Inspectorii de la Mediu trebuie să aibă nasul fin! Metodologia aplicării Legii Mirosurilor se află în dezbatere publică

• Ministerul Mediului a pus în dezbatere publică metodologia aplicării  Legii Mirosurilor
• Reclamantul trebuie să țină un jurnal al mirosului înainte să înainteze sesizarea
• Inspectorul trebuie să oberve olfactiv timp de 15 minute situația din zona reclamată

 
Legea mirosurilor, intrată în vigoare în vara anului 2020, reglementează ca firmele care poluează olfactiv să aibă obligații suplimentare, inclusiv monitorizarea permanentă a disconfortului olfactiv, dar și întocmirea unui plan de gestionare a acestuia.
 
Pentru a completa cadrul legal și pentru a se putea aplica noile reguli, Ministerul Mediului a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre ce conține metodologia pentru stabilirea nivelului de disconfort olfactiv.
 
Metodologia cuprinsă în proiectul de HG, pe care îl regăsiți în secțiunea „Documente”, se adresează, așa cum apare în conținutul ei, „atât operatoriilor economici/titularii activităților care pot genera disconfort olfactiv, cât și autorităților administrației publice centrale și locale și publicului”.
Ea vine în completarea Legii 123/2020 și stabilește ce reprezintă disconfortul olfactic, când se poate spune despre un miros că deranjează, cum se pot face plângeri la autorități și care sunt pașii investigării acestora.
 
Disconfortul olfactiv este definit „ca efectul generat de o activitate care poate avea impact asupra stării de sănătate a populației și a mediului, care se percepe subiectiv pe diferite scale de mirosuri sau se cuantifică obiectiv conform standardelor naționale, europene și internaționale în vigoare”.
După cum apare în metodologie, surse de disconfort olfactiv pot fi activitățile desfășurate de rafinăriile de petrol, turnătorii, fabrici de hârtie, de prelucrare a materialelor plastice, de îngrășăminte, de incinerare a deșeurilor, de prelucrare a alimentelor și altele.
 
Este stabilită și scara intensității mirosurilor, ce conține șapte trepte, de la „niciun miros” (treapta zero) la miros “extrem de puternic” - treapta șase.
 
Potrivit metodologiei, o persoană deranjată de mirosuri neplăcute va trebui să facă și să completeze un jurnal de mirosuri, care reprezintă „o înregistrare zilnică a mirosurilor percepute în zona în care locuiește/ lucrează/ efectuează activități în aer liber”.
 
Ulterior, persoana afectată înaintează o plângere către autoritatea publică centrală pentru sănătate, la care atașează și jurnalul de mirosuri completat.
 
După primirea unei plângeri, un reprezentant al autorității vizitează locul ce este vizat de plângere pentru, cel puțin, 15 minute, în încercarea de a evalua existența unui efect al mirosului și al sursei.
 
Ultimul pas al investigației este întocmirea evaluării generale a efectelor adverse ale mirosului, prin descrierea mirosurilor de fundal, a altor mirosuri industriale din vecinătate, consultarea înregistrărilor din teren și a arhivei etc.