Constanţa de odinioară Primăria a decis! Dansurile în costum de baie sunt cu desăvârşire oprite! (galerie foto)

 
 
Primăria municipiului Constanţa elabora, la 8 iulie 1931, Ordonanţa nr. 12.557: „Noi, Primarul Municipiului Constanţa, în virtutea drepturilor ce ne acordă legea, ordonăm: Cu începere de astăzi, 8 iulie 1931, şi până la noi dispoziţiuni, pe plaja băilor Mamaia cuprinsă între semnele special puse se vor păstra următoarele reguli: Este cu desăvârşire interzis să se facă baie fără costum de baie; Este obligatoriu ca femeile şi bărbaţii să se dezbrace în cabinele anume rezervate pentru aceasta; Nu este îngăduit nimănui a face baie fără bilet, iar intrarea la pavilioanele de băi pentru dezbrăcat se va face numai prin coridoarele din faţă; Banii şi obiectele de valoare se vor lăsa în păstrare la casă sub luare de chitanţă, în caz contrar Direcţia nu va răspunde pentru pierdere sau furt; O cabină nu poate fi ocupată mai mult de o oră;  Ungerea cu nămol este absolut interzisă atât în cabine cât şi pe plaje; Băile comune sunt admise exclusiv pe plaja centrală între cele două garduri, care limitează zonele separate pentru bărbaţi şi femei; Dansurile în costum de baie sunt cu desăvârşire oprite; Accesul cu câini, chiar ţinuţi în lanţ pe plaje, în cabine sau în apă, este oprit. Serviciul de ecarisaj al Primăriei va ridica toţi câinii aflaţi pe plaje; Hârtiile şi gunoaiele vor fi aruncate în coşurile ce sunt puse pe plaje.        
                                                                
         Oricine va contraveni prezentei ordonanţe vor fi daţi judecăţei conform legii şi regulamentelor sanitare în vigoare, art. 385, c. p., confiscându-se tot cu ceea ce a călcat prezenta ordonanţă“ (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa. Dosar 10/1931, p. 12).
 
Plaja Mamaia era, după expresia fericită a reginei poetese Carmen Sylva, o veritabilă operă de artă a naturii. Această plajă aflată la şapte kilometri de oraş, de o frumuseţe incomparabilă prin fericita dispoziţie topografică, prin calitatea nisipului său fin, cristalin, auriu, îţi procură  senzaţia că aluneci pe un covor de mătase. Şi mai scriau ziariştii despre adâncimea mică a apei, care înlătură orice teamă copiilor la intrarea în mare, despre binefacerile curei heliomarine. Şi îndemnau lumea să vină să se convingă. Ghiduri în franceză, în germană, în engleză şi maghiară... Să fie bine înţelese mesajele, să fie mai convingătoare...
 
Anul următor, la Mamaia este decisă schimbarea destinaţiei cabinelor, fiind mutate cele ale femeilor la dreapta, fapt care, după disperatul raport al Serviciului sanitar al municipiului, nu este nici decent, nici folositor, căci „trec trăsurile, maşinile şi toţi vizitatorii“. Şi câte ar putea vedea ei!  Să treacă din nou doamnele la stânga şi domnii la dreapta, altminteri nu dăm aviz sanitar! (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 13, 1933, fila 54). Raportul nu poartă, de data aceasta, nicio rezoluţie! Grea decizie pentru mai-marii urbei, pudici, responsabili cu moralitatea comunităţii lor!
     
Printre vizitatorii care au făcut baie la Mamaia  ca invitaţi ai Primăriei, care a şi suportat costul biletelor lor, sunt în această vară: 300 de copii din Bucureşti, 25 de ziarişti unguri, 22 de cercetaşi egipteni, 65 de elevi şi ofiţeri din flota greacă, 35 de studenţi italieni (Idem, dosar 13, 1933, fila 60).
 
Posibil ca printre ziariştii invitaţi la Mamaia să fi fost şi congresiştii revistei „Realitatea Ilustrată“, prilej cu care este angajată fanfara Bazei Navale Maritime, având un efectiv de 40 de instrumentişti, care cântau tot pe spezele autorităţii locale.
 
Militarii aveau un regim aparte în ce priveşte prezenţa pe litoral. Ofiţerii superiori nu aveau voie să se expună impudic în public, adică în costum de baie,  pentru a nu afecta  imaginea bravei armate române şi a nu-şi pierde autoritatea. În acest sens, diverse unităţi militare solicită pe rând Primăriei concesionarea unor terenuri de plajă izolate, de folosinţă exclusivă. Bunăoară, în porţiunea de nisip dintre plaja Trei Papuci (Domniţa Ileana) şi Băile Moderne nu puteau să se îmbăieze decât ofiţerii Regimentului 13 Artilerie!


 
În august 1931, circulau nouă curse cu trenul Constanţa-Mamaia-Constanţa, zilnic, între 7.00 şi 19.40, drum care dura 30 de minute. Mersul trenurilor de Mamaia era publicat în fiecare număr al Revistei băilor, organul bisăptămânal al staţiunilor balneo-climaterice maritime (Revista băilor, lV, nr. 37, 7-15 august 1931, p. 4). Tot Revista băilor consemna:
 
„Ca în toţi anii şi în acest an sezonul a început mai intens dela 1 iulie. Spre deosebire de anii precedenţi conducătorii staţiunilor noastre balneare şi în special ai Constanţei au căutat să pună la dispoziţia vilegiaturiştilor tot ce poate fi mai atrăgător. Astfel, în urma stăruinţelor depuse de către dnii Gh. Popescu, primarul municipiului, şi A. Vulpe, prim ajutor de primar, hotelurile şi restaurantele au scăzut preţurile simţitor spre a atrage cât mai mulţi vizitatori, care în alte condiţiuni trec graniţa.
 
Băile şi plaja Mamaia ca şi plajele populare din oraş sunt puse la dispoziţia publicului cu preţuri mai reduse ca în trecut. Muzicile militare din garnizoană cântă în fiecare seară în pieţele publice. Locurile virane din centru au fost transformate în admirabile parcuri de verdeaţă. Comisia balneo-climatică de sub preşedinţia d. farmacist I. Miga a căutat de asemenea să facă o propagandă cât mai eficace primei noastre staţiuni balneare maritime. Astfel în afară de broşurile ghiduri editate în câteva mii de exemplare de primărie, sub directa supraveghere a d. Aurel Vulpe, tipărite în limbile germană şi franceză, comisiunea balneară a tipărit de asemenea o altă broşură în acelaşi scop. Aceste ghiduri vor fi împărţite tuturor vizitatorilor Constanţei. Trenurile speciale, care leagă capitala cu oraşul nostru în modul cel mai rapid, precum şi reducerile de 50 la sută atât la ducere cât şi la înapoiere, acordate de C.F.R., face accesibilă vizitarea Constanţei tuturor acelora care vor să se recreeze pentru câtva timp la mare“ (Revista băilor, anul lll, nr. 23, 1-6 iulie 1931, p. 1).
 
La 21 mai 1932 se puneau în circulaţie primele trenuri fulger între Bucureşti şi Constanţa, ce parcurgeau distanţa în 3 ore, fără nici o oprire. Erau primele trenuri de acest fel din ţară. Ele erau numite fulger faţă de trenurile rapide care aveau în componenţă şi clasa a lll-a (Aurora Dobrogei, l, nr. 1, p. 2, mai 1932).
 

 
O problemă specială care antrena lumea interlopă românească în toate oraşele turistice o constituiau jocurile de noroc. La  începutul lunii octombrie 1932, arhitectul Davidescu este delegat să viziteze Mamaia. Însoţit de V. Fiacescu, primarul Constanţei, el a studiat un nou plan de refacere a băilor şi a diferitelor clădiri ce urmau a fi ridicate în eventualitatea că jocurile de noroc vor fi strămutate la Mamaia. Legea pentru concesionarea jocurilor de la Cazino se datora iniţiativei parlamentarilor constănţeni în frunte cu V. Lepădatu şi străduinţelor depuse de primarul V. Fiacescu (Dacia, nr. 101, 8 octombrie 1932, pag. 4).
 
Într-o dezbatere în Camera Deputaţilor, Traian Berberianu, deputat de Constanţa, face o amplă interpelare în legătură cu  destinaţia Cazinoului din Mamaia, a cărui construcţie a costat 9-10 milioane de lei şi unde erau interzise jocurile de noroc, el fiind conceput doar ca stabiliment de băi. În opinia omului politic, lucrările preconizate pentru anii următori la Mamaia erau astfel conturate:
 
„În viitor Mamaia să devină nu numai din punct de vedere al calităţii plajei - unica din Europa, dar şi din acela al occidentalităţii şi civilizaţiei instituţiilor de acolo unica şi admirabila staţiune balneară de la mare, din Europa. Mai mult, lucrările făcute acolo nu sunt numai de interes local, ci de interes general, pentru că pot să vă afirm că şi aşa cu lucrările parţiale din anul acesta, Mamaia a atras un număr înzecit mai mare de străini care altădată se duceau la alte plăji în alte state. Aceşti vizitatori străini aduc şi devize în ţara noastră, însă contribuie cu ceva pentru înviorarea vieţii noastre economice“ (Voinţa Dobrogei, lV, nr. 29, 23 decembrie 1934, p. 7).


 
Claudia Millian, poetă şi publicistă, soţia lui Ion Minulescu, o prezenţă activă în Dobrogea, rezuma excelent Constanţa acelor ani înfloritori: „Tomisul de astăzi este o alcătuire uluitoare de vechi şi de nou, de orientalism plastic, amestecat cu aerul burghez al unei comune urbane. Dar farmecul său este deosebit de atrăgător. Dacă preţuieşti cu simpatie arheologică mormântul lui Ovidiu, dacă te entuziasmezi de bronzul verde în care sculptorul italian a încremenit pe poetul «Tristelor», dacă viaţa frământată a portului te atrage şi vuietul mării te cheamă - atunci Tomisul este un adevărat giuvaier în geografia albastră a Ţării Româneşti. Pitorescul oraşului se compune din toate acele intenţii de reînnoire edilitară, amestecate cu frânturile de moştenire orientală, eternizate în toate detaliile târgului.
 
Printre trecătorii cosmopoliţi ai portului, printre citadinii burghezi ai oraşului politic, se amestecă şi se răsfiră -candid şi fermecător - portul turcesc al femeii orientale, cu pantalonul albastru încreţit jos şi cu pelerină dublă, decolorat de soare, pe care o poartă jumătate pe cap, în chip de glugă, şi jumătate ca manta pe umeri. Apa purtată pe cobiliţă, în tingiri de aramă, şi clopotul metalic al trăsurilor, mânate de turci, se împerechează de minune cu melancolia minaretului sau cu sfărâmarea malurilor bătute de valuri.
 
În oraş, coasta înaintează în mare, punctând apa cu proeminenţa capului de pământ, coafat de clădiri, apoi desenează o curbă înăuntrul ei, dând loc unui golf adăpostit de faleză, jos, cu plajă moale şi apă în unde. Şi tot aşa, merge din distanţă în distanţă, pentru a alcătui o dantelă în colţuri, tivită de valuri albe şi de bărci negre. Aici, marea e albastră-safir şi verde-smarald“ („Microfonul vagabond“, Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti, 1998, SC Publirom SA, p. 82-83).
 
În iulie 1934, la Mamaia se desfăşoară  cea de-a treia tabără naţională cercetăşească la care participă circa 5.000 de tineri din Jamboree. Regele Carol, însoţit de principele Nicolae, vizitează tabăra. Salve de tun de pe trei vase ale Marinei de război. Cuvintele lui rămân consemnate: „Bucuros să vă văd adunaţi în faţa întinsului mării la cea de-a treia Jamboree naţională. Iată un bun prilej de a vă cunoaşte între voi, de a cunoaşte ţara şi de a da un suflu nou, românesc. Sănătate şi voie bună“.
 
Ziarele scriau: „Afluenţa care dis de dimineaţă începuse spre Mamaia era de nedescris. Şoseaua care leagă oraşul de staţiune nu mai era destul de încăpătoare pentru mulţimea autobuzelor, maşinilor, trăsurilor şi grupurilor de pietoni, ce se îndreptau spre Mamaia. /.../

Cu acest prilej primarul Constanţei, Horia Grigorescu, oferă o porţiune din terenurile Primăriei de la Mamaia cohortelor de cercetaşi şi Oficiului de Educaţie a Tineretului. Regele vizitează pavilionul de la băile Mamaia apoi au loc serbări şi concursuri la jamboree, şi o cină cercetăşească completată cu o şezătoare nocturnă“ (Voinţa Dobrogei, lV, nr. 19, 20 iulie 1934, p. 1).