Anchetă jurnalistică a studenţilor Facultăţii de Litere, catedra de Jurnalism - Universitatea Ovidius Etnobotanicele, prin ochii unui consumator - „Creierul îţi ajunge departe, dar ţi se pune un lacăt pe suflet"

ZIUA de Constanţa continuă să vă prezinte o anchetă referitoare la magazinele „de vise", realizată de studenţi ai Universităţii Ovidius.

„Ancheta de faţă au realizat-o viitorii jurnalişti de la Ovidius. Studenţi în anul I, ei învaţă acum abc-ul jurnalismului de investigaţie. Subiectul şi l-au ales singuri. Întregul parcurs al anchetei le aparţine. Poveştile relatate de ei sunt adevărate. Au bătut temerar la multe uşi pentru a cere sprijin. La Prefectură s-au alăturat voluntar acţiunilor întreprinse de prefectul Claudiu-Iorga Palaz, îngrijoraţi că prea mulţi dintre tinerii de vârsta lor se lasă păcăliţi. Îngrijoraţi că prea puţini adulţi se implică responsabil în stoparea acestui flagel. Convinşi că vor duce campania până la capăt." - Aurelia Lăpuşan

„Sunt îngrăşăminte pentru palmieri!"

Aceste substanţe atacă în primul rând sistemul nervos, cel care coordonează tot corpul uman. Se pare că avertismentele medicilor, efectele care au apărut şi cazurile existente ca rezultat al consumului de plante etnobotanice nu par să îi impresioneze pe tinerii care vor să experimenteze pe propria lor sănătate. Aceste substanţe se vând numai în lanţul magazinelor în cauză, ele negăsindu-se în farmacii.

Comerţul plantelor etnobotanice este catalogat drept o afacere profitabilă, cu mari şanse de reuşită. Patronii acestor magazine se ascund în spatele unor autorizaţii date de instituţiile neputincioase, obligate prin lege să permită funcţionarea acestor Spice Shop-uri. Un expert în etnobotanice găseşti oriunde în ziua de azi.

Un tânăr care se ocupă cu vânzarea acestor plante a fost de acord să răspundă la întrebările noastre:

Reporter: Cum ai descrie job-ul pe care îl ai?

Marius: Sunt student în anul întâi şi gestionar la un magazin de etnobotanice.

R: De ce ai ales să vinzi etnobotanice?

M: Nu am ales. S-a întâmplat pur şi simplu să mă duc într-un magazin de acest tip şi să aflu că sunt în căutare de personal. Motivul a fost simplu, aveam nevoie de bani.

R: De ce ai intrat într-un astfel de magazin?

M: M-am dus să îmi procur un pliculeţ de „substanţe pentru palmieri", aşa i se mai spune (râde).

R: Eşti şi consumator, în concluzie...

M: Da, consum.

R: Cât de mult?

M: În fiecare zi câte un pliculeţ.

R: Cum ai ajuns să consumi?

M: Împreună cu cei din anturaj am încercat o dată, apoi mi-am cumpărat pentru a mă relaxa. Mai exact, consum din liceu.

R: Şi de la consumator ai trecut la vânzător.

M: Da. Nu este un drum aşa de lung, mai ales că am experienţă în acest domeniu. Cunosc fiecare substanţă şi momentan nu pot lucra nicăieri, aşa că este singura soluţie, iar programul de lucru este relaxant.

R: Cât câştigi pe lună?

M: Salariul fix este de 1.000 de lei, dar dacă faci şi puţine „învârteli" poţi scoate mai mult.

R: Învârteli?

M: Da. Înseamnă să dai mai puţin gramaj decât trebuie şi aşa poţi vinde şi în afara programului.

R: Vrei să spui că faci şi pe dealerul în timpul liber?

M: Da, aşa să zicem. Vând mai ieftin şi îmi scot bani de o pâine sau de un pachet de ţigări.

R: Te consideri dependent?

M: Nu!

R: Ai putea să renunţi oricând la locul de muncă, dar şi la etnobotanice şi la meseria de dealer?

M: Da, aş renunţa oricând dacă nu aş avea probleme cu banii.

Un alt angajat al unui Spice Shop, Constantin I., a oferit răspunsuri în legătură cu vânzarea plantelor etnobotanice.

Reporter: Cum merge vânzarea?

Constantin: Foarte prost, mai ales pe timpul zilei. Seara, mai mişcă câte ceva.

R: Între ce vârste se încadrează consumatorii?

C: Am avut şi tineri, şi adulţi, chiar şi cupluri.

R: E magazinul tău?

C: Nu, sunt la patron.

R: Consumi?

C: Nu eu, prietenul meu.

R: Ce simţi când consumi etnobotanice?

Prieten: Nu mă pot exprima în cuvinte, trebuie să consumi ca să îţi dai seama.

R: Te consideri dependent?

P: Nu creează dependenţă.

Nu întotdeauna aceşti „negustori de vise" sunt cooperanţi. Ştiind probabil că activitatea lor dăunează societăţii, preferă să adopte o poziţie defensivă.

Reporter: Se vând bine?

Comerciant: Nu sunt pentru ceea ce credeţi voi, sunt îngrăşăminte pentru palmieri!

R: Consumi?

C: Eu vând, dar nu consum.

R: Am văzut că ai promoţie 2+1 gratis. La ce anume?

C: La ce vreau eu!

„Dependenţa este doar în mintea consumatorului"

Radu Ştefan este patronul unui magazin de profil de pe strada Poporului, un om care îşi priveşte cu seninătate afacerea.

Reporter: De cât timp vă ocupaţi cu etnobotanice?

R.S.: De anul trecut, din octombrie.

R: Ce sumă de bani câştigaţi lunar de pe urma acestei afaceri?

R.S: Cu aproximaţie, profitul este undeva între 5.000 şi 7.000 de lei. Puţini bani, în comparaţie cu profitul altor magazine.

R: Sunteţi de părere că ceea ce vindeţi e nociv, provoacă dependenţă?

R.S: Nu, absolut. Dependenţa e doar în mintea consumatorului, ori nici acolo.

R: Dacă sunt complet inofensive, cum explicaţi închiderea mai multor magazine de profil? Ori nenumăratele cazuri de la Urgenţă?

R.S: Unele magazine îşi prepară singure marfa, le stropesc cu diferite substanţe, de aici probabil şi dependenţa, dar plantele etnobotanice, în forma lor pură, aşa cum vin ele, nu fac niciun rău.

R: Păreţi foarte convins de ceea ce afirmaţi. Sunteţi şi consumator ?

R.S: Am încercat... de câteva ori...

R: Şi?

R.S: M-am oprit. Şi eu şi prietenii mei nu ne simţeam tocmai bine a doua zi.

R: Deci, dacă nu provoacă dependenţă, nici inofensive nu sunt, pentru că îţi fac rău...

R.S: Vă contrazic... Dar uneori, da, îţi fac rău...

R: La ce preţ ajunge cel mai ieftin, respectiv cel mai costisitor produs?

R.S: 10 lei - 45 de lei.

R: De unde primiţi marfă?

R.S: De la un distribuitor din Bucureşti. El se ocupă cu aprovizionarea mai multor magazine din întreaga ţară.

„O viaţă de nimic pentru câteva ore de plutire"

Este cel mai simplu şi cel mai folosit avertisment când vine vorba de stupefiante. Dar ce se ascunde în spatele acestui slogan, numai cei „păţiţi" ştiu cu adevărat.

E.B. de 21 de ani, o fostă consumatoare de plante etnobotanice şi nu numai, mărturiseşte: „Curiozitatea este primul lucru care te împinge să recurgi la consumul de droguri. După care intervin lipsurile, apoi anturajul. În ceea ce mă priveşte, curiozitatea a existat dintotdeauna, mai ales când venea vorba de distracţie".

La 18 ani a început cu „un joint" de marijuana, un drog puternic. „Prima dată am făcut un atac de panică pentru că efectiv nu ştiam ce se întâmplă cu mine şi de ce nu mă pot mişca normal!" După aproximativ doi ani, având un anturaj nepotrivit, E.B. a fumat prima dată un drog legal, lucru care i-a schimbat total viaţa, deoarece timp de un an a continuat să fumeze aproape în fiecare seară. În toamna anului 2008 a plecat la facultate, la Bucureşti, fiind nevoită să locuiască alături de două prietene din anturajul respectiv, lucru care nu a deranjat-o deloc, deoarece împreună cu ele îşi menţinea „tabietul". Având alte preocupări, la facultate mergea din ce în ce mai rar, dormea toată ziua... Practic, nu ieşea mai deloc din casă. „O viaţă de nimic pentru câteva ore de plutire. Eram o fire energică şi în permanentă agitaţie. Ăsta a fost primul lucru care a dispărut din mine odată cu consumul de ierburi", afirmă E.B. Dar atunci nu s-a mai putut opri. A vrut mai mult, lucru care a determinat-o să consume şi cocaină, în toamnă, la o petrecere unde oamenii nu consumau decât alcool şi droguri. „Am tras destul de multe linii în seara respectivă, alcool nu mai zic... Ce pot să spun ?! A fost perfect, la momentul respectiv. Nu a fost ca la majoritatea petrecerilor unde dacă bei alcool puţin peste limită se termină tot şi cazi lat pe canapea, eventual ajungi în genunchi la toaletă. Ne-am distrat, am dansat toată noaptea, eram perfect. Fiindcă a pierdut anul universitar, a fost nevoită să se întoarcă acasă, unde a avut parte de pierderea unei persoane dragi, lucru ce a demoralizat-o complet şi a făcut-o să continue cu alcoolul şi drogurile. Până într-o zi, când a avut un moment de luciditate, până când s-a uitat în oglindă şi a văzut persoana care devenise. De atunci a spus „STOP!". „Aveam un viitor destul de promiţător care, am considerat eu, nu merita dat la o parte. Persoane dragi pe care urma să le dezamăgesc şi persoane pe care le dezamăgisem deja şi care, deşi n-aş fi crezut, mi-au acordat a doua şansă. Trebuia să pun punct înainte să mă distrug pe mine şi tot ce mă înconjura." În încheiere, a adăugat zâmbitoare: „Sunt fericită că am reuşit singură să ies din lumea aia şi am înţeles, am văzut, am trăit multe lucruri pe care probabil nici la ora actuală nu le-aş fi conştientizat. Am intrat cineva şi am ieşit altcineva. M-a schimbat în bine pentru că i-am pus punct, totuşi nu când ar fi trebuit, dar destul de devreme. Am rămas marcată. Niciodată nu va mai fi ca înainte...".

„Corpul îmi spunea «Stop! Îmi faci rău»"

Yolanda este studentă, fostă consumatoare de ierburi. Ne răspunde dezinvolt.

Reporter: În ce context ai auzit prima dată de etnobotanice?

Y.: Prima oară am auzit de la un prieten, care m-a sunat să îmi spună că s-a deschis un coffee shop în Constanţa şi că au tot felul de chestii de fumat... legale. Dar nu ştiam nimic concret, nici măcar că se numesc etnobotanice. Acum doi ani şi jumătate le spuneam spice-uri.

R.: Şi te-ai gândit să încerci şi tu...

Y.: Da. Nu ştiam care e treaba cu substanţele alea şi cât sunt de aproape de otravă, pentru că la vremea aceea se ştiau ca fiind inofensive, înlocuitoare perfecte pentru iarbă (marijuana).

R: Ce anume te-a determinat să încerci?

Y.: Faptul că fumasem multe chestii până atunci, dar nimic nu avusese efect la mine. Şi am zis că e o chestie în plus care nu are ce să-mi facă, ţinând cont că eu nu reuşeam să mă „sparg".

R: Dar cum anume făceai chestia asta?

Y.: Iarba verde de acasă...

R: Mai precis?

Y.: Nu eram cumpărătoare, dar mi se oferea mereu iarbă când ieşeam. Şi, desigur, încercasem şi veşnicele farmaceutice, pentru că a fost o perioadă când toată lumea umbla după reţete sau se ruga de farmaciste pentru diferite... pastile.

R: Consideri că ceea ce luai de la Spice Shop-uri avea efect mai puternic decât iarba?

Y.: Pentru că nu avusesem nimic de la iarba până atunci, nu ştiam exact să fac diferenţa, dar acum sunt perfect conştientă. Efectul era poate mai puternic, dar de scurtă durată. Ca să nu mai vorbesc de consecinţe. Dependenţa la vremea aia nu era în vocabularul meu, era totul „for fun" (n. de distracţie). Nici măcar dependenţa de ţigări n-aş fi acceptat-o.

R: Deci, ai început să iei substanţe de la Spice-uri. Sub ce formă le cumpărai?

Y.: Sub formă de ţigară, şi ştiu că erau şi destul de scumpe, 30 de lei bucata... Şi era nebunie... Acolo au reduceri, acolo îţi dă mai mult, acolo e „cuiul" mai mare. În funcţie de câţi eram, strângeam bani trei, patru, maxim cinci. Dacă eram doar cu fostul meu prieten, care mi-a deschis şi „calea", nu plăteam pentru nimic.

R: Un fel de „dragostea şi alte droguri". Ai da vina pe el?

Y.: Aş da vina pe el doar pentru că m-a lăsat să fac asta în continuare.

R: Ai zis vreodată „de azi nu mai fac asta, mă las"?

Y.: Da. Şi de fiecare dată mai amânam cu o zi. Ţin minte că eram la un moment dat cu el şi ne-am zvârcolit până la trei dimineaţa că nu puteam adormi. Ne obişnuisem să adormim „fumaţi" şi acum era ceva în neregulă. Bineînţeles că am mers la shop la ora aia. Asta doar ca să îţi faci o idee despre groapa în care eram...

R: Ce efecte îţi dădeau ?

Y.: O femeie foarte deşteaptă, care a devenit un stâlp pentru mine, mi-a zis: „creierul îţi ajunge departe, dar ţi se pune un lacăt pe suflet". Adică gândul nu avea limite, puteai să gândeşti situaţii, credeai că realizezi „chestii", dar de fapt erai un om fără valori morale. Gândul care funcţionează fără suflet este lipsit de moralitate. Îi dau dreptate în întregime.

R: Dar îţi plăcea starea pe care o aveai în acel moment?

Y.: Gustul mă făcea să vomit, mirosul la fel, alt motiv nu aş fi avut pentru care să continui, dar nu conştientizam preţul pe care îl plătesc.

R: În tot timpul ăsta, ţi-a spus cineva să te laşi, că nu îţi face bine?

Y.: Nu, pentru că toată lumea o făcea. Până să se închidă prima oară shop-urile, nu era aşa mare panică.

R: Când ai văzut la TV prima ştire despre etnobotanice şi efectele lor nocive, ce ai spus?

Y.: Ce copii proşti! Ce trebuie să faci ca să ajungi în situaţia asta?

R: Ţi s-a întâmplat să ajungi în „situaţia asta", adică într-o stare critică?

Y.: Eu, după prima linie mereu dădeam afară. Dar asta nu mă oprea. Corpul îmi spunea „Stop! Îmi faci rău", dar creierul meu era dornic de senzaţii.

R: Deci ai trecut la „avansaţi", de la ţigări la prafuri. Cât de des ai început să consumi?

Y.: Cam o dată la două săptămâni, cu orele, fără oprire. Fumat, plus tras până cădeam în depresie în aşa hal că mi-aş fi dorit să nu stau la parter.

R: De unde te „alimentai"?

Y.: Din magazine, dar mă fixam pe unele anume. Mi-era sincer ruşine, ca fată, să recunosc că ştiu atâtea locuri de unde poţi cumpăra şi atâţia dealeri. De pe net, clar, nu luam. Niciodată nu am avut încredere.

R: De ce preferai un magazin şi nu altul?

Y.: Ştiam pe cineva la un magazin şi am avut o perioadă când luam de acolo, dar, în general, nu cunoşteam, era vorba doar de comoditate.

R: Dacă nu aveai bani, te „trecea pe caiet"?

Y.: Nu, absolut niciodată nu am intrat într-un magazin dispusă să iau pe datorie.

R: Unde consumai cel mai des?

Y.: La un prieten acasă, câteodată afară. Dar niciodată nu mă cuprindea disperarea încât să consum oriunde. Adică şi dacă o făceam afară, se întâmpla pentru că era mai lejer, iar eu mă „trezeam" mai repede.

R: Ai văzut persoane care consumă în cluburi, baruri?

Y.: Da. Am făcut asta şi eu, dar recent. Înainte nu vedeam pe cineva să îndrăznească. Acum, în unele locuri se dă undă verde.

R: Promovează cluburile consumul de substanţe?

Y.: Cluburile promovează distracţia. E strict problema ta cum o înţelegi. Dar da, cred că instigă şi la consum de substanţe, că mereu ai vrea să te simţi un pic mai bine. Prieteni, muzică, stare bună, DAR... parcă lipseşte ceva.

R: Şi aveai la tine pliculeţul sau dădeai fuga să cumperi?

Y.: Bine zici, pliculeţul, că mereu ziceam că mă rezum la unu. Dar restul nopţii era un du-te-vino continuu, de la magazin în club şi invers căci shop-urile sunt amplasate strategic în jurul cluburilor...

R: Crezi că cei care fumează ţigări normale sunt mai dispuşi să ajungă să fumeze de la spice shop-uri? Au legătură una cu alta?

Y.: Adevărul e că nu ştiu pe nimeni care să fumeze ţigări normale şi să nu fi încercat şi altceva. Ţigările sunt cel mai banal pas.

R: Ai conştientizat că ai nevoie de ajutor specializat?

Y.: Mama a fost cu ideea de a consulta un psiholog, iar eu îmi doream de mult timp să merg şi nu neapărat pentru asta. Am conştientizat că fug de maturizare şi responsabilităţi şi că am nevoie de un duş rece de la cineva care se pricepe la asta.

R: Spui că mama ta aflase despre ceea ce făceai. Care a fost contextul?

Y.: I-a spus cineva. Oricum, toată lumea din jur îmi spunea că m-am schimbat şi nu înţelegeam schimbarea asta. Dar nu o înţelegeam pentru că în cea mai mare parte a timpului eram cum eram.

R: Bănuiesc că ai auzit de persoane care s-au sinucis din cauza etnobotanicelor. Eşti de părere că ierburile pot fi aducătoare de moarte, că pur şi simplu cumperi „moarte la plic"?

Y.: Într-un fel. Îţi distrugi imunitatea, în primul rând. Corpul nu mai are cu ce să se apere de ele. Cumperi otravă în doze mici.

R: În ce măsură crezi că te ajută psihologul?

Y.: Mă ajută să îmi dau seama că sunt un om cu multe calităţi şi capabil de multe lucruri, dar că şansele mele scad de la o zi la alta dacă voi continua să mă prostesc.

R: Cât eşti de dispusă să primeşti ajutor?

Y.: Sunt dispusă să primesc ajutor în măsura în care nu sunt tratată ca o drogată sau ca o fostă drogată.

R: Cei care consumă se pot numi într-adevăr drogaţi?

Y.: Ştii... mereu am evitat cuvântul ăsta de teamă să nu fiu băgată în aceeaşi oală, dar, în esenţă, probabil că ai dreptate. După cum vezi, îl evit în continuare.

R: Ai început să o iei pe calea cea bună. Ai renunţat de tot la substanţe?

Y.: Mi s-a spus că trebuie să o iau încet, să mă concentrez pe fiecare chestie în parte, pe rând, nu în acelaşi timp. Dar am renunţat la vechile plăceri, clar! Momentan, trăiesc cu „un par deasupra capului". Voi fi renunţat de tot atunci când parul de deasupra capului nu o să mai existe.

R: Să presupunem că te întorci în timp cu experienţa de acum. Te sună acelaşi prieten şi-ţi spune că s-a deschis un coffe-shop de etnobotanice. Ai mai încerca?

Y.: Probabil că nu... Cel puţin, nu shopuri. Dar aş fi tentată. Ştii că, de obicei, eşti tentat să încerci lucruri interzise.

R: Ce regreţi cel mai mult?

Y.: Am făcut multe prostii sub influenţa prafurilor, ţigărilor. Am pierdut încrederea celor din jur, foarte mulţi bani şi respectul de sine. Regret cel mai mult faptul că nu am avut voinţa să mă inspir din viaţa altora. Când am auzit de George Vasilievici m-am speriat. Şi totuşi... nu am renunţat la ele. Acum, iată-mă aici.

R: De ce te-ai speriat când ai auzit de sinuciderea scriitorului George Vasilievici? De ce tocmai el?

Y.: Eu eram în depresia de după tras când am auzit. Nu-l cunoşteam personal, dar era bun prieten cu mama iubitului meu. Ea ne-a spus.

R: Crezi că poţi avansa, să treci la drogurile grele?

Y.: Este o întrebare pusă prea târziu, din păcate.

R: De ce?

Y.: Pentru că faptul este consumat deja. Pasul a fost făcut. Acum încerc să avansez în viaţă, nu în experienţa cu substanţe.

R: Dar ca o simplă opinie...?

Y.: Nu cred că aş mai avansa acum. În urmă cu două luni, mai mult ca sigur, dar acum, nu.

R: Ce ai învăţat până acum?

Y.: Inteligenţa se alterează şi încrederea se pierde uşor. Plămânii nu sunt nişte pungi cu aer, iar ficatul nu este coş de gunoi!

R: Cum îi vezi acum pe cei ce consumă? Cum e să priveşti de pe partea cealaltă a străzii?

Y.: Deprimant. Pentru că felul cum arată ei este în contrast cu senzaţia pe care o simt...

R: Ce le-ai spune, dacă ai putea?

Y.: Că poţi să faci hepatită, ciroză, cancer la orice vârstă... Şi că ei se duc în mod deliberat în direcţia asta.

Au realizat ancheta următorii studenţi: Paul Greavu (şef de proiect), Smaranda Vintilă, Irina Varză, Andreea Bajdechi, Răzvan Botezatu, Adriana Pascu, Georgiana Lazăr, Mădălina Ciupercă, Loredana Brumă, Carmen Niculescu, Loredana Vesparu, Andreea Penu, Diana Solomon, Corina Apostu, Dalida Buri, Anca Enea, Cătălina Cristuinea, Georgiana Barbu, Roxana Ionescu, Andra-Maria Befu, Nicoleta Moroianu

Coordonatori: Conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan, prep. univ. drd. Cristina Lazăr