„Buzduganul unei generații“. Nicolae Labiș (video)

Astăzi se împlinesc 62 de ani de la moartea poetului Nicolae Labiș. Acesta s-a născut în data de 2 decembrie 1935, în satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava.
 
A fost crescut într-o familie de învățători, ambii săi părinți dedicându-și viața catedrei. Nicolae Labiș a fost chiar elevul mamei sale, făcând școala primară în satul natal. După multe mutări din pricina faptului că tatăl său a fost concentrat în război, se stabilesc la Mălini.
 
Poetul a urmat cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni. Pasiunea pentru scris și-a descoperit-o în perioada liceului, atunci când a început să scrie versuri, pentru ca, apoi, în anul 1950, să participe pentru prima dată la consfătuirea tinerilor scriitori din Moldova, în calitate de secretar al cenaclului literar din Fălticeni.
 
Poezia care s-a făcut remarcată printre cei prezenți a fost „Fii dârz și luptă, Nicolae!”. Poeziile sale au început să fie publicate în reviste, în special în „Gazeta de stradă”.
 
Nicolae Labiș mai studiat și la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde i-a avut ca mentori și profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu. Labiș a fost văzut de către colegii săi, dar și de profesori, ca fiind un lider de opinie.
 
A mai colaborat cu publicațiile „Contemporanul” și „Gazeta literară”. În anul 1955, celebrul poem „Moartea Căprioarei” este publicat în „Viața Românească”. În următorul an a publicat două volume, „Puiul de cerb” și „Primele iubiri”, pregătind și un al treilea volum, care va fi publicat postum, intitulat „Lupta cu inerția”.
 
Printre volumele publicate amintim „Puiul de cerb”, „Primele iubiri”, „Anotimpurile”, „Albatros ucis”, „Trei poeme”, „Descrierea chipurilor”.
 
Moartea lui Nicolae Labiș a rămas o enigmă, el pierind la vârsta de 21 de ani, în urma unui accident de tramvai. Nu se știe dacă a fost o pură întâmplare sau un complot pus la cale pentru moartea poetului.
 
Pe patul de spital, Nicolae Labiș a scris ultimul său poem, intitulat „Pasărea cu clonț de rubin”, pe care îl vom reda integral.
„Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...”

Sursă foto: Captură YouTube - Documentar despre asasinarea lui Nicolae Labiș