Preşedintele nu crede în lacrimi Destin de Pasăre Phoenix (galerie foto)

N-aş fi revenit atât de repede asupra acestui subiect sensibil dacă prietenul meu, colonelul în rezervă Neculai Cucoranu, nu m-ar fi sunat să mă întrebe cum să procedeze mai tânărul meu confrate ziarist LMM-ist Robert Nenciu să organizeze, în prima jumătate a lunii iulie, revederea promoţiei sale după fix 20 de ani! Adică ultima promoţie a Liceului Militar “Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa, care, cum spune Nicu, au stins lumina odată cu desfiinţarea acestuia. Evident, nu am rezistat tentaţiei de a-l suna pe comandorul Iancu Ciocioi, primul comandant al recent înfiinţatului Colegiu Naţional Militar “Alexandru Ioan Cuza”. Care ,evident, şi-a făcut timp o jumătate de ceas să ne primească. Şi problema s-a rezolvat, în spiritul camaraderiei şi al spiritului LMM-ist, care, iată, renaşte la Pontul Euxin, după două decenii de nemeritată abandonare a pepinierei de cadre a Marinei Române.

Liga Navală Română, avocatul apărării... naţionale  

Printr-o scrisoare deschisă adresată la începutul anului 1998 ex-preşedintelui României, prof.univ.dr. Emil Constantinescu, semnată de preşedintele Ligii Navale Române (LNR), viceamiralul (rtr) Victor Bogdan şi cei doi vicepreşedinţi ai săi, viceamiralul (rtr) ing. Marcel Diaconescu şi ing. Ioan Cuncev, Comitetul de Direcţie al LNR milita cu fermitate, dar şi cu argumente dintre cele mai pertinente, pentru supravieţuirea Liceului de Marină “Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa: “Stimate Domnule Preşedinte, Cu deosebită îngrijorare, membrii Ligii Navale Române au luat cunoştinţă din presă că se intenţionează desfiinţarea unui important aşezământ de cultură marinărească - Liceul Militar de Marină “Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa.
 
Înţelegem greutăţile prin care trece Ţara în actualele condiţii, înţelegem necesitatea unor economii drastice în toate sectoarele de activitate şi corelarea lor cu un regim de maximă eficienţă, în primul rând în domeniul productiv, însă faptul că poate exista o asemenea propunere - sau hotărâre - de a realiza aceste economii prin desfiinţarea unui liceu de talia L.M.M. Constanţa este, într-adevăr, de neînţeles.
 
Domnule Preşedinte,
În istoria sa - este înfiinţat în 1881 - Liceul Militar de Marină a trecut prin multe perioade de restrişte, culminând cu încetarea activităţii, dar de fiecare dată, recunoscându-i-se stricta necesitate, a renăscut; ultima sa desfiinţare s-a produs în 1960, când se aprecia că pentru militarii flotei noastre este suficientă pregătirea lor în flota sovietică până la nivelul permis de aceasta. În 1973 liceul a fost reînfiinţat cu scopul de a forma buni cetăţeni, buni patrioţi, de a da o bună instrucţie, în primul rând fiilor de militari, orfanilor de război şi copiilor de la sate şi oraşe cu posibilităţi materiale limitate, oferindu-le acces la educaţie, la valorificarea calităţilor lor intelectuale native. Ce reprezintă azi Liceul Militar de Marină pentru tinerii din regiune şi părinţii lor o demonstrează câteva date:
- La examenele de admitere din iulie 1997 L.M.M. a înregistrat 3 candidaţi pe un loc, faţă de 0,9-1,2 la celelalte 20 de licee şi grupuri şcolare din Constanţa;
- Promovabilitate la examenul de bacalaureat aproape 100%;
- O mare parte din absolvenţii L.M.M. Constanţa au devenit ulterior academicieni, oameni de cultură şi ştiinţă, generali şi amirali, comandanţi de nave militare şi civile, directori de întreprinderi;
- Liceul se mândreşte cu o bază materială deosebită, dar mai ales cu un corp didactic de excepţie.
 
Considerăm că desfiinţarea acestui liceu ar fi o greşeală de neiertat şi din acest motiv ne adresăm Dumneavoastră nu numai în calitatea ce o aveţi ca Preşedinte al Ţării, dar şi aceea de om de ştiinţă şi cultură - care cunoaşteţi mai bine decât oricine că:
- Un bun cetăţean, patriot, instruit, disciplinat (şi de astfel de oameni are nevoie Ţara acum!) se formează în timp îndelungat - chiar din copilărie;
- Marinăria - navigaţia - nu este numai o meserie, ci este şi o ştiinţă şi o artă şi aceasta nu poate fi însuşită decât într-un timp, de asemenea, îndelungat de studii, antrenamente, de practică;

- Liceul Militar de Marină, realizat cu atâta trudă în decursul anilor, este astăzi la un nivel corespunzător pentru a oferi tinerilor menţionaţi mai sus condiţiile pregătirii lor.
 
Ne adresăm, deci, Dvs. cu rugămintea de a opri săvârşirea unei grave greşeli şi a dispune o analiză mai temeinică a acestei situaţii, cu convingerea că vor fi găsite soluţii ca Liceul Militar de Marină din Constanţa să-şi continue activitatea.
 
Poate că o soluţie ar fi reducerea temporară - la minimum posibil - a numărului de elevi şi chiar cadre didactice, renunţarea la unele cheltuieli materiale, un regim mai drastic de economii în cadrul şcolii sau/şi o contribuţie corespunzătoare din partea Ministerului Apărării Naţionale, Minsterului Transporturilor, Ministerului Educaţiei Naţionale, eventual chiar un apel la sponsorizare de către unele companii de navigaţie, de asigurări, bănci etc.
 
Avem convingerea, Domnule Preşedinte, că intervenţia Dvs. va fi în măsură să determine salvarea Liceului Militar de Marină “Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa.
 
Dar Domnul Preşedinte, intelectual de profesie şi mentor cu vocaţie, nici nu a intervenit şi nici nu a salvat LMM-ul de la naufragiu. Culmea, 1998 fusese declarat Anul Internaţional al Oceanului!
 
Cu un an înainte, pe 15 august 1997, acelaşi preşedinte al ţării care a încuviinţat tacit desfiinţarea LMM din Constanţa, era întâmpinat cu toate onorurile marinăreşti la Ziua Marinei, prilej cu care Î.P.S. Lucian Tomitanul, Arhiepiscopul Tomisului i-a oferit în dar icoana Fecioarei Maria, ocrotitoarea marinarilor!
 
În cuvântul prezentat la adunarea festivă organizată la Cercul Militar Naţional din Capitală cu prilejul Zilei Marinei, viceamiralul (rtr) Victor Bogdan, preşedintele LNR, sublinia, referindu-se la implicarea Ligii în soluţionarea marilor probleme ale flotei române: “Un alt exemplu se referă la hotărârea conducerii statului de a desfiinţa Liceul Militar din Constanţa, instituţie de învăţământ cu vechi tradiţii, cu rezultate deosebite de-a lungul istoriei sale în pregătirea de cadre Marinei Militare şi Civile. Şi că această hotărâre se ia în condiţiile de azi, când principalele state ale lumii rezervă un loc deosebit Marinei în cadrul forţelor lor armate. De fapt, şi Marina noastră a constituit în ultimii ani sectorul cel mai activ în cadrul eforturilor statului nostru de a fi admis în NATO.
 
Privind cu îngrijorare - ca să nu spunem altfel - aceste aspecte, LNR a intervenit prin scrisori documentate la factorii de conducere ai ţării: la Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Transporturilor, Preşedintele Senatului şi chiar la Preşedintele Ţării, prezentându-le argumente temeinice şi solicitându-le o analiză mai amănunţită şi cu mai mult simţ de răspundere a acestor situaţii.
 
Ne folosim şi de acest prilej pentru a lansa un semnal de alarmă, amintind că Dunărea şi Marea dăruite de Dumnezeu poporului nostru aparţin numai parţial celor ce le administrează. Stăpânirea lor deplină este numai a celor ce ştiu să le folosească şi le folosesc din plin”.
 
Era, aşadar, anul de graţie 1998, când ministru al Apărării Naţionale era dr. Victor Babiuc iar ministru al Transporturilor, nimeni altul decât un viitor fost preşedinte, clc Traian Băsescu!
 
Culmea, prezent pe 15 august 1998 la Constanţa, de la tribuna Statului Major al Marinei Militare, domnul Radu Vasile, din postura de prim ministru al Guvernului, declara sus şi tare: “Ziua Marinei este o luminoasă tradiţie, o sărbătoare a oamenilor care practică una dintre cele mai dificile şi probabil cele mai frumoase meserii. Procesul tranziţiei, care pentru mulţi români nu se mai sfârşeşte (sic!), este resimţit şi în marină, atât în marina militară cât şi în cea comercială. Dificultăţile prin care trece ţara se văd şi se resimt la bordul fiecărei nave. Această situaţie dificilă ne-a depăşit aşteptările (!?!). Guvernul are în atenţie Marina, această componentă majoră a vieţii economice şi militare a României. Mai avem cazuri cu situaţia dificilă a unor echipaje, cu toate că am luat unele măsuri pentru rezolvarea problemelor sociale grave ale unor marinari. Vom continua să căutăm soluţii pentru rezolvarea situaţiei şi a celorlalte probleme dificile ale Marinei noastre. Guvernul are în vedere un program nou de construcţii navale; el va fi definitivat până la sfârşitul anului sau începutul celui viitor”.

Şi, de 20 de ani, guvernele României continuă să caute soluţii!

Curios este că Ordinul ministrului Apărării Naţionale privind deschiderea anului de învăţământ 1997-1998 nu prevestea nimic tragic pentru destinul învăţământului liceal de marină. Dimpotrivă, spunea ministrul Babiuc, “Anul de învăţământ 1997-1998 începe sub auspiciile continuării reformei învăţământului din societatea românească şi ale modernizării şcolii militare româneşti - se arată în mobilizatorul document programatic. Reorganizarea instituţiilor de învăţământ din structura Ministerului Apărării Naţionale asigură cadrul instituţional adecvat pentru modernizarea acestuia, în scopul formării de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri competenţi, capabili să participe la îndeplinirea misiunilor ce revin armatei în statul de drept.
 
Domnilor profesori şi instructor, Sunteţi conducători şi parteneri în procesul dificil de modelare a personalităţii viitoarelor cadre ale armatei. În anul de învăţământ pe care îl deschidem, misiunea principală a dumneavoastră este promovarea unui învăţământ exigent şi performant.
 
Fiţi exigenţi şi principiali cu elevii, studenţii şi ofiţerii-studenţi. Promovaţi spiritul de răspundere faţă de propria lor pregătire, sentimentul datoriei faţă de naţiune, al camaraderiei şi onoarei militare!
 
Păstraţi mereu vie ideea că formaţi oameni a căror pregătire fundamentală constituie garanţia securităţii României! - încheia determinat şi sobru domnul Victor Babiuc.

Doar o vorbă vă mai spun 

Ales în 1996 senator de Constanţa pe listele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, George Pruteanu, în calitate de şef al Comisiei de Învăţământ din Senatul României, a ratat întâlnirea cu cadeţii constănţeni la startul în ultima regată pe Marea Învăţăturii. În schimb, pe 15 septembrie 1997, le-a transmis următorul mesaj: “Stimaţi profesori şi stimaţi elevi, Obligaţii importante mă împiedică să fiu, aşa cum mi-am propus, alături de dumneavoastră în această dimineaţă. Vă rog, totuşi, să mă consideraţi prezent, prin gândul meu bun pentru dumneavoastră. De când mă ştiu, sunt şi profesor şi elev. Îmi place să explic altora puţinul pe care-l ştiu, aşa cum îmi place să-mi folosesc timpul mărind, pe cât pot, acest “puţin”. Devenind senator, adică reprezentant al alegătorilor mei întru facerea legilor bune, n-am pierdut legătura cu şcoala, ci dimpotrivă, ea s-a întărit: prin funcţia pe care o am, aceea de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ şi cercetare ştiinţifică, dar şi prin faptul că mă împart, cu un bucuros efort, între două catedre: cea de la Bucureşti şi cea de la Constanţa. Ştiu, ca şi dumneavoastră, că suntem departe de a putea spune că şcoala începe aşa cum se cuvine, că am pus la punct... Reforma învăţământului adică, mai pe româneşte, punerea lui pe baze raţionale, pragmatice şi de bun simţ, e încă la primii paşi, şi aceştia nu sunt uşori, pentru că, pe de o parte, inerţia realităţii, şi, pe de alta, sărăcia generală, îşi spun cuvântul. Nu sunt, totuşi, pesimist: se mai predă şi se va mai preda, se învaţă şi se va mai învăţa cu pasiune în ţara asta.
Profesorii de calitate şi de vocaţie, între care sunt sigur că se numără şi cei din prestigiosul dumneavoastră liceu, ca şi cea mai bună parte a elevilor, ştiu că dictonul “Ai carte, ai parte” nu şi-a pierdut nimic din străvechiul sens, aşa cum nu l-a pierdut nici frumosul adagiu al cronicarului, care striga spre secolele viitoare că “Birui-va gândul!”.
 
Chiar dacă mă adresez cadrelor şi elevilor unui liceu militar, nu cred că greşesc reamintindu-vă încă o spusă răzbătătoare: aceea că, invariabil, spiritul înfrânge, până la urmă, sabia. Ca senator, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca Statutul corpului didactic să confere mai multă demnitate şi mai multă înlesnire oamenilor catedrei.
 
Acum, precum poate aţi aflat din presă, îmi folosesc toată energia pentru ca modificările la Legea învăţământului să fie numai în bine şi în avantajul şcolii româneşti. Cu aceste simple gânduri de început de drum, pe care vi le transmit cu toată emoţia, vă urez un an de carte bun şi rodnic!”.
 
Şi chiar aşa a şi fost anul de învăţământ 1997-1998, chiar dacă a întâmplat a fi ultimul din istoria instituţiei. Adică, în loc să fie pus “pe baze raţionale, pragmatice şi de bun simţ”, Liceul Militar “Alexandru Ioan Cuza” a fost pus… pe chituci!

Decebal către popor 

Bănuiesc că locotenent-comandorul Decebal Vrânceanu, ultimul comandant al Liceului Militar “Alexandru Ioan Cuza”, nu ştia încă pe 15 septembrie 1997 din ce parte parte vântul schimbării, de vreme ce se adresa cu atâta patos tutoror celor de faţă la festivitatea inaugurală: “Stimaţi senatori şi deputaţi, Stimaţi reprezentanţi ai Ministerelor Apărării Naţionale şi Învăţământului, ai Bisericii Ortodoxe Române, Onoraţi invitaţi, părinţi şi colegi, Dragi elevi, Trăim astăzi un moment de început, pe care Liceul Militar de Marină “Alexandru Ioan Cuza” l-a trăit, cu excepţia unor perioade de discontinuitate, în ficare miez de septembrie, de 116 ani încoace: deschiderea anului de învăţământ. Instituţie cu tradiţie centenară, liceul nostru a dat societăţii aproape 7000 de absolvenţi, unii dintre ei devenind academicieni, oameni de ştiinţă şi cultură, generali şi amirali, comandanţi de nave militare şi vicile, personalităţi cu rol important în propăşirea societăţii româneşti, a armatei şi a Marinei sale de Război. Doi dintre aceştia, i-au fost ulterior comandanţi şi se află în această tribună: domnul comandor Ştefan Mihai, în perioada 1981-1990 şi domnul contraamiral George Petre, în perioada 1990-1995.
 
Tot astfel cum principiile şi învăţămintele oferite de iluştrii gânditori militari, precum Sun Tzu şi Carl von Clausewitz, privind arta războiului, au rămas peste secole şi milenii la fel de interesante şi de aplicabile, tot astfel, în această perioadă de tranziţie, deloc uşoară pentru ţară, au rămas valabile scopurile dintru început ale fiinţării Liceului Militar de Marină: să formeze pentru ţară buni patrioţi, buni cetăţeni; să dea o bună educaţie fiilor de militari; să ajute tinerii de la sate şi oraşe cu posibilităţi materiale limitate să aibă acces la educaţie, la valorificarea calităţilor lor intelectuale native; să prezinte însemnele statului naţional român în toate provinciile istorice româneşti.
 
Alături de acestea, reforma învăţământului militar ne impune necesităţile momentului istoric pe care îl trăim, menite să îl înscrie pe calea unei evoluţii moderne: să ofere armatei şi societăţii româneşti absolvenţi cu o temeinică pregătire ştiinţifică şi de cultură umanistă, întemeiate pe îmbinarea armonioasă dintre universal şi naţional, dintre modern şi tradiţional, dintre segmentele educaţiei ştiinţifice, umaniste şi sociale, ale educaţiei fizice şi de specialitate. Aceste imperative sociale se regăsesc în planurile noastre de învăţământ şi în programele şcolare, dând învăţământului din liceul nostru deopotrivă soliditate şi dinamism.
 
Alături de ele, moderna şi puternica bază materială a învăţământului, pentru care mulţumim deopotrivă M.Ap.N. şi Ministerului Educaţiei, care cuprinde, printre altele, cele mai moderne reţele de calculatoare din învăţământul românesc, o bibliotecă cu peste 60000 de volume, 21 de cabinete şi laboratoare, săli de sport multifuncţionale ş.a. fac ca liceul nostru să obţină în continuare rezultate bune şi foarte bune, fiind situate pe locurile 2-3 în fiecare an, la confruntările ce au loc pe tărâm cultural şi ştiinţific între liceele din municipiul şi judeţul Constanţa şi să înregistreze constant o promovabilitate de 100% la examenul de bacalaureat.
 
Dar cea mai mare valoare deţinută de liceul nostru este corpul profesoral de excepţie, format în marea sa majoritate din profesori cu gradul didactic I şi II, precum şi de un personal militar şi civil mic ca număr, dar priceput şi pasionat în munca de educare, de formare şi de asigurare a tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor noştri: absolvenţi îmbrăcaţi în uniformă de marină.
 
Ansamblul acestor valori dă forţa şi prestigiul instituţiei noastre, asigură continuitatea tradiţiilor şi a spiritului marinăresc, constituie garanţia formării trăsăturilor de personalitate necesare meseriei de marinar, încă de la vârsta de 14-15 ani, pentru toată viaţa şi îi dau căutare din ce în ce mai mare.
 
El este căutat deopotrivă de copiii ale căror familii nu dispun de posibilităţi materiale pentru a le asigura studiile liceale şi superioare, de copiii de militari, precum şi de copiii unor oameni cu putere financiară substanţială, unii dintre dânşii sponsori ai unora dintre activităţile noastre. Ei au preferat Liceul MIlitar de Marină, în raport cu alte licee, pentru seriozitatea cu care se desfăşoară educaţia şi pentru deprinderile unui comportament decent şi ordonat pe care le oferă pentru toată viaţa absolvenţilor săi.
 
Pentru a răspunde aşteptărilor societăţii româneşti, armatei şi Marinei sale Militare, vă cer dummnavoastră, cadrelor didactice şi militare, la începutul anului de învăţământ 1997-1998 să ne implicăm cu suflet şi pasiune în nobila muncă de modelare a minţii şi a caracterelor, să obţinem în continuare rezultate notabile la concursurile şi olimpiadele şcolare, să realizăm o mai bună orientare şcolară viitorilor absolvenţi.
 
Vă cer dumneavoastră, pesonalului administrativ aceeaşi cinste, corectitudine şi abnegaţie în asigurarea optimă a nevoilor învăţământului şi traiului vieţii în liceul militar.
 
Vă cer dumneavoastră, domnilor elevi să manifestaţi interes pentru învăţătură, să nu învăţaţi pentru note, ci pentru întreaga viaţă. Interesul dumneavoastră pentru formarea unei culturi temeinice vă poate transforma în oameni importanţi pentru viitor, în adevărate valori naţionale, iar lipsa de interes în oameni amorfi, şterşi, lipsiţi de valoare.
 
Pentru aceasta, tot ceea ce se află în acest liceu, toate valorile despre care am vorbit, vă sunt destinate vouă. Profitaţi de ele în orice moment, nu pierdeţi un timp pe care nu-l veţi mai regăsi niciodată.
 
Împreună, doamnelor şi domnilor colegi şi elevi, vom proba şi de acum înainte prestigiul şi necesitatea fiinanţării pe mai departe a Liceului Militar “Alexandru Ioan Cuza”.
 
Astfel, prin rezultate, vom oferi societăţii româneşti garanţia utilităţii noastre, prin intermediul reprezentanţilor puterii legislative şi a conducerii Ministerului Apărării Naţionale prezenţi la această festivitate.”.
 
Sub titlul “La Liceul Militar “Alexandru Ioan Cuza”, Concursul de Matematică “Viceamiral Vasile Urseanu”, căpitanul Costel Susanu, fost comandant de subunitate în această instituţie între anii 1990 şi 1995, încheia relatarea despre palmaresul şi importanţa acestei competiţii, cu următoarea remarcă: “… Atmosfera generală a fost tristă deoarece comandantul liceului, locotenent-comandorul Decebal Vrânceanu, a confirmat, cu amărăciune, primirea ordinului de desfiinţare a Liceului Militar “Alexandru Ioan Cuza”, începând cu 1 septembrie 1998. Această instituţie, care a purtat prin timp ştafeta tradiţiilor şcolilor din structura Marinei Militare, care se regăseşte în sufletul celor peste 6000 de absolvenţi călăuziţi de visul devenirii marinăreşti, se află acum în situaţia de a fi “luată” de valul reformei, argumentele invocate fiind cele “la modă” - “resursele limitate” şi “redimensionarea forţelor armate”. Nu putem comenta această decizie - conchide confratele meu de breaslă din redacţia revistei “Marina Română” - decât emoţional şi, păstrându-ne speranţa, să dorim Liceului Militar “Alexandru Ioan Cuza” destin de PASĂRE PHOENIX”.

Colegiul - din nou, „prezent”, la întâlnire!  

În nr. 2(93)/2003 al revistei “Marina Română”, unde aveam să-mi fac ucenicia ca jurnalist militar între anii 1990 şi 1995, Neculai Cucoranu, pe atunci maior, rememora o situaţie şi o stare de fapt atipică. Sub titlul “La întâlnirea promoţiei va lipsi... liceul”, cel mai marinar dintre infanteriştii flotei consemna, cu nostalgia anilor petrecuţi printre cadeţii din Coiciu: “Despre învăţământul liceal de marină nu s-a scris foarte mult. O monografie, un articol într-o revistă, câteva rânduri în lucrări despre învăţământul militar. Nici eu nu voi scrie mai mult. Vreau doar să semnalez dispariţia, acum cinci ani, a unei instituţii unice în învăţământul românesc - Liceul Militar de Marină “Alexandru Ioan Cuza”.
 
Aici mi-am început cariera, ca dascăl al militarilor adolescenţi. I-am văzut în anul întâi, stângaci şi timizi, prea mici în uniformele croite parcă direct pentru anul patru. I-am văzut şi în anul patru, demni şi hotărâţi, gata să lupte cu marea... şi cu viaţa.
 
La puţin timp după desfiinţare am trecut prin curtea fostului liceu. Spaţiul era pustiu, nu i se găsise încă o întrebuinţare. Locul, care altădată fremăta de energia adolescenţei, era tăcut. Puteai auzi liniştea... Mi-am amintit atunci de versurile lui Federico García Lorca: “Ascultă, fiule, liniştea/ o linişte unduită/ în care se prăbuşesc văi şi ecouri/ şi care ne apleacă frunţile către pământ”.
 
Nu credeţi că oraşului îi lipsesc liceenii militari?
Lipsesc de pe aleile parcurilor, conducându-şi grăbit prietenele pentru a nu întârzia la apelul de seară; lipsesc de la olimpiadele şcolare, unde se numărau mereu printre laureaţi; lipsesc de pe arborada bricului “Mircea”, strângând sau desfăcând velele pentru a prinde un vânt prielnic; lipsesc de la pregătirea marinărească, trăgând de ramele lungi sprijinite-n furcheţii de oţel ai balenierelor.
Locul unde au visat să ajungă lupi de mare nu mai există.
Unde va avea loc întâlnirea de zece, douăzeci, treizeci de ani? La această întâlnire sigur va lipsi Liceul!”.
 
După 20 de ani minunea s-a produs! În Cetatea tomitană va fi iarăşi şi iarăşi şi iarăşi larmă de cadeţi. Va fi o invazie de entuziasm şi o mare de berete. Vor fi tinere şi tineri dornici să ia calea mării. Să plece în aventura vieţii, cu convingerea că se vor întoarce oricând şi de oriunde cu bine, precum păsările călătoare, la ţărmul iniţiatic. Şi, în sfârşit, întâlnirile generaţiilor de absolvenţi vor avea loc, din nou, în aula mare. Începând cu 14 iulie, cu promoţia 1998 - ultima redută.
Bine aţi revenit acasă, foste şi actuale tinere speranţe!
 
Bibliografie:
 
Colecţia revistelor “Catarge la orizont” (1980-1995) şi “Confluenţe” (1995-1998)
Colecţia revistei “Marina Română” (1990-1998)
 
Sursa foto: Fototeca Muzeului Marinei Române, Fototeca revistei “Marina Română”, Colecţia colonelului Neculai Cucoranu
 
Despre Marian Moşneagu 
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân“ (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016). 
 
Citeşte şi:
 
Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană

Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemã, ci și un standard de viațã“ (galerie foto)

Lumea marinarilor 

Odrasla amiralului Coana Mariţa şi Securitatea (galerie foto)