Statuile din Constanţa, un omagiu adus celor care şi-au pus amprenta asupra oraşului de la malul Mării Negre (galerie foto)

Constanţa se poate lăuda cu monumente şi statui deosebite, care  înfăţişează personalităţi ce au avut un rol important  în dezvoltarea oraşului. În principiu, o statuie este o mândrie a urbei în care este amplasată. Acestea  sunt mărturii ale trecerii timpului şi sunt singurele care au rămas la fel, în ciuda tuturor schimbărilor suferite de oraşul nostru

Chiar şi aşa, deşi nu şi-au schimbat prea mult aspectul, multe dintre ele şi-au schimbat amplasamentul iniţial, fiind mutate de-a lungul timpului din loc în loc prin Constanţa. Printre personalităţile  imortalizate în piatră sau bronz se află marele poet roman Ovidiu, poetul Mihai Eminescu, inginerul Anghel Saligny, foştii  primari ai oraşului Constanţa, Ion Bănescu şi Ion N. Roman, Andrei Şaguna  şi  Vasile Pârvan.

Statuia lui Ovidiu

Primul dintre monumentele statuare ridicat la Constanţa este cel care înfăţişează pe marele poet roman, Publius Ovidius Naso (43 e.n. - 17 e.n.), primul mare poet liric care a trăit pe pământul românesc.
Iniţial, statuia a fost amplasată cu faţa spre nord, dar construcţia Palatului Primăriei a impus, în 1921, mutarea pe actualul loc. În cursul ocupaţiei Germano-Bulgare, în anii 1916-1918, statuia a fost dată jos de pe soclu de armata bulgară, pentru a fi luată ca pradă de război, dar intervenţia unor ofiţeri germani a oprit originala „iniţiativă culturală”; până la revenirea autorităţilor româneşti, în noiembrie 1918, statuia a fost adăpostită în subsolul Primăriei. Astăzi, ea este amplasată în Piaţa Ovidiu, în faţa  Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

Este opera sculptorului italian Ettore Ferrari (realizator şi al statuii lui Abraham Lincoln, de la Washington). Ea a fost realizată în anul 1887, prin subscripţie publică. Soclul statuii, construit din piatră, are o înălţime de 2.68 m, iar statuia, turnată în bronz, are 2.60 m înălţime. Statuia îl înfăţişează pe Ovidiu într-o atitudine adânc meditativă. Poetul, îmbrăcat cu o togă care ii cade până la glezne, are capul aplecat şi sprijinit pe mâna dreaptă, în care înainte avea şi un „stillus”, iar în mâna stângă, îndoită la piept, ţine un „volumen”, simbol al unui manuscris. O copie a statuii lui Ovidiu a fost dezvelită în 1925, în oraşul de baştină al poetului, Sulmona, oraş înfrăţit cu Constanţa.
Pe soclu, un pasaj din „Tristele”, din elegia „Dorinţele din urmă”, reprezintă epitaful pe care însuşi poetul l-a scris în exilul său tomitan: „Sub această piatră zace Ovidiu, cântăreţul / Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent / O, tu, ce treci pe-aice, dacă-ai iubit vreodată / Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin!“.

Poetul s-a născut la Sulmona, la 20 martie anul 43 i.Hr. El se consacră din tinereţe artei poetice, către care avea o inclinaţie deosebită. În prima parte, cultivă genul erotic, prin operele sale „Arta iubirii” („Ars amandi”), „Leacurile iubirii” („Remedia amoris”) şi altele, opere foarte gustate de tânăra aristocraţie a Romei acelei perioade. Către maturitatea sa poetică, el abordează alte teme, în operele sale „Metamorfozele” şi „Fastele”. În toamna anului 8 d.Hr. împăratul Augustus, supărat pe poet din motive rămase necunoscute până astăzi, îl trimite în exil la Tomis, unde va rămâne timp de 9 ani, până la sfârşitul vieţii sale. Poetul moare în anul 17 d.Hr, la Tomis, dar pe perioada şederii sale aici, el scrie „Tristele” şi „Scrisori din pont” colecţii de elegii trimise la Roma soţiei, prietenilor şi chiar împăratului, în speranţa ca va fi iertat. Chiar dacă tomitanii l-au primit cu mare cinste, în operele sale, poetul exagerează condiţiile mediului în care trăia, implorând mila împăratului. Sfârşitul îl găseşte tot printre geţi, a căror limbă o şi învăţase şi în care a scris şi un poem, astăzi pierdut. Opera sa îl impune însă posterităţii ca pe un mare poet şi cântăreţ al meleagurilor dobrogene.
În prezent, în zona centrului vechi a oraşului se efectuează lucrări de restaurare şi reamenajare  a zonei istorice a municipiului Constanţa, lucrări ce au început pe 21 noiembrie 2012. Cu toate  acestea, singurul lucru neschimbat rămâne statuia lui Ovidiu, care veghează răbdător Piaţa, devenită astăzi un adevărat şantier.

Statuia lui Mihai Eminescu

Tot în zona peninsulară, în apropierea Cazinoului, se află şi statuia  lui Mihai  Eminescu. Aceasta este  un bust din bronz, realizat de sculptorul bucureştean Oscar Han în anul 1930. Dezvelirea oficială a monumentului a avut loc în data de 15 august 1934. Monumentul este  amplasat pe Faleza Cazinoului, în zona Farului Genovez. Pe soclu se profilează chipul statuar al unei femei, pe care unii au confundat-o cu marea iubire a lui Eminescu, Veronica Micle. Ei bine, nu este Veronica.
Această sculptură o înfăţişează pe Calliope, muza lui Eminescu, în mitologia greacă fiind cunoscută ca muză a poemelor eroice, fiind de asemenea inspiraţia Iliadei şi a Odiseei, a legendarului poet Homer. În noaptea de 4 martie 2011, statuia a fost vandalizată, hoţii furând efigia masivă din bronz de pe soclu, pe care era înscris numele poetului naţional, deşi în zona unde este amplasat monumentul există două posturi ale gardienilor publici, iar în spatele statuii se află şi un post al poliţiei militare care asigură paza Comandamentului Flotei.

Mutarea  bustului lui Eminescu

Statuia lui Eminescu nu a fost dintotdeauna unde se află astăzi. În 1937, la trei ani de când a fost  dezvelită, ea a fost mutată pe faleză, locul fiind ocupat de statuia reginei Elisabeta. Drept urmare, Eminescu a fost obligat să observe marea din altă zonă, ceva mai jos, spre Hotelul Carol. Perioada în care a fost mutat bustul e confirmată şi de al treilea etaj adaugat hotelului Carol I, lucru ce s-a întamplat  în anii 1924 - 1927. De-a lungul timpului au mai urmat mici amenajări, până s-a ajuns la forma finală pe care o ştim şi astăzi.

„Mai am un singur dor“

Mai am un singur dor/
În liniştea serii/
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin/
Şi codrul aproape,/
Pe-ntinsele ape/
Să am un cer senin

Primăria din timpul respectiv a onorat această dorinţă a poetului, iar acum Mihai Eminescu priveşte la marea schimbătoare, ce îl fascina atât de mult. Ca să existe aici un bust al faimosului scriitor, trebuia ca acesta să aibă o legătură cu acest loc. Prima şi cea mai celebră legătură este cea din perioada când Eminescu s-a cazat în fostul Hotel D’Angleterre, pe locul în care s-a construit Hotelul Regina, actualul Intim. De la terasa unei camere, pe data de 16 iunie 1882, Eminescu îi scria iubitei sale, Veronica Micle: „[...] O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele, căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Constanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a  face deloc cu Rusciucul. Casele au o oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului.[...]“

Statuia lui Anghel Saligny

Statuia lui Anghel Saligny, realizată în anul 1957  de acelaşi sculptor care a realizat şi statuia lui Mihai Eminescu, Oscar Han, este o înfăţişare în bronz  a ilustrului inginer care a realizat podul feroviar de peste Dunăre, silozurile în construcţia cărora a folosit, pentru prima oară în lume, elemente prefabricate din beton şi care, a proiectat şi condus lucrările de construcţie şi modernizare a Portului Constanţa. Realizările lui îl situează printre cei mai străluciţi ingineri români. Statuia  este situată pe Bd. Elisabeta colţ cu str. Ovidiu, deasupra Porţii nr. 1 Port Constanţa.
Trebuie menţionat faptul că nici statuia lui Saligny nu a fost dintotdeauna în locul unde este astăzi. Ea  era cândva amplasată puţin mai jos, urmând ca apoi să fie reaşezată în locul unde este încă din 16 octombrie 1996.

Bustul lui Ion Bănescu

Opera realizată în 1910 de Dimitrie Paciurea este o înfăţişare din piatră a omului care este considerat astăzi întemeietorul staţiunii Mamaia şi este situată pe bulevardul Tomis 51, în Parcul Primăriei municipiului Constanţa.
Ion Bănescu a fost profesor, politician, istoric, jurist şi avocat român. El a ocupat funcţia de  primar al oraşului Constanţa în perioada 1850-1909. Ideile lui îndrăzneţe şi planurile ce şi-au dovedit valabilitatea în timp, au dus la modernizarea oraşului. El este şi fondatorul învăţământului modern în judeţul Constanţa

Statuia lui Ioan N. Roman

Personalitatea lui Ioan N. Roman este bine cunoscută, atât pe plan local cât şi pe plan naţional.
S-a născut în comuna Tropoclo, judeţul Ismail, dar a fost declarat în comuna Comândăreşti, judeţul Iaşi, astăzi satul Răuseni din judeţul Botoşani. I.N. Roman s-a remarcat pentru îndelungatul său ataşament pentru ţinuturile Dobrogei şi pentru poporul român în general. Absolvent al studiilor liceale la Iaşi, începe studiile juridice pe care le încheie în perioada 1893-1897 la Bruxelles. În 1895 îşi încheie studiile doctorale cu teza „Protestation des Roumains de Transylvanie et de Hongrie contre l’oppression magyare”. În 1897 revine în ţară, lucrează în cadrul Judecătoriei de pe lângă Curtea de Argeş, fiind apoi numit judecător la Medgidia. În 1899, Ministerul Justiţiei îi acordă dreptul de a practica avocatura. Lucrează ca avocat începând cu anul 1900 la Constanţa, unde devine şi primar al oraşului în 1910.

A fost redactor şi colaborator al mai multor publicaţii foarte importante, printre care: Farul (1903-1904/1911-1919), Arhiva Dobrogei (1916-1919), Analele Dobrogei (1920-1931), Drapelul, Liberalul, Dobrogea Jună, Neamul românesc, etc.
Municipalitatea a decis să-l cinstească, ridicând în amintirea lui un bust din bronz. Opera este realizată de sculptorul I. Dimitriu-Bârlad, autor de monumente ale eroilor din Primul Război Mondial. Bustul a fost aşezat în parcul triunghiular din faţa Tribunalului, Prefecturii şi Curţii de Apel, pe soclul fostului monument al Avântului Ţării, ridicat după 1913 şi distrus de armatele bulgare în timpul ocupaţiei din vremea Primului Război Mondial; ulterior, statuia a fost plimbată în mai multe locuri din oraşul Constanţa, astăzi găsindu-şi amplasamentul în parcul din faţa Bibliotecii Judeţene I.N. Roman - Constanţa.

Statuia lui Andrei Şaguna

Statuia lui Andrei Şaguna este amplasată în faţa Universităţii cu acelaşi nume, din Constanţa, pe bulevardul Alexandru Lăpuşneanu nr. 13.
Impresionanta statuie din  bronz a mitropolitului ardelean are o greutate de şapte tone şi o înălţime de 4,5 metri. Aceasta a costat peste trei miliarde de lei şi a fost realizată  pe parcursul a 11 ani de prestigiosul sculptor Dup Darie, din iniţiativa Fundaţiei şi Universităţii „Andrei Şaguna”, cu sprijinul generos acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de sponsorii locali.
Andrei Şaguna s-a născut în oraşul Miscolt din Ungaria, la 20 decembrie 1808. Mitropolitul Andrei Şaguna a dus o muncă neobosită pentru slujirea poporului român prin cultură, înfiinţând şcoli elementare, ce erau sub conducerea Bisericii. Învăţătorii erau absolvenţi ai Institutului Pedagogic din Sibiu, condus de Biserică. Preoţii parohi funcţionau ca directori ai acestor şcoli, iar protopopii aveau misiunea de inspectori ale acestora. La sfârşitul arhipăstoririi sale funcţionau aproape 800 de şcoli elementare.

Bustul lui Vasile Pârvan

Situat la intrarea în Parcul Arheologic, către  bulevardul Ferdinand, bustul lui Vasile Pârvan  a fost dezvelit în anul 1957  şi este  opera sculptorului Ion Irimescu.
Vasile Pârvan (1882 - 1927) a fost unul dintre marii arheologi români, de numele căruia se leagă cele mai importante descoperiri legate de istoria Dobrogei şi a oraşului Constanţa. El a condus cercetări arheologice în diferite regiuni ale ţării ca director al Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, ca membru al Academiei Române - secţia istorică şi al Comisiunii monumentelor istorice. A studiat  complexul arheologic de la Adamclisi şi treptat, prin cercetările întreprinse, a ajuns să cunoască îndeaproape întreaga regiune Dobrogea şi  să aducă date preţioase în problema începuturilor civilizaţiei greceşti în oraşele pontice.

În trei campanii arheologice, a scos la lumină zidurile puternicei fortăreţe de la Histria. Cercetările sale au constituit baza documentară pentru mai multe studii româneşti şi străine asupra istoriei vechilor colonii greceşti de pe ţărmurile Mării Negre.
Statuile sunt un simbol al culturii locale sau naţionale, ele ajung să se identifice chiar cu comunitatea în mijlocul căreia se află, nu de puţine ori fiind  menţionate în materialele promoţionale pentru turiştii care ajung să viziteze destinaţia în cauză.