Cum “înţeleg să ajute” unele bănci clienţii în dificultate şi ce ar trebui să cunoască consumatorii despre restructurarea unui credit bancar

Prezentăm în acest exemplu unul dintre cazurile concrete constatate de echipele noastre de control în legătură cu modul cum unele bănci “înţeleg să ajute” clienţii aflaţi în dificultate de a-şi achita creditele ce le-au fost acordate.
Redăm mai jos unul din cazuri privind procedurile aplicate de bănci în acţiunile de restructurare a creditului.
În luna noiembrie 2007, banca a acordat unui consumator un credit cu o dobandă iniţială de 4,9% şi o rată totală lunară de rambursat de 585 fraci elveţieni.
Consumatorul întâmpinând dificultaţi financiare în achitarea ratelor, apelează în luna aprilie 2010 la banca semnând un act adiţional conceput de aceasta ce prevede noţiunile de “restructurare şi o perioada de graţie”. Aprobând actul adiţional, banca adaugă comisionul, dobanda şi alte costuri la valoarea creditului de rambursat, şi măreşte atât rata dobânzii la 11,85%, cât şi rata totală lunară de plată la 652 franci elveţieni. Pentru a crea o impresie de ajutor, banca prevede în actul adiţional că renunţă la încasarea comisionului de administrare a creditului. Nimic mai înşelător şi incorect din moment ce a majorat rata dobânzii de 2,5 ori.
În luna septembrie 2010, banca emite ca urmare a OUG 50/2010, un nou act adiţional care prevede pe de o parte reducerea ratei la 9,02%, dar pe de altă parte reintroduce comisionul lunar de admnistrare credit. Alt aspect înşelător adresat consumatorului.
În luna februarie 2011 consumatorul apelează iar la bancă urmare careia se emite alt act adiţional care prevede o rată totala lunară de plata de 667 franci elveţieni, şi ca o ‘concesie”, banca renunţă din nou la încasarea comisionulul de administrare credit.
Întâmpinând în continuare dificultăţi în achitarea ratelor, consumatorul, în luna ianuarie 2013, apelează din nou la banca informând-o că a devenit şomeră iar soţul său a fost pensionat pe caz de boală. Se incheie alt act adiţional în care se prevede că rata totală lunară de plată devine 723 franci elveţieni, şi peste asta, banca introduce obligarea consumatorului la plata unui nou comision, cel de administare cont curent. Precizăm că la fiecare act adiţional de restructurare, deşi banca a acordat câte o perioadă de graţie de 6 luni cu dobândă redusă, a adăugat însă, comisioane, dobânzi şi alte costuri la valorile totale de rambursat, şi a mărit perioadele de creditare, adică numărul de luni în care consumatorul să plătească ratele majorate..
Sintetizând, “ajutorul dat de bancă” a constat în creşterea sumei lunare de plată în timp de la 585, la 652, la 667, şi în final la 723 franci elveţieni. Consecinţă, suma totală de plată până la finalul creditării a crescut de la 84.340 franci elveţieni cât prevedea contractul iniţial, la 102.176 franci elveţieni la data controlului efectuat de organele noastre, care a aplicat băncii respective sancţiunea pentru practica comerciala incorectă.
Ceea ce ar trebui să se reţină de consumatorii care, întâmpinând dificultăţi în achitarea ratelor de credit, apelează la ajutorul bancar, şi semnează actele adiţionale ce i se prezintă de bancă, constă în special în a preciza în cererea către bancă în ce constă “restructurarea” solicitată, adică ce ar dori să i se aprobe în urma restructurării.
În acest scop trebuie să cunoască ce alternative de ajutor oferă restructurarea, printre care:
-Amânarea unei plăţi, aplicabilă în cazul unor probleme pe termen scurt (1-3 luni);
-Rescadenţarea, care înseamnă modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a uneia/mai multor rate de credit în sold fără a se depăşi durata iniţială de creditare;
-Reeşalonarea,care înseamnă modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a uneia/mai multor rate de credit în sold cu depaşirea duratei iniţiale de acordare a creditului;
 -Refinanţarea, care înseamnă acordarea unui nou credit pentru rambursarea creditului în derulare şi care înregistrează sume neachitate la scadenţă.
Daca consumatorul nu mentionează în cerere şi apoi nu constată menţionarea dorită înscrisă în actul adiţional, atunci banca aplică restructurarea dorită de ea, sau ca în cazul prezentat mai sus, prin acordarea unei perioade de graţie cu o rată de plată lunară redusă, dar după care urmeaza: majorarea acesteia peste nivelul contractual, majorarea ratei procentuale anuale, majorarea perioadei totale de creditare, suportarea comisioanelor, dobânzilor şi altor costuri adăugate de bancă cu ocazia restructurărilor, şi în mod deosebit majorarea sumei totale de plată ca urmare a acestor proceduri bancare.
Încă doua aspecte de reţinut, primul că aprobarea uneia sau alteia din alternativele de restructurare este la latitudinea băncii, şi al doilea, constă în faptul ca, consumatorul trebuie să aleagă acea alternativă pe care o consideră ca avantajoasă, dupa ce solicită de la bancă informaţiile privind costurile ce le implică acea alternativa dorită de el, urmărind ca aceleaşi informaţii să fie clare şi fără nicio ambiguitate înscrise în actul adiţional pe care îl va semna.