Constanţa de odinioară „Să treacă doamnele la stânga şi domnii la dreapta, altminteri nu dăm aviz sanitar!“ (galerie foto)

Staţiunea Mamaia la 1925. Refăcută după război, aduna vara mulţi vilegiaturişti. În Gloria Dobrogei, 1, nr. 3, din 30 august 1925, reporterul semnând cu pseudonimul „Un vizitator“ scria: „Datorită bunei îngrijiri a dlui Moscu, preţuri ieftine, lume multă, colorată, muzica militară cântă permanent pe terasă - agrement total. Datorită afluenţei de public s-au pus trenuri suplimentare, zilnic şi totuşi nu sunt îndestulătoare. Ministerul sănătăţii este însă categoric: «Oricine poate face băi de mare. Bolnavii şi cei ce au vârsta mai mare de 50 ani nu pot face baie în staţiunea Mamaia decât în urma unui aviz medical. Oricine poate face baie de soare. Bolnavii nu vor putea face baie de soare decât în urma unei ordonanţe medicale şi sub control medical. Se va amenaja teren cu nisip pentru băi de soare separat pentru femeile şi bărbaţii suferinzi. Oricine va face baie în staţiune trebuie să aibă costum complet»“ (Arhivele Statului, fond Primăria Constanţa, dosar 16, 1928, fila 2).
 
O solicitare mai puţin obişnuită a Camerei de comerţ şi industrie către primarul Constanţei: „Domnul ataşat comercial pe lângă Legaţiunea Republicii Cehoslovace din Bucureşti doreşte a şti dacă se poate exporta apă din Marea Neagră în butoaie în Cehoslavacia. Se poate permite a scoate apa în chestiune dacă extracţiunea este condiţionată de vreo anume dispoziţiune? Există vreo staţiune biologică?“ I se răspunde că se poate permite să se ia apă din mare, dar mai bine să se adreseze staţiunii hidrobiologice de la pescăria statului dinspre Mamaia.

„Constanţa - regina staţiunilor balneoclimaterice din Europa graţie climei, mării şi soarelui“. Argumentele erau solide: „Renumita plajă Mamaia, situată la 6 km de oraş, unde se afla şi reşedinţa regală, este legată de oraş prin cale ferată pe care circulă 8-12 trenuri pe zi. Osebit, un mare număr de autobuze, taxiuri şi trăsuri deservesc staţiunea cu preţuri tarifate. Plaja are o lungime de zeci de kilometri, cu nisipul cel mai fin şi se poate înainta în mare 100-150 metri de la ţărm, exclus orice pericol.
 
În plus, Băile Mamaia au cabine în număr suficient, un restaurant cu preţuri moderate şi un splendid parc între mare şi lacul Siutghiol stă la dispoziţii vizitatorilor. Canotaj, pescuit şi alte sporturi sunt la îndemâna amatorilor.
 
50% reducere pe C.F.R. de la 1 iunie - 1 octombrie. La plecarea din orice staţiune din ţară se plăteşte biletul întreg, care se păstrează la sosire. O simplă viză la gară, la plecare - indiferent de timpul de şedere aici - îndreptăţeşte înapoierea gratuită cu acelaşi bilet. Vizitatorii străini - din ţările limitrofe - pentru a beneficia de reducere de 50% pe C.F.R. vor cumpăra biletul de tren la staţiunea de frontieră până la Constanţa. De asemenea vizitatorii străini sunt scutiţi de taxa vizei paşapoartelor. Aceasta se face în mod gratuit de către Chestura Poliţiei Constanţa“.
 
În 1928, an al marilor sărbători dobrogene prilejuite de împlinirea unei jumătăţi de secol de la realipirea ţinutului la ţară, Mamaia nu putea scăpa fără programe speciale. Dintre toate, interesantă ni se pare astăzi oferta făcută de doi asociaţi: Marin Vintilă şi Cristea Stănescu, din Constanţa, strada Ştefan cel Mare 41, care solicită aprobare pentru a putea construi un plan înclinat cu mişcare mecanică pe malul mării, în punctul de intersecţie al bulevardului Principesa Ileana cu prelungirea străzii Eroilor, construcţie care va servi în timpul sezonului pentru „scoborârea şi urcarea publicului la acea plajă“.
 
„Această lucrare“ - motivează autorii - „va aduce un serviciu imens publicului constănţean care obişnuieşte a face băi la această plajă şi totodată va înfrumuseţa oraşul înzestrându-l şi cu un loc de joacă care prin genul unic al construcţiei va fi un obiect de curiozitate generală“.
 
Propunerea a fost larg dezbătută de membrii serviciului tehnic al Primăriei, de alţi specialişti care vedeau în propunerea celor doi asociaţi doar o cheltuială imensă pentru bugetul local.
 
În deschiderea sezonului 1928, Primăria predă pavilioanele băilor, bufetul şi mobilierul de la băile Mamaia, proprietatea ei, antreprenorilor A. Roşculeţ şi O. Vartanof. Bunurile de inventar erau constituite la această dată din: pavilion bufet, din zidărie de cărămidă şi din lemnărie, compus dintr-un salon pentru bufet şi consumaţie, o bucătărie, două camere, un antreu, un beci şi două terase acoperite, pavilionul băilor stabile construite din lemnărie pe şine de fiare, compus din două aripi cu coridoare de legătură între pavilionul bufet şi pavilioanele băilor, fiecare aripă cuprinzând 60 de cabine pentru băi şi două cabine closete, 160 de cabine mobile, din care 50 de cabine confecţionate chiar în acest an, 1928, două camere la pavilionul grădinii, ce va servi ca spălătorie şi dormitor pentru personalul de serviciu.
 
Sezonul de băi 1931 găseşte un alt antreprenor, pe Mihail Stănescu, care se obliga a înzestra stabilimentul de băi cu tot utilajul necesar, angajând personalul trebuincios, punând la dispoziţia scăldătorilor cabina şi rufăria compusă, de data aceasta, din cearceaf, chiloţi şi prosop. Era fixată taxa de 11 lei pentru fiecare persoană care făcea baie, din care suma de 4,50 de lei revenea concesionarului, iar 6,50 de lei, Primăriei. Medicii străini de localitate, familiile lor, precum şi ziariştii ce frecventau băile erau scutiţi de taxa de 11 lei.
 
Un grup de circa 30 de ospătari reclamă primarului, pe care îl socotesc „tatăl oraşului“, să nu se mai angajeze personal sezonier din Bucureşti şi din alte părţi cât timp aici, la Constanţa, ei sunt calificaţi şi şomează. Dau exemplu restaurantele Veneţia şi bufetul de la Mamaia de sub conducerea lui Marin Canciovici, dar şi Cazinoul de la Carmen Sylva, Cazinoul de la Constanţa, hotel Palace şi hotel Regina. Primarul pune rezoluţia: „Se va sfătui patronii să angajeze chelneri din localitate“.
 
În 1932, printre antreprenorii stabilimentelor de la Mamaia se oferă şi Stelian Ştefănescu, directorul unuia dintre cele mai importante cotidiene locale, „Marea Neagră“. Dar lupta care se duce între el şi alţi candidaţi, preferaţi probabil de Primărie, îl determină să denunţe public că până în acest an băile nu au adus profituri în bugetul administraţiei, nu au fost ţinute licitaţii corecte şi personalul angajat este de slabă calitate umană. Evident, plângerile ziaristului stârnesc valuri de comentarii în şedinţele Consiliului Local.

Ofiţerii Regimentului 13 Artilerie solicită să folosească o porţiune de teren pe plaja mării, între plaja Trei Papuci (Domniţa Ileana) şi Băile Moderne, pentru a face băi ei şi familiile lor, rezervarea impunându-se pentru ca această categorie socială să nu se expună impudic în public şi să afecteze imaginea bravei armate române.
 
La începutul lui iulie 1932, vin la Mamaia congresiştii revistei „Realitatea Ilustrată“ şi pentru acest moment special este angajată muzica Bazei Navale Maritime, având un efectiv de 40 de instrumentişti.

Lucrările mai importante care se execută în acest an sunt debarcaderul Mamaia şi Cişmea, pe malul Siutghiol, în dreptul parcului Cişmea, lucrările executându-se cu personalul atelierelor comunale. În parcul Mamaia se execută de către P. Jianu, cu concursul financiar al Primăriei, o platformă de mozaic.
 
1933. Antrepriza de la Mamaia schimbă destinaţia cabinelor, mutând pe cele ale femeilor la dreapta, ceea ce, după disperatul raport al serviciului sanitar al municipiului, nu este nici decent, nici folositor, căci „trec trăsurile, maşinile şi toţi vizitatorii. Şi câte ar putea vedea ei! Să treacă din nou doamnele la stânga şi domnii la dreapta, altminteri nu dăm aviz sanitar! Raportul nu poartă nici o rezoluţie!
Printre vizitatorii care au făcut baie la Mamaia ca invitaţi ai Primăriei, care a suportat costul biletelor, sunt în această vară: 300 copii din Bucureşti, 25 ziarişti unguri, 22 cercetaşi egipteni, 65 elevi şi ofiţeri din flota greacă, 35 studenţi italieni“.
 
„Modernizarea vechii staţiuni de vară cu cea mai frumoasă plajă de pe tot litoralul Mării Negre, cu renumitele dune de nisip, aşezată aşa de pitoresc între Marea Neagră şi lacul cu apă dulce Siutghiol, formează una dintre preocupările noastre de căpetenie“, raporta avocatul Scarlat Huhulescu, prim ajutor de primar al Constanţei, la cel de-al treilea congres general al presei de provincie din România, ţinut la Constanţa, în zilele de 28-30 septembrie 1934.
 
Şi continua: „Am găsit în această privinţă sprijinul cald al opiniei publice, al presei, cât mai ales am găsit o constantă încurajare din partea aceluia care prezidează la destinele acestui neam. Avem un plan întreg pentru modernizarea acestei staţiuni. Din planul general de construcţiuni am executat în primăvara acestui an măreţul pavilion, peste câteva zile va începe construirea cabinelor, lucrare monumentală ce se va clădi pe o suprafaţă de 4000 mp şi care va face ca această staţiune să devină una din cele mai frumoase din Europa. Lucrările vor costa suma de lei 18.500.000 lei şi vor realiza 600 cabine individuale pe două etaje, cu portice pompeiane şi cu patio spaniolesc în faţă.
 
Jetee-ul în mare va fi din beton armat, iar la capătul său se vor face instalaţiuni speciale pentru toate sporturile de apă, după modelul marilor staţiuni din occident.

În curând un mare Palas - plaje va fi construit de primărie şi va completa primul ciclu de realizări din staţiunea Mamaia.
Staţiunea este complet iluminată cu electricitate şi are canalizare cu apă potabilă - iar în prezent serviciul nostru tehnic lucrează la planurile de canalizare a apelor menajere. Vom pune în curând la dispoziţia ţării şi străinilor o staţiune de prim ordin cu soare, lumină, sănătate“.