Sfântul Pantelimon, o viaţă închinată slujirii aproapelui Azi vara se întâlneşte cu iarna, cerbul iese din apă şi aceasta se răceşte

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor, doctor fără de arginţi Pantelimon, frate spiritual cu Sfântul Ilie, este mijlocitor pe lângă acesta pentru a fi mai îndurător cu credincioşii care cad în păcatele lumeşti. De aceea, Sfântul Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină. Din ziua praznicului, vara se întâlneşte cu iarna: cerbul iese din apă şi aceasta se răceşte. Frunzele teiului se întorc pe dos, plângând plecarea verii şi apropierea iernii. În amintirea lui, ortodocşii, greco-catolicii şi romano-catolicii îl prăznuiesc în fiecare an, în ziua de 27 iulie.

Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ai Bisericii lui Hristos. Pomenit în data de 27 iulie, acest sfânt este adesea numit „doctor fără de arginţi", arătându-se prin aceasta cum ca el n-a umblat după averi şi s-a mulţumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui şi nu cerea de la nimeni sa-i plătească pentru binefacerile făcute. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor şi creştin următor lui Hristos. Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu şi era originar din cetatea Nicomidiei. El a văzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tată păgân, senator la curtea împăratului, şi o mamă creştină. Primul său nume a fost Pantoleon, adică „cel în toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creştină. Ea îi vorbea despre împlinirea sufletului şi despre tainele credinţei în nemurire. Atras de învăţătura creştină, ca urmare a influenţei dragostei mamei sale, acesta va înceta a mai cerceta căile sfinte odată cu moartea acesteia. Filosofia îi va prinde mai mult atenţia. După moartea mamei, tatăl a dat copilul la şcolile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Şcoala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantelimon a fost încredinţat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoştinţe şi o înţelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a şi ales drept medic al sau. Dumnezeu va apărea din nou în inima tânărului doctor, făcându-l să-şi dorească cu ardoare Botezul în Hristos. Schimbarea cea mai mare din viaţa lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creştin Ermolae, care a arătat celui dintâi cum doar Hristos binevoieşte a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecând zilnic prin faţa curţii preotului unei biserici din Nicomidia - Sfântul Ermolae - tânărul Pantoleon a fost chemat odată să intre înăuntru. Bătrânul Ermolae începu apoi să-l înveţe că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor şi al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chema în ajutor numele lui Hristos şi îndată copilul se ridica, iar năpârca muri. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă „cel cu totul milostiv". După primirea Sfântului Botez, mai multe vindecări făcea Pantelimon, boli incurabile şi neputinţe nespuse pierind în faţa iubirii şi credinţei sale. Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât şi prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el şi-a împărţit toată averea săracilor, iar celor pe care îi vindeca de boli şi neputinţe, nu le cerea nimic drept plată. De aici i se trage şi numele „doctor fără de arginţi". Din cauza că era căutat de mulţi bolnavi, ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioşi pe el şi, fiindcă îngrijise un creştin tocmai chinuit din ordinul împăratului, ei profitară de ocazie pentru a-l denunţa pe Pantoleon la împărat.

Cum a murit Sfântul Pantelimon

Pentru credinţa şi dragostea tânărului Pantelimon faţă de Hristos,împăratul Maximilian porunceşte ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Tânărul a fost legat de un stâlp şi trupul i-a fost sfâşiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse. Însă torţele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit şi aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blânde. Împăratul s-a înfuriat şi a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuţite, care, rostogolindu-se de la înălţime, în faţa întregului oraş, să-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roţii, roata strivind un mare număr de necredincioşi. Maximilian a dat ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc. În momentul morţii sale, din cer s-a auzit: „Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon”. Pantelimon, doctorul cel bun şi nerăpitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa faţă de Hristos, fiind decapitat din ordinul împăratului. Se spune că în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creştinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă o alta minune a mărturişit vrednicia aceluia. Credincioşii au scos din cenuşă trupul neatins de foc al lui Pantelimon şi l-au îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.

Tradiţii şi obiceiuri

Pantelimon se serbează ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sfântul Ilie, spre a fi mai îndurător cu norodul în urgiile cereşti, după păcatele lumeşti. De la Pantelimon se călătoreşte vara. Numit şi Pintilie călătorul, acesta însoţeşte în călătorie vara şi totodată o roagă să vină şi la anul următor tot aşa de mănoasă ca în cel precedent. În această zi, trebuie încetate muncile agricole. Este bine să fie prăznuit acest sfânt pentru tămăduirea bolilor şi pentru prevenirea frigurilor. Orbii şi şchiopii trebuie să-l cinstească în acestă zi, pentru a le uşura suferinţa. În ziua praznicului se mănâncă preparate din porumb şi dovlecei pentru a fi mai viguroşi peste iarnă. Sătenii îl cinstesc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta să le dăruiască şi la anul multe fructe, iar poamele să nu fie viermănoase. De asemenea, Pantelimon însoţeşte vara şi o roagă să revină în anul următor tot atât de mănoasă, ca în anul precedent.
Sfântul se prăznuieşte pentru a feri gospodăriile de grindină şi pentru a aduce noroc celor care călătoresc. În acelaşi timp, Sf. Mucenic alungă paguba, teama şi neliniştea din casele celor care-l cinstesc prin rugăciune, dăruind săracilor poame, pepeni, dovlecei şi porumb.

Sursa: crestinortodox.ro