Piesa „D-ale carnavalului”, de Ion Luca Caragiale a avut premiera la această dată, în anul 1885

• „D-ale carnavalului” este o comedie în trei acte, de Ion Luca Caragiale. A fost scrisă pentru concursul organizat de Teatrul Național din București, pe care autorul l-a câștigat.
• A avut premiera pe 8 aprilie 1885 și a fost publicată în „Convorbiri literare”, 1885, nr. 2.

Premiera a fost un insucces, din cauza fluierăturilor puse la cale de cronicarul dramatic D.D. Racoviță-Sfinx, redactor la România Liberă.

Presa a fost aproape unanimă în negație, motivul fiind pretinsa imoralitate prin aducerea pe scenă a drojdiei mahalalei.

În același an, în 1885, când „D-ale Carnavalului” nu a fost primită cu brațele deschise, Titu Maiorescu a scris și publicat în Convorbiri Literare studiul „Comediile domnului Caragiale”, clarificând relația etic-estetic: „Există aceste tipuri în lumea noastră? Sunt adevărate aceste situații? Dacă sunt, atunci de la autorul dramatic trebuie să cerem numai să ni le prezinte în mod artistic, iar valoarea lor morală este afară din chestie.”

Fără să fi reușit o curmare a șirului dificultăților pe care le-a înfruntat opera lui Caragiale, acest studiu, ca și cel din 1890, al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, au contribuit la consolidarea prestigiului scriitorului în viața literară.

George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

I.L. Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească.

În 1982, între Groapa Fundeni și Dealul Bolintin, Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce trag clopotele, Mitică?”, inspirat din piesa D-ale carnavalului. Pelicula a fost interzisă din pricina trimiterilor sarcastice voalate la adresa sistemului de atunci.

Sursă foto: ro.wikipedia.org / D-ale carnavalului