Drum bun printre stele, Iulia Oprea! Zeci de persoane şi-au luat rămas bun de la tânăra călcată de un camion la Strasbourg (galerie foto)

Toţi cei care au dorit să îi aducă un ultim omagiu Iuliei Cristina Oprea, tânăra de 25 de ani, din Constanţa, accidentată mortal de un camion condus de un bărbat, au putut face acest lucru, ieri, la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa. După slujba religioasă oficiată de ÎPS Teodosie, tânăra, în memoria căreia zeci de persoane au participat, în Franţa, la un marş al tăcerii, a fost înmormântată.
 
Tragicul eveniment în care Iulia Oprea şi-a pierdut viaţa a avut loc săptămâna trecută, pe şoseaua L’Avenue de Colmar din Strasbourg. Tânăra mergea cu bicicleta, iar într-o curbă, un camion de 26 de tone s-a apropiat de ea şi a dezechilibrat-o. Iulia a ajuns sub roţile tirului şi nu a mai putut fi salvată.
 
Absolventă a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa, secţia Jurnalism, Iulia locuia de câţiva ani în Strasbourg, unde lucra şi îşi finalizase studiile.

Amintim că, în Franţa, Asociaţia „Strasbourg Respire“ a organizat un marş alb în memoria Iuliei. Peste 100 de persoane au mers cu bicicletele şi cu flori albe în mâini, pentru a atrage atenţia asupra faptului că mulţi şoferi nu acordă atenţie în trafic bicicliştilor.

„Familia îngerilor se îmbogăţeşte, din păcate, cu o altă fată deosebită…“

De la nefericitul eveniment şi până în prezent, pe pagina de Facebook a Iuliei Cristina au curs mesaje de condoleanţe exprimate de familie, prieteni, dar şi de cei care au fost impresionaţi de drama fetei.
 
„De acolo, de sus, ea ne va veghea şi va avea grijă ca familia ei să reuşească să treacă peste acest eveniment tragic. Dumnezeu s-o odihnească în pace şi sufletul ei să îşi găsească liniştea! Noi toţi nu te vom uita niciodată, iar amintirea ta va continua să rămână vie în sufletele noastre. Te vom iubi mereu!“
 
„Dumnezeu să o odihnească în pace! Cuvintele sunt de prisos! Vineri, pe data de 28 august, la ora 12.00, voi păstra un moment de reculegere în memoria fiicei voastre!“
 
„Îmi pare rău pentru ce vi s-a întâmplat şi pentru că trebuie să treceţi prin astfel de momente!“
 
„Suntem alături de voi şi ne rugăm ca Dumnezeu să vă întărească. Condoleanţe, fiţi tari, nu este uşor, dar Dumnezeu îi ia pe cei buni ca să nu mai sufere toate nenorocirile de pe pământ.“
 
„Nu se poate înţelege cât de grea e despărţirea decât atunci când o fiinţă dragă pleacă de lângă noi. O cauţi şi nu o găseşti, o strigi şi nu te aude, o aştepţi şi nu mai vine. Ne rămân doar amintirea şi un dor nestins în inimă.“
 
„Familia îngerilor se îmbogăţeşte, din păcate, cu o altă fată deosebită… Drum bun printre stele, Iulia Oprea! Putere multă familiei şi celor dragi pentru a trece peste această grea pierdere!“
 
În continuare, vă prezentăm una dintre notiţele postate pe Facebook, în februarie 2012, de tânără.
 
„Fulgii se leagănă în căderea lor şi dansează înconjurându-mă precum prosopul moale ce te înfăşoară după un duş cald. Parcă îmbălsămează vremea, dar nu şi dorul. A trecut mult timp de când nu ne-am văzut şi dragostea-i nestinsă. Nimic nu-mi poate astâmpăra focul care îmi macină inima, nici măcar noul strat de nea. Şi tot gerul ăsta nu face decât să pună într-un cub de gheaţă, ca într-o vitrină, tot freamătul pe care-l numim dor. Şi acest dor nărăvaş nu mă lasă să dorm, să trăiesc. Îmi pune un nod în gât care mă împiedică măcar să vorbesc. Şi-apoi ce să mai zic, căci sentimentele nu au glas şi nu înţeleg nici română, nici franceză. Ca nişte nou-născuţi, sentimentele sunt nevinovate şi nu înţeleg cuvinte, nu pot vorbi, ci doar plâng şi toate cuvintele devin inutile. Nimic nu le poate leagănă şi alina, nimic nu le linişteşte. Dragostea trebuie ţinută în braţe şi încălzită, legănată pe picioare şi hrănită cu balade de la Vama sau romanticele melodii ale lui Mariah Carey.
 
Dar iată că azi baladele le fac să plângă, căci lipsa ta lasă un gol în aşternutul inimii mele. Să stau cu capul pe pieptul tău gol şi să îţi ascult vocea şi inima cum bate. Ah, bătaia inimii tale care cântă numai pentru mine (...).
Mi-e dor de tine…“