Lumea marinarilor Război și pace în Marea Neagră. Marina Militară, 1922

 
Unii dintre noi, mai cârcotași, îi dau înainte cu „Noi suntem cu o sută de ani în urmă”. Or avea ei dreptate, pe ici, pe colo?
Pentru edificare, vă invit să dăm timpul înapoi cu un secol și să poposim la țărm de mare, printre oficialitățile vremii, bastimente și marinari.
 
Misiune de salvare
 
În zilele de 3, 4 și 6 ianuarie 1922, remorcherul „Alexandru cel Bun” a executat marșuri de la Sulina la Tulcea, Tulcea – Sulina și Sulina – Tulcea - Sulina.

Canoniera „Locotenent-comandor Stihi” a executat ieşiri în mare. La 2 ianuarie pleacă la Sulina, de unde se întoarce la Constanţa la 5 ianuarie. La 14 ianuarie a plecat din nou la Sulina, de unde s-a înapoiat pe 18 ianuarie.



Canoniera „Căpitan Dumitrescu” staţionează în portul Constanța. Distrugătorul „Mărăşeşti” la Galaţi în bazin.

Pe 10 ianuarie torpiloarele „Năluca” şi „Fulgerul” pleacă din Pireu dar nu-şi pot continua drumul din cauza furtunii. După ce ancorează în mai multe porturi ca la Sf. Nicolae, Microsin etc, se hotărăsc să se întoarcă la Pireu spre a face cărbuni. În ziua de 14 ianuarie intră în Pireu.
La 21 ianuarie torpiloarele „Năluca” şi „Fulgerul” au plecat de la Pireu şi după opriri în mai multe porturi, forţaţi fiind de furtună, au ajuns la Constantinopol în ziua de 1 februarie.

În perioada 20-24 ianuarie a intrat în portul Constanța crucişătorul englez „Concord”.

În ziua de 7 februarie, la ora 7 dimineaţa, torpiloarele „Năluca” şi „Fulgerul” pleacă din Constantinopol, având vânt de Nord, valuri foarte mari şi ceaţă deasă.

În ziua de 8 februarie neavând siguranţa poziţiei, iar pe de altă parte valurile fiind mari şi ceaţa groasă, comandantul grupului, locotenent-comandorul Fritsh Guido, hotărăşte să se înapoieze la Cospoli, în care scop semnalează torpilorului „Năluca” să-l urmeze. Acesta, nemaiavând combustibil spre a putea să ajungă la Bosfor şi în acelaşi timp pierzând contactul cu „Fulgerul”, se îndreaptă spre Balcic.

Din cauza ceţii, torpilorul „Fulgerul” nu găseşte Bosforul şi, la ora 22.00, la Hissar Kaiassi, 3 Mile Vest de Kilios, pe coasta europeană[1].
Se salvează echipajul, hărţile de bord şi efectele oamenilor scoţându-le la mal.

Ministrul de Război numeşte o comisie condusă de comandorul Angelo Frunzianescu şi comandorul ing. Alexandru Lupu, care să stabilească dacă salvarea vasului este posibilă.

Vasul este înclinat 30⁰ la tribord şi tot bordul babord este pus pe uscat de la prova la pupa. Toate încercările ce s-au făcut pentru a-l salva au fost zadarnice.

Se începe demontarea aparatelor de la maşini şi debarcarea materialului mobil, urmând să fie trimisă o canonieră care să aducă în ţară materialul debarcat.

Comandantul Diviziei de Mare numeşte o comisie compusă din comandorul Matei Vasilescu, căpitan-comandorul Aurel Negulescu și locotenent-comandorul Nicolae Steriopol pentru anchetarea naufragiului torpilorului „Fulgerul”.

În această lună, distrugătorul „Mărăşti” staţionează în portul Sulina iar distrugătorul „Mărăşeşti” la Galaţi.

Canoniera „Stihi” pleacă în ziua de 5 februarie la Sulina, iar pe 18 februarie se întoarce la Constanţa.
Canoniera „Dumitrescu” staţionează în portul Constanţa.
Canoniera „Sublocotenent Ghiculescu” și torpiloarele „Sborul” şi „Vijelia” se află la Sulina.

M.A.S.[2]-urile nr. 1 şi nr. 2, remorcherul „Locotenent Stoicescu” şi remorcherul „Locotenent Vârtosu” staţionează în portul Constanţa.
În luna martie, situaţia vaselor este similară cu cea din luna precedentă.

Torpilorul „Năluca” rămâne armat la Constanţa cu efectiv redus până la 1 aprilie 1922.

Pe 14 martie, locotenent-comandorul Fritsch Guido predă detaşamentul însărcinat cu lucrările la torpilorul „Fulgerul” ofiţerului mecanic clasa a III-a Alexandru Dicu.

La 26 martie, comandantul Diviziei de Mare, împreună cu comandantul Forţei Navale Maritime pleacă la Sulina pentru a face inspecţia navelor.
 

 
La începutul campaniei de instrucție, 1 aprilie 1922, situaţia navelor Marinei Militare era următoarea:
 

          
           Starea navelor, îmbrăcămintea şi chiar hrana oamenilor lăsa de dorit din cauza lipsei fondurilor necesare.
 
1. Ordinea de bătaie
 
           Comandamentul Diviziei de Mare
 

 

 

 
Distrugătoare
 

 
Torpiloare
 

         
2. Vase Dragă - Mine
 

          
Canoniere
 

 
M.A.S.-uri
 

 

 

 

 

 
3. Şantierul Naval Mobil
 

 
           Pe 29 aprilie a intrat în portul Constanța distrugătorul american nr. 234.
           La 1 mai canoniera „Cpt. Dumitrescu” intră în reparaţie la Arsenalul Marinei din Galaţi.
 

 
           Pe 14 mai, în urma unei telegrame de la Inspectoratul Marinei s-a comunicat distrugătorului „Mărăşti” aflat la Sulina ordinul de a veni la Constanţa, de unde urma să ia pe M.S. Regina Maria pentru un voiaj la Pireu.

           „Mărăşti” trebuia să fie la Constanţa cel mai târziu luni, 15 mai, pentru a completa echipajul cu oameni şi maiştri de la celelalte nave. Plecarea din Constanţa era hotărâtă pentru 15 mai, la ora 10 dimineaţa. Ca urmare, „Mărăşti” pleacă din Sulina la ora 20.

           Pe 15 mai la ora 3 canoniera „Stihi” iese în mare, având la bord pe contraamiralul Vasile Scodrea, care merge să întâmpine distrugătorul „Mărăşti”. La ora 4.30 „Mărăşti” intră în portul Constanţa.

           Navigaţia efectuată în condiţii rele şi întârzierea au fost cauzate de lipsa de antrenament a echipajului navei şi, în special, a oamenilor luaţi de la alte nave pentru completare; starea rea a maşinilor auxiliare, din lipsă de personal şi de imposibilitatea de a pune la punct nava, din cauza ordinului de plecare în grabă. Această operaţiune ar fi fost de o absolută necesitate după o mişcare de șapte luni a navei şi a condiţiilor precare de întreţinere din cauza lipsei de personal.

           Prin radiogramă se comunică faptul că M.S. Regele Ferdinand a aprobat ca onor contraamiralul Scodrea să însoţească Familia Regală la Pireu, luând conducerea superioară a distrugătorului „Mărăşti”.

           La ora 10 soseşte în port trenul regal, în care se află M.M.L.L. Regele şi Regina. Navele ridică marele pavoaz, echipajele sunt la posturile de salut.

           La ora 11.30. M.S. Regele vizitează Grupul Canonierilor.

           Din cauză că „Mărăşti” are de făcut păcură, de controlat deviaţia compasului, precum şi de completat efectele membrilor echipajului cu împrumuturi de la toate unităţile Marinei şi de uscat, de asemenea provizii, apă etc, „Mărăşti” nu poate pleca spre Pireu la ora hotărâtă, ci cel mai devreme la 17.00, oră agreată și de M.S. Regele.

           La orele 14.00 M.M.L.L. Regele şi Regina se ambarcă pe „Mărăşti”, care începe virarea ancorei la 14.30.
           La orele 15 „Mărăşti” părăseşte Constanţa. Echipajele de pe toate vasele din port sunt la posturile de salut, însoţind cu urale îndepărtarea distrugătorului.

           Pe 16 mai distrugătorul „Mărăşti” navigă în bune condiţii și intră în Bosfor. La trecerea prin faţa Constantinopolului, echipajele de pe toate navele de război aliate, la posturile de salut, însoţesc cu urale distrugătorul. Un distrugător grec acostează la „Mărăşti” – care se ţine în maşini - aducând un mesaj pentru M.S. Regele.

           Pe 17 mai, la ora 13.30, „Mărăşti” ancorează la Galipoli, pentru curăţirea pulverizatorului şi schimbarea a două tije de la valvula filtrelor de păcură şi alte mici avarii.
           La ora 16.35 „Mărăşti” se pune în marş. Pe drum survin avarii care se repară în mers, dar la ora 19.52 se stopează pentru 6 minute pentru a se monta o pârghie a tijei pistonului de la pompa de aer.
           La ora 21, vasul stopează pentru că schimbându-se depozitele de păcură nu s-a amorsat pompa şi a intrat aer pe tub.

           Pe 18 mai, la ora 2.15 ridicându-se presiunea, se reia drumul.
           La ora 4.15 terminându-se apa de băut, se începe alimentarea căldărilor cu apă de mare.
           La ora 7.20 începând evoluţiile la căldări, presiunea se menţine cu mare greutate.
           La ora 8 maşinile nu mai pot funcţiona din cauză că s-a introdus sare în pompa de alimentaţie. Se stinge focul la ultima căldare. Vasul stopează la o depărtare de 35 mile de Pireu.
           Prin T.F.S. se cere asistenţa unui contratorpilor grec, care ieşise în întâmpinare.
           Soseşte contratorpilorul grec „Panthir”, care ia la remorcă pe „Mărăşti” şi-l duce până la Phalero, unde ancorează şi unde debarcă M.M.L.L., la ora 11.
           După amiază „Mărăşti” e dus la remorcă în port de un remorcher grec.
           Canoniera „Lepri” e dusă la remorcă la Galaţi pentru a fi andocată cât şi pentru a i se pune motoarele în stare de funcţiune, ceea ce nu a reuşit Şantierul Naval Mobil.

           La 27 mai reparaţiile fiind terminate, canoniera „Dumitrescu” iese din Arsenalul Marinei.
           În cursul acestei lunii iunie se fac exerciţii de dragaj cu întregul grup de canoniere. Echipajele navelor execută trageri de infanterie.

           Pe 10 iunie, la ora 14 distrugătorul „Mărăşti” virează ancorele şi la ora 14.45 iese din portul Pireu, luând drumul spre ţară, viteza de drum 13 Nd. Turbinele şi maşinile auxiliare funcţionează bine.
           La ora 19.45 în Canalul Doro, mare căldură, briză de NE.

           Pe 11 iunie la ora 5.10 la 3 mile travers de Tenedos.
           La ora 6.35 „Mărăşti” intră în Dardanele; iar la ora 17 este travers cu Stari-Stambul.
           La ora 17.40 „Mărăşti” se leagă de geamandură cu faţa la Top-Hane.

           Pe 12 iunie distrugătorul „Mărăşti” la Constantinopole, se fac mici reparaţii.

           Pe 13 iunie, ora 18 „Mărăşti” acostează la vasul S.M.R. „România” pentru a ambarca păcură.

           Pe 14 iunie, ora 7.30 după ce ambarcă apă dulce, distrugătorul „Mărăşti” pleacă din faţa Constantinopolului spre ţară.
           La ora 9.5 iese din Bosfor, mare căldură, briză de Nord, viteză 15 Nd.

           Pe 18 iunie, canoniera „Dumitrescu” aduce de la Sulina la Constanţa ofiţerii Şcolii Superioare de Război.

           Pe 19 iunie, canoniera „Stihi” pleacă la gura Bosforului pentru a lua şi transporta la Constanţa materialul scos de pe torpilorul „Fulgerul” eşuat.

           Pe 20 iunie, canoniera „Dumitrescu” pleacă la Sulina cu ofiţerii Şcolii Superioare de Război iar pe 25 iunie iese din Constanţa la larg pentru exerciţii de dragaj. La bord se află contraamiralul Vasile Scodrea, comandantul Diviziei de Mare.

           În cursul lunii iulie se execută trageri de infanterie.
           Pe 2 iulie, canoniera „Stihi” se întoarce din Bosfor.
 

 
           Astăzi mari serbări, la care ia parte A.S.R. Principele Carol, inspector general al Marinei, pentru avansarea elevilor absolvenţi ai Şcoalei Navale la gradul de sublocotenent de marină.
           La ora 9.25 trenul regal intră în port, salutat cu 21 de lovituri de „Mărăşti”, precum şi de toate echipajele la posturile de salut. Trenul regal e tras la cheul S.M.R. unde este acostat distrugătorul „Mărăşti”.
           A.S.R. coborând din vagon se urcă direct în la bordul distrugătorului, unde este primit de contraamiralii Constantin Niculescu-Rizea şi Vasile Scodrea, precum şi de comandorul Ioan Isbăşescu, comandantul navei. La bord se aflau toţi ofiţerii superiori şi inferiori de marină, comandantul şi profesorii Şcolilor de Marină, noii sublocotenenţi şi elevii Școlii Navale, precum şi autorităţile militare, civile şi consulare.
           Comandantul navei prezintă situaţia, garda dă onorul, muzica intonează Imnul Regal.
           În urmă se face serviciul divin, după care comandorul Corneliu Bucholtzer, comandantul Şcolilor, citeşte Înaltul Decret Regal de avansare la gradul de sublocotenent a elevilor absolvenţi ai Şcolii Navale.
           A.S.R. vorbeşte tinerilor ofiţeri, îndemnându-i la muncă fără preget pentru binele patriei şi prosperitatea Marinei. Comandorul Bucholtzer răspunde. Elevii Şcolii Navale prezintă un specatocol de muzică vocală, instrumentală, versuri etc.
           La ora 13 dejun la bordul vasului S.M.R. „Regele Carol” la care iau parte A.A.L.L.R.R. Principele Carol şi Principesa Elena împreună cu principesa Irina a Greciei. De asemenea, toţi ofiţerii de Marină din Divizia de Mare şi Şcoli.
           A.S.R. Principele Carol ridică primul toast în sănătatea M.S. Regelui, Comandant Suprem al Armatei şi Marinei. Al doilea toast în sănătatea noilor sublocotenenţi.
           Contraamiralul Vasile Scodrea, în calitate de comandant al Diviziei de Mare, ridică paharul şi ţine următoarea cuvântare: „Alteţă Regală,
           Ziua de azi are pentru noi, marinarii, o îndoită însemnătate. Astăzi A.V.R. se găseşte pentru prima oară în mijlocul nostru ca inspector general al Marinei şi tot astăzi prima promoţie a Şcolii Navale de la Constanţa pășeşte în rândul ofiţerilor de marină.
           Hotărârea Alteței Voastre de a veni în capul Marinei ne-a bucurat pe toţi şi ne-a dat speranţe noi. Marina a fost până acum tratată ca un copil vitreg, refuzându-i-se cele de care avea nevoie pentru a răspunde misiunii sale şi aceasta numai datorită numai faptului că nu a avut libertatea necesară.
           Războiul cel Mare a surprins-o nepregătită, totuşi ea şi-a făcut datoria. Chiar dacă nu s-ar lua în consideraţie activitatea sa operativă, care însă e bogată în fapte frumoase şi pe care cu siguranţă istoricul nepărtinitor le va evidenţia însă ea şi-ar impune rostul din nefericire neînţeles de mulţi. Graţie ei, parcul bogat de vase de comerţ, - peste 700 - a fost salvat şi a fost utilizat cu cel mai mare folos pentru ţară în momentele grele când Căile Ferate nu puteau satisface nevoile.
           Cu acel parc s-a transportat în 1818-1919 peste 165.000 de ostaşi români şi aliaţi şi peste 60000 vagoane cu diferite materiale de război şi alimente pentru populaţie.
           Acesta este adevărul adevărat şi el dovedeşte că Marina nu a fost mai prejos de sora sa, Armata de uscat, în Marele Război pentru Întregirea Neamului.
           Mai dovedeşte apoi că ofiţerii de Marină nu s-au descurajat de indiferenţa celor care trebuiau să se înzestreze cu cele trebuitoare, ci visători ca orice marinar, au stat la postul lor în aşteptare de timpuri mai bune, care au şi apărut la orizont.
           Faptul că A.V. Regală se găseşte în capul Marinei este o chezăşie că într-un viitor cât mai apropiat aspiraţiile noastre se vor realiza şi Marina va fi pusă în măsură să răspundă situaţiei noi creată de Marele Război.
           De altă parte, prezenţa A.V.R. la serbarea de astăzi a dat celor 22 de tineri ofiţeri cea mai bună garanţie că cele ce au învăţat în Școală vor avea prilejul să aplice la bordul vaselor, şi această credinţă va fi pentru ei cea mai bună călăuză în cariera frumoasă şi nobilă pe care au îmbrăţişat-o.
           Rog pe A.V.R. să-mi permită a-i exprima cu această ocazie dragostea şi devotamentul ofiţerilor de Marină, care văd în A.V.R. pe cârmaciul dibaci care o va duce pe calea propăşirii.”.
          La ora 15.20 A.A.L.L.R.R. Principele Carol şi Principesele Elena şi Irina se ambarcă pe canoniera „Dumitrescu”, ieşind în mare pentru o plimbare, de unde se întorc la ora 18.
 

Pe 4 iunie reparaţiile canonierei “Lepri” fiind terminate, nava pleacă la Cernavodă pentru a ambarca petrol. Pe drum având avarii serioase la motor, rămâne la Cernavodă, trimiţând piesele ce aveau nevoie de reparaţii la Constanţa.
Distrugătorul “Mărăşti” împreună cu canoniera “Ghiculescu” şi torpilorul “Năluca” se deplasează la Balcic în ancoră, pentru 48 ore.
Pe 17 iunie, canoniera “Stihi” pleacă la Bosfor pentru aducerea materialului demontat de pe torpilorul “Fulgerul”.
Pe 25 iunie canoniera “Dumitrescu” pleacă la Balcic în ancoră pentru trei zile.
Pe 26 iunie a intrat în portul Constanța torpilorul italian nr. 69.
Pe 27 iunie canoniera “Stihi” se întoarce din Bosfor.
În cursul lunii august, Divizia Canonierelor face trageri reduse de 20 mm.
Pe 5 august canoniera “Stihi” pleacă la Bosfor pentru a aduce materialul debarcat de pe torpilorul “Fulgerul”.
Pe 13 august, la ora 9 trenul regal intră în port, la cheul S.M.R., fiind salutat de “Mărăşti” cu 21 salve de tun şi de echipajele tuturor navelor la front pentru salut.
La coborârea din tren, M.S. Regele şi A.S.R. Principele Carol sunt întâmpinaţi de contraamiralul Vasile Scodrea, comandantul Diviziei de Mare, generalul Pătraşcu, precum şi de autorităţile militare, civile şi toţi ofiţerii de marină. O companie de onoare prezintă armele pentru salut.
Vădit indispus de primirea oficială ce i se face, M.S. Regele concediază compania.
La ora 9.10 intră în port crucișătorul auxiliar “Nervos” sub pavilion grec, având la bord pe A.A.L.L.R.R. Ducele de Sparta şi Principesa Elisabeta.
La întâlnirea cu M.S. Regele şi A.S.R. Principele Carol curg câteva lacrimi de emoţie şi bucurie.
La ora 16 A.S.R. Principele Carol, inspector general al Marinei, însoţit de contraamiralul Scodrea se ambarcă pe un M.A.S., plecând la “Mărăşti” şi Grupul Canonierelor, pe care le trece în inspecţie.
De la 14 la 20 august Divizia Canonierelor iese zilnic în mare unde execută exerciţii de formaţii şi lăsarea drăgii la apă.
Pe 17 august canoniera “Stihi” se întoarce de la Bosfor.
Pe 21 august Grupul Canonierelor pleacă la Balcic în ancoră, unde fac trageri de infanterie şi serviciu de radă.
Pe 28 august, de Sf. Maria, patroana tuturor marinarilor, “Mărăşti” salută cu 21 de lovituri, ridicând împreună cu toate navele marele pavoaz.
Dimineaţa, serviciul divin la bordul distrugătorului “Mărăşti” iar după amiază şi seara serbări nautice.
Pe 31 august canonierele ies la larg pentru balizarea câmpului minat.
În primele trei zile ale lunii septembrie, canonierele fac balizarea câmpului minat, în urmă se face dragajul, dar cu întreruperi din cauza timpului nefavorabil.
Pe 3 septembrie, la ora 9.15 intră în port 9 distrugătoare engleze. 4 se întorc la Cospoli după 24 ore, celelalte cinci rămân trei zile.
Pe 4 septembrie începe dragajul cu întreaga Divizie de Canoniere, M.A.S.-uri şi două remorchere. În acest scop, navele ies aproape zilnic în mare.
Pe 5 septembrie se oferă un ceai la bordul distrugătorului “Mărăşti” în cinstea ofiţerilor englezi, la care iau parte comandantul şi ofiţerii Diviziei de Mare.
Pe 6 septembrie, cele cinci distrugătoare engleze părăsesc Constanţa plecând la Galaţi.
La 22 septembrie, ora 8.45 sosesc în Constanţa şi se ambarcă pe vasul “Regele Carol” M.S. Regina, A.A.L.L.R.R. Principele Carol, Principesele Elena şi Irina. Un M.A.S. face continuu de gardă la farul verde.
În luna octombrie continuă dragarea câmpului minat.
Pe 12 octombrie la ora 1.45 a.m. soseşte în port un remorcher italian, având la remorcă torpiloarele “Smeul” şi “Viforul”, pe care le aduce de la Veneția. Din cauza vremii rele, cel de-al treilea torpilor - “Vârtejul” - a fost abandonat în dreptul Capului Şabla.
La ora 8 canonierele “Ghiculescu” şi “Lepri” ies în ajutorul torpilorului “Vârtejul”. Travers de Mangalia, canonierele întâlnesc remorcherul italian (ieşit mai din vreme) având la remorcă pe “Vârtejul”, ce reuşesc să se menţină la ancoră toată noaptea.
Pe 15 octombrie se ridică marele pavoaz în 21 de lovituri trase de “Mărăşti”.
Azi la Alba Iulia se încoronează primul Rege al României Mari; iar în dimineaţa de 16 octombrie, M.S. Regele, însoţit de solii tuturor împăraţilor şi regilor şi în fruntea bravei lui armate îşi face intrarea în vechea Capitală și cetate a Bucureştilor.
Pe 21 și 23 octombrie canoniera “Stihi” iese în mare, avându-l la bord pe contraamiralul Vasile Scodrea, împreună cu comisia şi sublocotenenţii ce trec examenul practic pentru Școala de Aplicaţie.
Pe 24 octombrie, canoniera “Lepri” iese în mare cu aceeaşi comisie şi elevii pentru exerciţii.
Pe 31 octombrie încetează dragarea.
În luna noiembrie la canoniere se pun la iernat piesele de dragaj.
Pe 10 noiembrie “Lepri” pleacă la Sulina în Şantierul Naval pentru reparaţii iar “Stihi” şi trei M.A.S.-uri pleacă la Galaţi pentru andocare.
În zilele de 22 și 23 noiembrie canoniera “Dumitrescu” pleacă spre Tuzla pentru salvarea unor şlepuri încărcate ce erau duse la remorcă spre Bosfor. Din cauza vremii rele, s-a rupt remorca şlepurilor, acestea rămânând la ancoră şi în derivă trei zile fără a avea hrană şi apa necesară echipajului. Şlepurile sunt întâlnite la 5 mile Est de Tuzla; unul e luat de “Dumitrescu” şi dus la remorcă la Mangalia.
Pe 30 noiembrie “Ghiculescu” pleacă la Arsenalul din Galaţi pentru andocare.
În luna decembrie canoniera “Stihi” e încă în reparaţie la Arsenal.
Pe 17 decembrie canoniera “Ghiculescu” se întoarce de la Galaţi.
Pe 28 decembrie 1922, canoniera “Stihi” pleacă la Sulina pentru iernare în rezervă.
Canoniera “Lepri” este în curs de reparaţii la Şantierul Naval Mobil în Sulina.
 
Bibliografie: Arhivele Militare Naționale Române, „Jurnalul istoric al Diviziei de Mare 1901 – 1934”, ff. 204 - 215
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
 
Citește și:
Lumea marinarilor Un cătun hai-hui pe mare. „Avrămești”, Cogut, Voiculescu (galerie foto)
 

---