În premieră Întreprinderile sociale şi cele sociale de inserţie vor putea fi înfiinţate printr-o nouă lege

După publicarea acestor norme de care vorbim, legislaţia românească va permite, în premieră, înfiinţarea întreprinderilor sociale şi a întreprinderilor de inserţie, care nu existau până acum. Actul normativ stabileşte că cele două noi societăţi trebuie să asigure inserţia profesională a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile şi implicarea acestora în activităţi cu caracter social şi/sau economic.
Din aceste grupuri vulnerabile fac parte persoanele sau familiile care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a a nevoilor zilnice de trăi din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri ori alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi socială. Totodată, noile societăţi, întreprinderile sociale şi cele de inserţie, trebuie să asigure, conform ultimelor dispoziţii, mai multe măsuri de acompaniament pentru inserţia profesională a persoanelor vulnerabile, prin care să contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale şi să determine crearea de noi locuri de muncă.
Concret, măsurile de acompaniament pot fi informarea, consilierea, accesul la formele de pregătire profesională, adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în funcţie de nevoile persoanelor şi alte măsuri care au că scop sprijinirea inserţiei sociale şi profesionale a angajaţilor. De asemenea, în vederea asigurării măsurilor de acompaniament, întreprinderile trebuie să colaboreze atât cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivel judeţean şi local, cât şi cu agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă.
Suplimentar, este necesară şi colaborarea cu specialişti în domenii precum psihologie, asistenţă socială, pedagogie, formare profesională, ocupare, precum şi medicină, medicină muncii sau economie socială.
 
Vă prezentăm integral conţinutul Legii nr. 219/2015 privind economia social:

Legea nr. 219/2015 privind economia social
 
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1.
(1) Prezenta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale.
 
(2) Prin prezenta lege se reglementează şi condiţiile de atestare, de către autorităţile publice, a întreprinderilor sociale şi a întreprinderilor sociale de inserţie.
 
Art. 2.
(1) Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.
 
(2) Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.
 
Art. 3.
(1) În sensul prezentei legi, întreprinderile sociale pot fi:
 
a) societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată;
 
b) cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
 
c) asociaţiile şi fundaţiile, care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
 
d) casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, republicată;
 
e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare;
 
f) societăţile agricole, care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;
 
g) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege.
 
(2) Pot fi întreprinderi sociale federaţiile şi uniunile persoanelor juridice prevăzute la alin. (1).
 
Art. 4.
Economia socială se bazează pe următoarele principii:
 
a) prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;
b) solidaritate şi responsabilitate colectivă;
 
c) convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;
 
d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;
 
e) caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;
 
f) personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;
 
g) alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.
 
Art. 5.
(1) Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil, prevăzut de prezenta lege, în activităţi cu caracter social şi/sau activităţi economice, facilitând accesul acestora la resursele şi serviciile comunităţii.
 
(2) Economia socială are următoarele obiective:
 
a) consolidarea coeziunii economice şi sociale;
 
b) ocuparea forţei de muncă;
 
c) dezvoltarea serviciilor sociale.
 
(3) Îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (2) se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general:
 
a) producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia;
 
b) promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil;
 
c) dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;
 
d) dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.
 
Art. 6.
(1) În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
 
a) activitate de interes general - orice activitate din domeniul economic, cultural-artistic, social, educaţional, ştiinţific, al sănătăţii, sportului, locuirii, protecţiei mediului, menţinerii tradiţiilor, al cărei scop final este îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5 alin. (2);
b) activitate cu caracter social - activitate care urmăreşte interesul general, în realizarea nevoilor sociale ale grupurilor vulnerabile, a prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială şi a promovării incluziunii sociale;
 
c) activitate economică - orice activitate generatoare de venit;
 
d) întreprindere socială - orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiile prevăzute la art. 4;
 
e) întreprindere socială de inserţie - întreprinderea socială care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1);
 
f) atestat de întreprindere socială - forma prin care se recunoaşte contribuţia întreprinderilor sociale la dezvoltarea domeniului economiei sociale;
 
g) marca socială - forma de certificare a întreprinderilor sociale de inserţie în scopul recunoaşterii contribuţiei directe a acestora la realizarea interesului general şi/sau la îmbunătăţirea situaţiei grupului vulnerabil;
 
h) grup vulnerabil - persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. p) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011.
 
(2) Apartenenţa la grupul vulnerabil se dovedeşte prin acte eliberate de autorităţi sau, după caz, alte categorii de persoane juridice cu competenţe în domeniu. Modalitatea de certificare a apartenenţei la grupul vulnerabil se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
 
Art. 7.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sprijină activităţile de economie socială prin:
 
a) recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;
 
b) recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii sociale;
 
c) dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserţie;
 
d) promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;
 
e) participarea la activităţi de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii;
 
f) înfiinţarea de centre de informare şi consiliere în domeniul economiei sociale.
 
CAPITOLUL II
Întreprinderea socială
Art. 8.
(1) Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat.
 
(2) Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare.
(3) Atestatul certifică scopul social al întreprinderii sociale şi conformarea acesteia la principiile enunţate la art. 4.
 
(4) Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:
 
a) acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;
 
b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;
 
c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
 
d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.
 
(5) Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, denumită în continuare agenţie de ocupare, prin compartimentul pentru economie socială, prevăzut la art. 24 alin. (2).
 
(6) Atestatul se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia.
 
(7) Procedura de acordare a atestatului, precum şi condiţiile de suspendare sau retragere a acestuia se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
 
Art. 9.
(1) Întreprinderea socială are următoarele obligaţii:
 
a) de a comunica agenţiei de ocupare orice modificări ale actelor de înfiinţare sau constitutive, în termen de 15 zile de la modificare;
 
b) de a comunica agenţiei de ocupare rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; compartimentul judeţean pentru economie socială are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
 
c) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfăşurată şi situaţiile financiare anuale în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, prevăzut la art. 27.
 
(2) Întreprinderile sociale se supun controlului cu privire la respectarea condiţiilor legale de desfăşurare a activităţii, anual, pentru a se verifica respectarea criteriilor care au stat la baza eliberării atestatului de întreprindere socială.
 
(3) Controalele prevăzute la alin. (2) se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
 
CAPITOLUL III
Întreprinderea socială de inserţie
SECŢIUNEA 1
Definirea întreprinderii sociale de inserţie
Art. 10.
(1) Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care:
a) are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;
 
b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate.
 
(2) Procedura de verificare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
 
Art. 11.
(1) Întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială.
 
(2) Măsurile de acompaniament pot fi: informarea, consilierea, accesul la formele de pregătire profesională, adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în funcţie de nevoile persoanelor, precum şi alte măsuri care au ca scop sprijinirea inserţiei profesionale şi sociale.
 
(3) În vederea asigurării măsurilor de acompaniament, întreprinderile sociale de inserţie colaborează cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivel judeţean şi local, agenţiile de ocupare, centrele de furnizare de servicii integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru consumatorii şi consumatorii de droguri dependenţi, cu specialişti în domenii precum psihologie, asistenţă socială, adicţii, pedagogie, formare profesională, ocupare, medicină, medicina muncii, economie socială.
 
SECŢIUNEA a 2-a
Marca socială
Art. 12.
Statutul de întreprindere socială de inserţie se certifică prin acordarea mărcii sociale.
 
Art. 13.
(1) Marca socială cuprinde certificatul care atestă statutul de întreprindere socială de inserţie, cu o valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu.
 
(2) Statutul de întreprindere socială de inserţie instituie următoarele obligaţii:
 
a) de a comunica agenţiei de ocupare orice modificări ale actelor de înfiinţare sau constitutive, precum şi rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; compartimentul judeţean pentru economie socială are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
 
b) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfăşurată şi situaţiile financiare anuale în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, prevăzut la art. 27. Modelul extrasului situaţiilor financiare anuale se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice, la iniţiativa Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
 
(3) Întreprinderile sociale de inserţie se supun controlului cu privire la respectarea condiţiilor legale de desfăşurare a activităţii, anual, pentru a se verifica respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării mărcii sociale.
 
(4) Controalele prevăzute la alin. (3) se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
 
Art. 14.
Procedurile de certificare şi acordare a mărcii sociale, a elementului specific de identitate vizuală, procedurile privind întocmirea Raportului social anual privind activitatea desfăşurată, precum şi condiţiile de suspendare, retragere sau anulare a mărcii sociale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 15.
Întreprinderile sociale de inserţie pot fi finanţate din surse publice şi/sau private, naţionale ori internaţionale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanţare.
 
Art. 16.
Întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de gratuitate pentru emiterea mărcii sociale şi înregistrarea în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale.
 
Art. 17.
(1) Autoritatea contractantă, astfel cum aceasta este definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, are dreptul de a impune, în cadrul documentaţiei de atribuire, condiţii speciale, prin care se urmăreşte obţinerea unor efecte de ordin social, care trebuie realizate de operatorii economici pentru îndeplinirea contractului.
 
(2) În formularea condiţiilor speciale prevăzute la alin. (1), autoritatea contractantă are obligaţia respectării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
 
Art. 18.
Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de consiliere gratuită la constituirea şi/sau la dezvoltarea afacerii, prin compartimentele de specialitate de la nivelul agenţiei de ocupare.
 
Art. 19.
(1) Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale:
 
a) atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în domeniul public al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost acordată marca socială;
 
b) sprijin, în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere a acestora;
 
c) sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local;
 
d) alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite acordate de autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile legii.
 
(2) Pentru acordarea facilităţilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), autorităţile administraţiei publice locale îşi pot aproba în bugetele proprii sumele necesare.
 
Art. 20.
Întreprinderile sociale de inserţie, care angajează tineri cu risc de marginalizare socială, astfel cum sunt aceştia definiţi în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, sunt considerate angajatori de inserţie şi beneficiază de facilităţile prevăzute de lege pentru această categorie de angajatori.
 
Art. 21.
(1) Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de măsuri de sprijin, de natura ajutorului de stat, ce vor fi aprobate prin acte specifice, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în materie de ajutor de stat.
 
 
 
(2) Măsurile de sprijin de natura ajutorului de stat pentru întreprinderile sociale de inserţie, prevăzute de prezenta lege, se vor acorda cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul ajutorului de stat şi vor fi implementate prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local.
 
(3) Întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia anual de programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor din sfera economiei sociale în conformitate cu prevederile art. 251 lit. d) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la Programele naţionale destinate finanţării întreprinderilor mici şi mijlocii care se derulează de către autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii.
 
(4) Prin derogare de la prevederile art. 251 din Legea nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, procedura de implementare pentru programele prevăzute la alin. (3) se aprobă prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale cu atribuţii în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
 
Art. 22.
Luna mai a fiecărui an este dedicată organizării diferitelor evenimente sau acţiuni de mediatizare a domeniului economiei sociale, având ca scop dezvoltarea locală şi cetăţenia activă, cooperarea şi solidaritatea socială, denumită luna promovării economiei sociale.
 
CAPITOLUL IV
Organizare instituţională
SECŢIUNEA 1
Compartimentul pentru economie socială
Art. 23.
(1) În cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice se înfiinţează un compartiment la nivelul Direcţiei politici de ocupare competenţe şi mobilitate profesională, cu atribuţii în elaborarea politicilor şi strategiilor în domeniul economiei sociale, promovarea şi sprijinirea întreprinderilor sociale, precum şi furnizarea de informaţii către persoanele fizice şi juridice interesate.
 
(2) Organizarea şi funcţionarea compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
 
Art. 24.
(1) În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă se înfiinţează un compartiment pentru economie socială, care coordonează şi monitorizează activitatea agenţiilor de ocupare în domeniul economiei sociale, precum şi îndrumarea metodologică a acestora.
 
(2) În vederea asigurării implementării politicilor, dezvoltării şi monitorizării domeniului de economie socială, la nivel judeţean se organizează, în cadrul agenţiilor de ocupare, compartimente pentru economie socială.
 
(3) Organizarea şi funcţionarea compartimentelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
 
(4) Compartimentele prevăzute la alin. (1) şi (2) se organizează cu încadrarea în numărul de posturi aprobat.
 
(5) Pentru implementarea planului judeţean de inserţie socio- profesională prevăzut la art. 25 lit. i), agenţia va aloca resurse financiare corespunzătoare.
 
Art. 25.
Principalele atribuţii ale compartimentelor pentru economie socială din cadrul agenţiilor de ocupare sunt:
 
a) analizează şi evaluează solicitările persoanelor juridice care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale în vederea acordării, după caz, a atestatului sau a mărcii sociale;
 
b) emit deciziile de acordare ori, după caz, de neacordare a atestatului, respectiv a mărcii sociale;
 
 
 
c) introduc informaţiile privind întreprinderile sociale, respectiv întreprinderile sociale de inserţie, în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale;
 
d) informează şi acordă sprijin metodologic pentru derularea procedurii de atestare/certificare a întreprinderilor sociale/întreprinderilor sociale de inserţie, precum şi pentru desfăşurarea activităţii acestora;
 
e) monitorizează, la nivel judeţean, activitatea întreprinderilor sociale, respectiv a întreprinderilor sociale de inserţie, şi elaborează rapoarte trimestriale privind activitatea desfăşurată de acestea, pe care le înaintează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă:
 
f) întocmesc raportul anual de activitate şi îl transmit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
 
g) furnizează informaţiile necesare actualizării registrului prevăzut la art. 27 alin. (1);
 
h) propun Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a domeniului de economie socială;
 
i) elaborează, prin consultare cu întreprinderile sociale de inserţie, planul judeţean de inserţie socioprofesională, definit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
 
j) suspendă sau retrag, după caz, atestatul ori marca socială;
 
k) publică raportul anual de activitate pe pagina proprie de internet.
 
Art. 26.
(1) Se înfiinţează Comisia naţională pentru economie socială, fără personalitate juridică, organism de colaborare, coordonare şi monitorizare în domeniul economiei sociale, denumită în continuare Comisia naţională, cu scopul de a contribui la dezvoltarea economiei sociale prin promovarea şi sprijinirea entităţilor din economia socială.
 
(2) Comisia naţională va avea o reprezentare paritară, va fi compusă din 14 membri şi va fi condusă de un preşedinte, ales de plenul acesteia. Comisia va avea în componenţă:
 
a) câte un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, al Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, al Ministerului Finanţelor Publice, al Ministerului Justiţiei, al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, la nivel de secretar de stat;
 
b) câte un reprezentant din partea entităţilor economiei sociale prevăzute la art. 3 lit. a) -f);
 
c) un reprezentant al întreprinderilor sociale de inserţie.
 
(3) Membrii Comisiei naţionale prevăzuţi la alin. (2) lit. a) sunt numiţi prin ordin de către ministrul de resort, iar cei prevăzuţi la alin. (2) lit. b) şi c) sunt numiţi prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
 
(4) Compartimentul prevăzut la art. 23 alin. (1) va asigura secretariatul Comisiei naţionale.
 
(5) Organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale, inclusiv alegerea preşedintelui, se reglementează prin regulament intern, aprobat prin ordin comun al miniştrilor prevăzuţi la alin. (2) lit. a).
 
SECŢIUNEA a 2-a
Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale
Art. 27.
 
 
(1) În scopul asigurării informaţiilor necesare, corecte şi complete cu privire la situaţia şi evoluţia domeniului economiei sociale la nivel naţional se înfiinţează Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, denumit în continuare registru.
 
(2) Registrul este administrat de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cuprinde, după caz, următoarele informaţii cu privire la întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie existente în România:
 
a) denumirea completă;
 
b) categoria de persoane juridice în care se încadrează;
 
c) data înfiinţării;
 
d) domeniul de activitate;
 
e) cifra de afaceri/valoarea activului patrimonial, pierderile sau profitul înregistrat în anul fiscal anterior;
 
f) numărul total de angajaţi;
 
g) documentele care atestă apartenenţa la grupul vulnerabil;
 
h) copia fişei de post/fişelor de post a persoanei/ale angajaţilor care aparţin grupului vulnerabil;
 
i) formele de sprijin de care beneficiază angajatorul;
 
j) abaterile/sancţiunile angajatorului;
 
k) data acordării/suspendării/retragerii atestatului sau, după caz, a mărcii sociale.
 
(3) Angajatorii sunt obligaţi să transmită documentele prevăzute la alin. (2) lit. g) agenţiilor de ocupare, în termen de 5 zile de la data la care se demonstrează că persoana angajată aparţine grupului vulnerabil sau, după caz, de la data la care au intervenit modificări în documentele furnizate.
 
Art. 28.
Procedura de organizare, actualizare şi utilizare a registrului se elaborează de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
 
CAPITOLUL V
Sancţiuni
Art. 29.
Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:
 
a) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, nerespectarea de către întreprinderile sociale de inserţie a condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi la art. 27 alin. (3);
 
 
 
b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, utilizarea mărcii sociale, de către întreprinderile sociale de inserţie, peste termenul de valabilitate prevăzut la art. 13 alin. (1);
 
c) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, utilizarea mărcii sociale de către alte persoane fizice sau juridice care nu sunt deţinătorii legali ai acesteia;
 
d) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, în cazul lipsei documentelor doveditoare care certifică apartenenţa la grupul vulnerabil, prevăzute la art. 6 alin. (2);
 
e) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei şi retragerea atestatului, încălcarea a cel puţin unui criteriu dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (4).
 
Art. 30.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către:
 
a) organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru contravenţiile prevăzute la art. 29 lit. a) -c) şi e);
 
b) Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială, pentru contravenţiile prevăzute la art. 29 lit. d).
 
Art. 31.
(1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului- verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 29, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
 
(2) Procesele-verbale vor fi depuse în fotocopie la compartimentul din cadrul agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti.
 
Art. 32.
Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 29, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
 
Art. 33.
Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi se constituie venituri la bugetul de stat.
 
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 34.
(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice va elabora normele metodologice de aplicare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
 
(2) În termenul prevăzut la alin. (1) se modifică Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
 
Art. 35.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 6 alin. (2), art. 8 şi art. 12-14, care intră în vigoare la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 34 alin. (1).


sursa foto: infiintarefirmeiasi.ro