritoriul localităţii Costineşti se suprapune pe vechea vatră a unei mici colonii greceşti (emporion) numită Parthenopolis. În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Mangeapunar. În perioada 1840-1940 satul a fost populat de aşa numiţii germani dobrogeni şi a purtat denumirea de Büffelbrunnen (Fântâna bivolului). În anii 1960 apare pe hartă sub denumirea de „Libertatea".

Crucea - în anul 1910 satul Crucea devine reşedinţă a comunei sub denumirea de Satischioi, iar în anul 1932 primeşte denumirea actuală, Crucea, denumire dată de Nicolae Iorga, care a considerat că satul se află la intersecţia drumurilor ce legau Carsium cu Tomisul şi Capidava cu Ulmetum.

Cumpăna - în 1924 satul Hasi - Duluc (Satul Cumpăna de astăzi) are un deputat în Parlament, în persoana lui Constantin Alimănişteanu, rudă cu Ion Brătianu. Graţie lui, satul îşi schimbă numele în Cumpăna (1926) luându-se în calcul că aşezarea este la o înălţime de aproximativ 60 de metri, relief ce formează o cumpănă între două bazine hidrografice ce se scurg spre est şi vest. Numele din trecut Hasiduluc, denumire turcească, vine de la un deal de aproximativ 65 metri ce se afla aşezat în N-V comunei, care închidea o vale mică, Carsi Dere, prin care se scurgea un mic pârăiaş.

Ghindăreşti derivă din cuvântul rusesc Новенькое, transliterat Novenkoe care înseamnă nou-nouţ.

Istria este o veche colonie greacă (Histria, Istropolis, secolul VIII î.C). Numele îi provine de la „Hister" („Dunăre").

Comuna Mereni s-a format în jurul anului 1774 sub denumirea de Edilchioi (Miriştea), denumire dată de turcii care şi-au întemeiat aşezări aici. Prin anii 1929-1930 cu noua lege administrativ-teritorială, s-au schimbat numele satelor astfel: satul Enge-Mahale (mahalaua ascuţită) i s-a dat numele de Mereni, satului Edilchioi i s-a dat numele de Miriştea şi satului Uzumlar i s-a dat numele de Lungeni.

Denumirea veche a satului Mircea Vodă este Cilibichioi, nume atestat de documente până în anul 1931, când acest sat a fost declarat comuna cu denumirea Mircea Vodă, denumire luată după gara Mircea Vodă.

Oltina şi-a păstrat vechea denumire de Altenum (Altinum), consemnată documentar din secolul I d.CHR., potrivit documentelor administraţiei turceşti.

Ostrov a luat naştere mai întâi în stânga braţului pe malul căruia este aşezat astăzi, adică pe locul unde este acum insula Ostrov de la care şi-a luat numele.

Numele comunei Saligny provine de la numele inginerului constructor Anghel Saligny care a avut organizarea de şantier pe teritoriul administrativ al comunei în perioada construirii podului şi gării Anghel Saligny din localitatea Ştefan cel Mare.

Zona comunei Săcele, fost Peletlia, a făcut parte din teritoriul Cetăţii Histria. Cetatea Histria a fost fondată la sfârşitul secolului VII i. Hr. În anul 1925 numele satului s-a schimbat, în mod oficial, din Peletlia în Săcele, la intervenţia a doi boieri localnici, proveniţi din comuna Săcele din Braşov.

Interesantă este şi provenienţa numelui comunei Seimeni. Primele date care atestă existenţa comunei sunt din anul 1600 când o parte din soldaţii domnitorului Constantin Şerban s-au răsculat şi au trecut Dunărea, găsind aici un loc unde au înfiinţat o aşezare. Aceşti soldaţi, care formau armată plătită a domnitorului amintit mai sus se numeau seimeni.

Toponimul Topalu este de origine turcă, fiind numele unui turc care a murit eroic în anul 1877, în Războiul de Independenţă (1877-1878), cuvântul „topal" însemnând „şchiop".

Numele localităţii Topraisar provine din limba tătară - Topracisari, care se traduce în limba română ca şi „pământ galben" sau „cetate de pământ".

Numele comunei Tortoman vine din limba turcă, unde cuvântul „torto" înseamnă turtă cu ulei.

Tuzla - pe vremea grecilor Tuzla purta numele de Stratonis, după ocuparea otomanilor a luat numele de Tuzla care în limba turcă înseamnă salină (tuzlu) / sărat (tuz) dat fiind faptul că în apropiere se află lacul Techirghiol.

Localitatea Valu lui Traian s-a format conform noii împărţiri administrativ-teritoriale din 1967 din satele Valea Seacă şi Valu lui Traian, care datorită dezvoltării şi ritmului intens de construire s-au apropiat una de cealaltă, contopindu-se. Cele două sate Valea Seacă şi Valu lui Traian au existat ca unităţi distincte sub numele de „Hasancea" (Valu lui Traian) şi „Omurcea" (Valea Seacă), ambele fiind aşezate pe linia celor trei valuri romane, zise ale lui Traian, şi anume pe cel mai important dintre ele, Valul de piatră. Pentru prima dată, denumirea de „Valu lui Traian", apare în documentele oficiale, în luna octombrie 1925.

Prima atestare documentară a localităţii Vulturu datează din 14 ianuarie 1854, prin redactarea unui tacrir, în care se menţiona numele comunei, pe atunci Cartalu (din turcă Kartal, vultur). Locuitorii comunei utilizează şi astăzi ambele denumiri, deşi cea oficială este Vulturu.