Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Constanţa de odinioară Un primar care şi-a iubit şi cinstit oraşul – Ion Bănescu (galerie foto)
Constanţa de odinioară: Un primar care şi-a iubit şi cinstit oraşul – Ion Bănescu (galerie foto)
05 Jan, 2016 15:52
05 Jan, 2016 15:52
05 Jan, 2016 15:52
ZIUA de Constanta
8676
Marime text
8676
Marime text
Am scris de mai multe ori despre această personalitate a Constanţei. Viaţa lui este desprinsă dintr-o poveste cu tâlc despre oameni altruişti, dăruiţi unei cauze mari- prosperitatea oraşului şi grija pentru cetăţenii lui. Modele de urmat. O biografie cât un roman-fluviu
Ion Bănescu s-a născut în 1851, în oraşul Roman. Studiile primare le-a făcut în oraşul natal, cele liceale la Academia Mihăileană din Iaşi şi apoi a plecat la Berlin, cu bursă de stat, unde urmează cursuri superioare de drept şi litere, de arheologie şi istorie-geografie.În 1874, este numit supleant la Tribunalul din Cahul, în 1878, anul revenirii Dobrogei la ţară, este trimis revizor şcolar peste toată Dobrogea.
Ajuns aici se apucă vârtos de treabă. Înfiinţează la Constanţa prima Şcoală normală de institutori, al cărui director devine (1893-1896), fiind în acelaşi timp profesor la catedra de istorie şi geografie. După 3 ani de funcţionare, şcoala se desfiinţează şi în locul ei se înfiinţează Gimnaziul clasic, devenit mai târziu „Mircea cel Bătrân”. Se transferă profesor la această şcoală de elită, iar în 1898 este numit directorul ei.
La 15 februarie 1882, ministrul Grigore Tocilescu îl numeşte inspector al antichităţilor Dobrogei. În această funcţie a contribuit la elaborarea regulamentului pentru organizarea învăţământului primar. Desfăşoară o activitate fructuoasă în comisia judeţeană pentru constatarea şi verificarea titlurilor de proprietate rurală din Dobrogea.
Remarcabil modul în care pledează de pe scena Ateneului român pentru drepturile dobrogenilor, glasul său răspicat trebuind să fie auzit în toată ţara. Colaborează la diverse publicaţii locale cu articole de ţinută, aducând în dezbatere publică marile probleme edilitare şi politice ale oraşului.
Despre el s-a scris mult. "Rasă tare de oameni au ridicat Dobrogea dintr-un ţinut ingrat de stepă, la o aşa prosperitate încât după 25 ani de la anexare îndreptăţea pe neuitatul Ion Bănescu să rostească înaintea regelui Carol memorabilele cuvinte: Majestate, sub raportul agrar, social şi economic ar trebui să dobrogenizăm şi restul ţării.” (Ion Gabroveanu, 1934).
A fost membru al Societăţii Geografice din România, al Institutului Etnografic din Franţa, decorat cu Ordinul Coroana României în grad de ofiţer. A primit medalia Secţiei ştiinţifice a Academiei Române pentru lucrarea "Harta etnografică a Dobrogei" (1894) şi Medalia Răsplata Muncii clasa I pentru învăţământ" (1906).
Promotorul vieţii publice la Constanţa
În 1900 era numit preşedinte al comisiei interimare a oraşului, unde activează doar două luni, apoi este ales consilier comunal, funcţie din care demisionează după alte două luni. La 18 decembrie 1904, este numit pentru a doua oară preşedinte al comisiei interimare, iar la 6 februarie 1905 este ales primar, rămânând în această funcţie până la 13 februarie 1907 când, retrăgându-se guvernul conservator de la cârma ţării, a demisionat din această demnitate împreună cu întreg consiliul local. Revine consilier comunal din 20 noiembrie 1908, până la data decesului, 12 decembrie 1909. O perioadă extrem de scurtă pentru edilul care a reuşit să dea Constanţei o creştere spectaculoasă, implicându-se în toate marile ei probleme sociale, culturale, economice. A avut timp să se ocupe de sistematizarea oraşului şi ordonarea străzilor pe baza unui plan rectangular, de zonare a oraşului pe funcţii economice: rezidenţială, comercială, industrială, turistică, să grăbească lucrările şi să participe la inaugurarea Mamaiei ca staţiune turistică construind primul pavilion de băi şi introducând primele reguli turistice. A fost promotorul şi pionierul iluminatului public al străzilor în oraşului Constanţa. A susţinut proiectul de consolidare a ţărmului mării şi de realizare a falezei ca un bulevard de promenadă. A supravegheat şi a susţinut lucrările de construcţie a Cazinoului, a proiectat construirea primei uzine electrice a oraşului. A convins peste o mie de familii de români să vină la Constanţa, oferindu-le posibilitatea să cumpere pământ, în rate, pentru a construi case. La moarte i s-au găsit în buzunar doar 80 de bani. Înmormântarea s-a făcut pe cheltuiala primăriei, iar strada unde s-a construit prima casă în cartierul românesc s-a decis de atunci să poarte numele Ion Bănescu şi ca răsplată pentru serviciile aduse oraşului s-a atribuit soţiei şi copiilor un loc de casă gratuit în cartierul românesc.”Povestea casei Bănescu
La 14 ianuarie 1910, doar la o lună de la moartea edilului, Primăria donează soţiei primarului Ion Bănescu loturile A1 şi 2 din careul B.a. pentru a construi o casă. Arhitectul comunei, Nicolae Loghiu, aprobă un plan de locuinţă pe strada Carol, prăvălii şi o hrubă, aşezate pe colţ, la intersecţia cu strada Decebal.Soţia sa, Elena Bănescu, născută Handoca, o distinsă institutoare, la Şcoala primară de fete nr.2 din Constanţa, a murit în luna mai 1911, în vârstă de 38 de ani. A lăsat orfani patru minori, doi băieţi şi două fete, pe care i-a crescut cu dragoste sora Elenei, Lucia Lăpuşneanu. Bunurile lăsate de soţii Bănescu au fost trecute pe numele acesteia până la majoratul copiilor. Casa a fost construită greu, cu sprijin de la primărie, pentru copiii primarului Bănescu.
În timpul primului război mondial, fugind din calea inamicului care a ocupat Dobrogea, familia se refugiază în Moldova. La întoarcerea din pribegie găsesc locuinţa pustiită, iar miile de volume de cărţi, manuscrise, numeroase documente de mare valoare istorică dispărute.
Casa este refăcută cu greu, este trecută pe numele Gheorghe Bănescu, unul din fiii primarului, dar vine un alt război distrugător şi la sfârşitul lui sovietizarea forţată. Printre casele rechiziţionate de sovietici se numără şi aceasta. În 1947 cenaclul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor îşi ţinea şedinţele aici, iar din 1949 aici este mutată Biblioteca centrală regională. În 1952 clădirea este renovată. Se sugerează ca imobilul să fie expropriat pentru utilitate publică. Se fac, probabil, presiuni asupra proprietarului încât aceştia să renunţe de bună voie.
În arhivele constănţene se află actul de donaţie din 1962 prin care Bănescu Gheorghe şi Bănescu Maria Elena „declarăm că donăm Sfatului Popular al regiunii Dobrogea, cu sediul în oraşul Constanţa, proprietatea noastră – situată în oraşul Constanţa, pe b-dul Tomis nr. 110, compus din teren în suprafaţă de 499 (patrusutenouăzecişinouă) mp, formând lotul 4 din careul „Ba” şi una casă cu parter şi mansardă. Am dobândit acest imobil prin moştenire de la mătuşa noastră Lăpuşneanu Lucia, decedată în anul 1947, ai cărei unici moştenitori suntem, după cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 16/1957 eliberat de Notariatul de Stat Constanţa, iar autoarea noastră, la rândul ei a stăpânit imobilul în baza jurnalului nr. 14.401/1937 al fostului Tribunal Judeţean Constanţa.
Clădirea devine proprietatea ICRAL care o foloseşte ca sedii pentru diverse organizaţii, instituţii, întreprinderi: Casa pionierilor, UCEFS, centru de jocuri mecanice, cooperativa Victoria.
La 19 octombrie 1990 prefectul Adrian Rădulescu, apreciindu-i valoarea patrimonială, atribuia casa Bănescu Şcolii populare de arte.
În 2006, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Constanţa comunică intenţia de a clasa ca monument istoric Clădirea Şcolii Populare de Artă – Constanţa, Bd. Tomis nr. 110 în vederea protejării sale legale şi conservării în timp a valorii arhitecturale şi memoriale a imobilului.
Clădirea era deja inclusă în situl urban clasat, cod CT-II-s-B-02842, conform Listei Monumentelor Istorice – LMI-2004. Responsabilitatea acestei solicitări a revenit arhitectei Laura Smaranda Tudosie.
Astfel, în baza Ordinului nr. 2572/2014, al Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial partea l, Casa "Ion Bănescu" din municipiul Constanţa, bd. Tomis nr. 110, judeţul Constanţa, a fost inclusă în Lista monumentelor istorice, şi clasată la categoria monument, grupa valorică B, cu codul în Lista monumentelor Istorice CT-II-m-B-21100. În vigoare de la 09 octombrie 2014.
Excelent îngrijită, astăzi aici se află sediul Centrului cultural judeţean „Teodor Burada”, o instituţie reprezentativă pentru Constanţa.
Şi nu mă abţin să nu mă întreb ce mână strâmbă a putut să semneze autorizaţia pentru ca un imobil hidos, ca un căpcăun care se lăţeşte în mijlocul străzii, să sufoce minunata clădire Ion Bănescu, înscrisă în Lista monumentelor istorice, beneficiind, deci, de un regim special de protecţie şi vecinătăţi.
Bustul Bănescu, prin subscripţie publică
În 1910, sculptorul Dimitrie Paciurea(1873-1932) primeşte comanda să execute bustul lui Ion Bănescu. Ideea fusese lansată la moartea primarului iubit de însuşi preşedintele partidului conservator, Take Ionescu, şi un grup numeros de cetăţeni contribuie prin subscripţie bănească să ridice bust fostului cetăţean şi primar al acestui oraş.Artistul execută în timp record lucrarea comandată şi o expune la expoziţia Tinerimii artistice în mai 1910, la Bucureşti. Mai greu este cu locul de amplasare. Se fac două propuneri: în grădina publică Mircea cel Mare şi în piaţa din strada Griviţei, în faţa bisericii Adormirea Maicii Domnului. Disputele continuă, nepăsarea lasă loc iniţiativelor şi abia în iunie 1916 se pune pe cea de-a doua poziţie propusă, fără un soclu corespunzător, dovadă că după mulţi ani, în 1931, se înregistrează două oferte ale pietrarilor Antonio Rutta şi Fabian Istvan cu ateliere de sculptură în Constanţa „pentru executarea piedestalului bustului lui Ion Bănescu.” Astăzi bustul a fost mutat în faţa sediului administrativ al oraşului, ca într-o posibilă galerie a celr mai destoinici edili locali.
Un alt monument străjuie mormântul primarului Bănescu, în Cimitirul Central.
Scria Petru Vulcan în necrologul dedicat primarului Bănescu, printre altele: „Bănescu pentru scumpa sa Constanţa a fost un fenomen din acelea ce rar se produce în istoria desvoltării sociale a unui popor, şi dacă i-am analiza cu deamănuntul faptele, munca ce-a depus-o pentru binele obştesc, sârguinţa şi inteligenţa sa sclipitoare apoi n-am greşi de loc dacă l-am pune pe aceeaşi treaptă de egalitate cu marile figuri ce au ilustrat primariatele noastre şi ale capitalei Austriei. Căci Bănescu n-a fost numai un bun şi harnic gospodar ca primar al comunei Constanţa, ci şi un genial inovator determinând evoluţii ce generaţii întregi nu reuşesc să le realizeze. Istoria nepărtinitoare va şti să-i fixeze locul de cinste ce i se cuvine printre marile figuri ale fiilor acestei ţări.”
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- Iuri 16 Jun, 2016 13:48 Frumos, moldovenii au ridicat Dobrogea, nu stiu de ce azi, in zilele noastre se vorbeste urat de moldoveni, chiar nu inteleg, fratilor, daca noi nu schimbam mentalitatea, o sa vina strainii in Romania, si o sa ne controleze destinele, nu va fi bine.
- Gradinaru 11 Jan, 2016 10:54 apropo de cinstirea inaintasilor, n-ar fi fost normal sa consemnati ca monumentul din cimitir sta sa cada din cauza balariilor ?? Jurnalisti , faceti investigatii serioase.
- maria 06 Jan, 2016 11:39 Stimata doamna profesor ati remarcat unde este amplasata statuia primarului Ion Banescu? Ascunsa ,undeva , intr-un intrind al unei alei de acces spre intrarea in Primarie .Bustul, asezat pe un postament meschin. Asa onoreaza actualii pe gloriosii lor inaintasi. Dar ce sa mai vorbim ,uitati-va in ce hal e lasat Cazinoul. Sa vedeti in ce hal arata mormintul pictorului Ionel Matasareanu,cetatean de onoare al Constantei. Pentru toate astea si multe altele toti cei care s-au perindat dupa 1989 la conducerea Constantei ar trebui pedepsiti exemplar.
_thumb2.jpg)
