Prevenirea violenţei în rândul elevilor de liceu o altă prioritate a poliţiştilor constănţeni

Educaţia este un drept fundamental care contribuie la autonomia individului, este principalul instrument care permite să participe, din plin, la viaţa socială. De aceea, prevenirea conduitelor violente în rândul minorilor şi aplicarea cu operativitate a unor măsuri de corecţie pentru minorii autori de infracţiuni pot determina, cu un grad mare de reuşită, formarea unor generaţii de tineri care resping tentaţiile ilicite şi anturajele delicvente.

Astăzi, la liceul Pedagogic din Constanţa, poliţiştii din cadrul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, Serviciului Rutier - Compartimentul de Informare şi Educaţie Rutieră şi Serviciului de Ordine Publică, au efectuat o sesiune de informare a tinerilor cu privire la consecinţele implicării lor în acte de violenţă şi modalităţile de prevenire a acestora. De asemenea, au fost informaţi cu privire la evenimentele rutiere în care au fost implicaţi minori şi despre aspectele prevenitive ale acestora.

Astfel, elevii au fost informaţi referitor la comunicarea non-violentă care se bazează pe implinirea nevoilor fiecăruia dintre noi. Ţelul comunicării non-verbale fiind atingerea unui teren comun, unde nevoile tuturor pot fi împlinite şi respectate. Se ştie că - pe noi oamenii - nevoile ne unesc. Unicitatea fiinţei umane constând tocmai în aceste nevoi.

Pornind de la cunoscuta Piramidă a lui Maslow, discuţiile au fost direcţionate către comunicarea şi latura umană a fiecărei persoane cu care intrăm în contact comunicativ.

S-au punctat cei patru paşi ai comuncării non-violente, şi anume:

- Primul pas şi cel mai dificil - să faci o observaţie persoanei cu care comunici, în aşa fel încât persoana din faţa ta să nu se simtă atacată iar enunţul să fie unul simplu, fără etichetă ori judecată. Persoana având astfel două posibilităţi: să intre în defensivă ori să atace.

- Al doi-lea pas este cel al sentimentelor. Când acestea sunt dezvăluite, spunem tot ce s-a întâmplat fără a face uz de prea multe sentimente neplăcute, însă făcându-le cunoscute şi pe cele plăcute.

- Al trei-lea pas este esenţa comunicării non- violente. Este faza în care se ajunge la un numitor comun, şi anume : nevoile fiecăruia. Ceea ce este important: sentimentele pe care le simţim legate de împlinirea sau neîmplinirea nevoilor personale.

- Al patru-lea pas este cel al strategiilor. Aici ne aflăm cel mai des, iar conflictele urmate de comportamentul violent apar tocmai în acest pas. Dar la acest nivel putem aplana un conflict, îl putem rezolva. Acest aspect ţine de înţelegerea diferită a fiecăruia cu privire la ceea ce trebuie făcut. „A face" înseamnă a adopta o strategie. Strategie ce ţine de bunul simţ. Comunicarea non-violentă ne învaţă să ne identificăm propriile sentimente şi nevoi cât şi sentimentele şi nevoile celuilalt, să nu reacţionezi la cuvintele pe care le auzi - indiferent de tonul cu care sunt rostite - să reacţionezi la sentimentele şi nevoile ce se ascund dincolo de tonalitate, făcând apel la raţiune.

Activitatea interactivă a poliţiştilor de la orele de curs, cât şi vizionarea filmului „Cheia e la tine!" - „Nu lăsa violenţa să te transforme în infractor!" a prezentat interes în rândul tinerilor elevi de liceu cât şi o participare activă, cu cerinţa lor de a participa mai des la astfel de activităţi educative.