S-a stins una din legendele Marinei Militare Române. Avea 103 ani

Astăzi (ieri-NR) s-a stins din viaţă la venerabila vârstă de 103 ani (n.10 august 1914) contraamiralul de flotilă în retragere MIHAI CHIRIŢĂ, veteran de război, scria aseară, pe pagina sa de Facebook, istoricul Mariana Păvălăoiu.

”Contraamiralul Mihai Chiriţă rămâne un model de ofiţer de marină, de profesor, de integritate morală, de patriot, de înalt profesionalism”, mai arată în postarea sa Păvăloiu.
 

Contraamiraulul (rtr.) prof. Mihai Chiriţă s-a născut la 28 iulie/10 august 1914, în comuna Bistreţ, județul Dolj, ambii părinţi, Maria şi Marin Chiriţă, fiind agricultori.

Şcoala primară a urmat-o în satul natal, fiind primul la absolvire, învăţătorul său l-a îndreptat către o şcoală militară, însoţindu-l chiar la admitere, unde a întâmpinat o concurenţă acerbă.

A fost admis la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” Cernauţi (1927-1932), ultimii doi ani la Liceul Militar „D.A.Sturdza” din Craiova (1932 – 1934).

Fiind printre primii absolvenţi, a putut alege arma. A optat pentru Marină, deşi nu văzuse marea decât o singură dată; elev în cursul inferior, a beneficiat de o scurtă vacanţă în tabăra liceelor militare de la Eforie.

A venit la Constanţa, unde a susţinut examen la Şcoala Navală „Mircea”. O dată admis, a fost trimis la Bucureşti, unde un an de zile, pe dealul Cotrocenilor, a executat instrucţia de infanterie, alături de camarazi de la toate armele, admişi la şcoli militare,în cadrul Şcolii Pregătitoare de Ofiţeri Bucureşti (1934-1935).

A revenit la Constanţa, pentru a deveni marinar, la Şcoala Navală „Mircea” (1935-1937).

Avansat în grad de aspirant la 1 iulie 1937, a fost repartizat ofiţer cu adjutantura şi ajutor la navigaţie şi timonierie pe monitorul Bucovina.

Vara următoare mutat pe monitorul Lascăr Catargiu, ofiţer cu artileria

Între anii 1938-1940 a urmat cursurile Şcolii de Aplicaţie a Marinei, Constanţa, iar practica de vară a efectuat-o pe Dunăre, la bordul monitoarelor Al.Lahovary (1939) şi Ardealul (1940). În iunie 1940, cu monitorul Ardealul a participat la operaţiunea de evacuare a Basarabiei, dovedind că va deveni un bun ofiţer pe care se poate pune oricând nădejdea. A fost propus la decorare cu „Coroana României”.

În anul 1941 a fost detaşat la Comandamentul Marinei, unde a lucrat la Cartea de semnale, fiind apreciat drept un Foarte bun ofiţer. În paralel, a urmat cursurile Politehnicii Bucureşti.

În iulie 1943 a fost numit ofiţer secund pe monitorul Mihail Kogălniceanu, comandantul notându-l la sfârşitul anului foarte bun ofiţer pe care se poate conta în orice împrejurare. În anul 1944, a fost mutat pe aceeaşi funcţie, la bordul monitorului I.C.Brătianu, navă pe care, în lipsa comandantului bolnav, a comandant-o în ultima decadă a lunii august.

În ziua de 27 august, conform ordinelor superioare s-a pus la dispoziţia amiralului sovietic Gorşkov, cu monitorul şi echipajul, dar peste câteva zile, ofiţerii romîni de marină de la Dunăre, au fost arestaţi de către trupele sovietice aliate.

A urmat odiseea gulagului sovietic. A fost dus în bou-vagon, la Odessa, unde, din lagărul de triere a fost trimis, împreună cu alţi ofiţeri de marină români, în lagărul de la Oranki –Stranie închisoare împrejmuită cu câteva rânduri de sârmă ghimpată (Convenţia de la Haga prevedea ca ofiţerii să nu fie închişi)...

Şocul pentru noi avea să-l constituie apariţia din pădure a unui convoi de căruţe încărcate cu lemne, trase de către ofiţeri român, înhămaţi.

Aici şi-a petrecut tânărul locotenent Mihai Chiriţă (fusese avansat în grad la 10 mai 1944) 1.350 de zile, din care nu a existat o zi să nu-mi fie foame.

A revenit în ţară după patru ani, fusese între timp avansat la grad de căpitan şi repus în toate drepturile sale, dar, la scurt timp, la fel ca toţi ceilalţi ofiţeri care nu au aderat la Diviziile „Tudor Vladimirescu” ori „Horea, Cloşca şi Crişan”, a fost trecut în rezervă.

În anul 1953, a fost concentrat şi încadrat la Şcoala Militară de Marină, ca profesor de navigaţie şi astronomie, iar în anul 1954 fiind numit şeful catedrei de astronomie nautică, aparate electrice de navigaţie şi hidrometeorologie.

Trebuie menţionat faptul că în lagăr, unde şi-a perfecţionat limba franceză, a învăţat limba italiană de la un amiral italian şi limba rusă. Tot aici, a scris pe coajă de mesteacăn, note pentru un viitor manual de astronomie.

Pe baza lor şi-a redactat propriul curs de Astronomie nautică1, fiind primul la noi în ţară. Împreună cu Cpt. de Rg. 2 Victor Pavica, coleg de catedră, au elaborat cursul de Navigaţie2, uzitate şi astăzi la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa.

În anul 1960 a fost „lăsat la vatră” şi s-a stabilit în Bucureşti, lucrând în cadrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, ca bibliotecar-traducător, iar din anul 1965 până la pensionare în anul 1977, ca inspector şef de port la brevetarea personalului navigant în cadrul Inspectoratului Navigaţiei Civile, fiind cunoscut pentru exigenţa şi profesionalismul său.